ION COMENTARIU - romanul Ion de Liviu Rebreanu

ION COMENTARIU - romanul Ion de  Liviu Rebreanu

Liviu Rebreanu este considerat creatorul romanului romanesc modern, intrucat "Ion" este privit ca "cea mai puternica creatiei obiectiva a literaturii romane" de pana atunci, iar "Padurea spanzuratilor" este primul roman de analiza psihologica din proza romaneasca.

Ca orice roman, "Ion" este o specie a genului epic, in proza, de mare intindere, cu actiune complexa desfasurata pe mai multe planuri narative, organizate prin alternanta sau inlantuire, cu o intriga ampla si complicata. Personajele numeroase, de diverse tipologii dar bine individualizate sunt angrenate in conflicte puternice. Principalul mod de expunere este naratiunea, iar personajele se contureaza direct prin descriere si indirect, din propriile fapte, ganduri si vorbe, cu ajutorul dialogului, al monologului interior.

Perspectiva narativa defineste punctual de vedere al naratorului omniscient si omnipresent asupra evenimentelor relatate la persoana a 3-a.

Perspectiva temporala este reala si cronologica, bazata pe povestirea faptelor in ordinea derularii lor, iar cea spatiala reflecta un spatiu real deschis, al satului Pripas, si unul imaginar inchis, al trairilor interioare din sufletul si constiinta personajelor.

Romanul este structurat in doua parti, "Glasul pamantului" si "Glasul iubirii".

Tema. Romanul "Ion" este o monografie a realitatilor satului ardelean de la inceputul secolului al XX-lea, ilustrand evenimentele importante din viata omului, obiceiuri, relatii de familie, destine individuale. Conflictul central il constituie lupta apriga pentru avere, intr-o lume in care statutul social al omului este stabilit in functie de pamantul sau starea materiala a fiecaruia, fapt ce justifica actiunile personajelor.

Incipitul, simetric finalului, este realizat prin descrierea drumului spre satul Pripas,. La intrarea in sat, te intampina o cruce stramba pe care e rastignit Hristos. Imaginea lui Iisus este reluata simbolic nu numai in finalul romanului ,ci si in desfasurarea actiunii, in scena licitatiei la care se vindeau mobilele invatatorului, sugerand destinul tragic al lui Ion si al Anei, viata tensionata si necazurile celorlalta personaje.

Actiunea romanului incepe cu "Glasul pamantului", unde se fixeaza timpul si spatiul in care vor avea loc evenimentele si anume, intr-o zi de duminica, in satul Pripas, cand toti locuitorii se afla adunati la hora traditionala, constituind expozitiunea romanului. Nu lipsesc nici intelectualii satului, invatatorul Herdelea cu familia, preotul Ioan Belciug, primarul si nici "bocotanii", care cinstesc cu prezenta lor sarbatoarea, naratorul omniscient adunand la un loc numeroasele personaje ale romanului.

Ion al Glanetasului, protagonistul eponim al romanului, joaca somesana cu Ana lui Vasile Baciu, unul dintre "bocotanii" satului, insa o iubea pe Florica,. Florica era insa "mai saraca decat dansul", pe cand "Ana avea locuri si case si vite multe . ". De aceea Ion ii face curte Anei, pe care o duce in dosul surii, sub un nuc batran, si o asculta cum se plange de faptul ca tatal ei vrea s-o marite cu George Bulbuc. Vasile Baciu, beat, ii adreseaza lui Ion o serie de invective, "sarantocule", "fleandura", "talharule", "hot", iar Ion nesuportand jignirile reactioneaza violent. Lui Ion ii placea sa munceasca pamantul care "ii era drag ca ochii din cap si nicio brazda nu se mai instrainase de cand devenise el stalpul casei. "Glasul pamantului" il copleseste si intreaga lui fiinta arde de dorul de a avea pamant mult, de aceea considera ca trebuie s-o ia de nevasta pe Ana, desi n-o iubea si o vedea "slabuta si uratica, saraca de ea!". Un prim conflict exterior mocnit intre George si Ion izbucneste la carciuma lui Avrum si cei doi se iau la bataie. Fapta lui Ion starneste mania preotului Belciug, care il cearta pe flacau in fata satului, la slujba de duminica.

Conflictul principal al romanului consta in lupta pentru pamant, Ion fiind convins ca averea i-ar fi conferit respectul celorlalti si nimeni n-ar mai fi avut curaj sa-l jigneasca, de aceea este mai hotarat ca oricand sa puna mana pe zestrea Anei. Incordat la maxim, Ion este nerabdator sa se insoare cu fata lui Vasile Baciu, dar acesta nu vrea sa i-o dea cu niciun chip. Solutia vine de la tanarul Titu Herdelea, care, impresionat de zbuciumul flacaului, il indeamna cu nonsalanta: "daca nu vrea, sileste-l". Ion rasufla usurat si-I vine ideea s-o necinsteasca pe Ana, plan pe care si-l pune in practica pana la ultimul detaliu. Reusita flacaului se sprijina si pe faptul ca Ana este indragostita de el, desi George Bulbuc ii facea curte, fiind agreat si de Vasile Baciu. Tanara il primeste pe Ion in fiecare noapte pana cand flacaul este convins ca fata ramasese insarcinata, dupa care o paraseste, in asteptarea reactiei lui Vasile Baciu.

Lucrare: Sistemul circulator la om - inima, vasele de sange Lucrare: Boala lui parkinson

Dupa tocmeli, amenintari si jigniri indelungate, Vasile Baciu consimte sa-I dea Anei ca zestre toate pamanturile si amandoua casele.

Nunta lui Ion are loc dupa Paste si tine trei zile, dupa obicei, nasi fiind Zaharia si Maria Herdelea. Pentru ca Ana este gravida si nu poate juca, o alege pe Florica si Ion este macinat de conflictul interior intre pasiunea pentru frumoasa fata si patima pentru pamant.

Partea a doua a romanului, "Glasul iubirii", sugereaza cealalalta patima a lui Ion, care nu-I da pace, tanjirea dupa Florica sfasiindu-I sufletul. Pamantul obtinut de la Vasile Baciu il facuse tantos, vorbea mai apasat cu oamenii, dar socrul il pacaleste, ii da numai "cinci locuri" pe care sa le munceasca si refuza sa-I faca acte. Din acest moment, viata Anei devine un cosmar, fiind batuta si alungata atat de sot cat si de tata, iar Ion ii intenteaza proces lui Vasile Baciu, Ana naste pe camp baietelul. De teama procesului, Vasile Baciu accepta sa mearga la notar si-i doneaza ginerului tot pamantul. Ion este patruns de o fericire fara margini, privind pamantul care "se inchina in fata lui", apoi, fara sa-si dea seama, ingenuncheaza "si-si lipi buzele cu voluptate de pamantul ud", simtindu-se "mare si puternic ca un urias din basme".

Nunta fastuoasa a lui George cu Florica are loc in noua casa a mirelui. Evenimentul reaprinde in sufletul lui Ion dorinta nestapanita a iubirii si el nu-si poate lua ochii de la mireasa,. Ana, "galbejita si uscata la obraji", simte aversiunea sotului si-I marturiseste diperata: "-Am sa ma omor, Ioane!", dar el, nepasator, ii raspunde cu cinism:"-Da omoara-te dracului ca poate asa am sa scap de tine!".

La scurt timp, Ana se spanzura in grajd, unde o gaseste Zenobia, dar Ion se bucura si atentia sa se indreapta asupra lui Petrisor, deoarece "nukai in sufletul copilului tine averea lui, numai cat tine sufletul copilului tine si mosia . ". Ion isi avertizeaza mama sa aiba grija de baietel, in timp ce el isi ispasea pedeapsa de o luna la inchisoarea din Armadia, dar cand se intoarce acasa il gaseste grav bolnav si, in cele din urma, copilul moare. Vasile Baciu vrea inapoi pamanturile, deoarece lui Ion nu I se mai cuvine nimic din ceea ce ii donase ca zestre fiicei sale. Preotul Belciug ii cheama pe cei doi barbati sa-i impace si, dand dreptate fiecaruia dintre ei, ii convinge sa lase averea "sfintei biserici, in cazul cand, Doamne pazeste, v-ati prapadi fara mostenitori directi, adica fara copii".

Deznodamantul este anticipativ (previzibil), intrucat Ion, scapat de Ana, este din ce in ce mai nestapanit in iubirea pentru Florica, il viziteaza des pe George, prefacandu-se ca-I este prieten. Prevenit de Savista-Oloaga, George vine acasa pe neasteptate, aude zgomote in curte, ia sapa si, pentru ca nu-I raspunde nimeni, izbeste la intamplare, fara sa vada nimic. Simte ca "fierul a patruns in ceva moale", apoi mai loveste inca o data si unde "un parait surd", iar cand da a treia oara este convins ca l-a omorat. Asadar, Rebreanu propune pentru sfarsitul patimasului Ion o crima pasionala, savarsita cu o unealta agricola cu care se lucreaza pamantul ce-I fusese atat de drag protagonistului. George este arestat, asteptand sentinta in inchisoarea din Bistrita, iar Florica ramane de rusinea satului.

In celalalt pan narativ, locul central il ocupa familia invatatorului Herdelea, iar planurile secundare sunt conturate de comunitatea si fruntasii din satul Pripas, de preot, de oficialitatile statale. Planurile epice se inlantuie si se influenteaza reciproc, in functie de relatia lui Ion cu celelalte personaje: necazurile lui Herdelea sunt pricinuite de atitudinea ostila a preotului si de tradarea lui Ion, care marturiseste ca invatatorul ii scrisese jalba, atragand dupa sine conflictul acestuia cu autoritatile austro ungare, supararile lui Ion privind obtinerea pamantului sunt provocate de viclenia lui Vasile Baciu, iar nefericirea lui George Bulbuc este cauzata de patima lui Ion pentru Florica etc.

Invatatorul Zaharia Herdelea, prezent inca de la inceputul romanului la hora duminicala a taranilor, este casatorit si are trei copii. Herdelea isi zidise casa pe lotul ce apartinea bisericii, cu invoirea verbala a preotului, dar fara acte. Relatiile dintre ei se degradeaza cu timpul, Belciug avand impresia ca Herdelea ii sapa autoritatea in sat, mai ales dupa ce aflase ca invatatorul scrisese jalba pentru Ion.

In sat, domina mentalitatea ca oamenii sunt respectati daca au oarecare agoniseala, fapt ce declanseaza conflicte sociale intre "sarantoci" si "bocotani", ducand la o lupta apriga pentru existenta. Destinele personajelor sunt determinate de aceasta mentalitate, de faptul ca familiile nu se intemeiaza pe sentimente, ci pe interese economice, nu numai in colectivitatea rurala, ci si intre intelectuali. Solutia lui Rebreanu este aceea ca Ion se casatoreste cu o fata bogata, Ana, desi nu o iubeste, Flirica se marita cu George pentru ca are pamant, iar Laura, fiica invatatorului Herlea, care-l indragea pe studentul medicinist Aurel Ungureanu, il accept ape Pintea ca sot numai pentru ca nu cere zester.

Un alt plan secundar al naratiunii urmareste conflictul national cu oficialitatile unguresti si politicienii vremii.

Finalul inchis al romanului surprinde satul adunat la sarbatoarea sfintirii noii biserici. Fetele si flacaii satului, imbracati in haine albe de sarbatoare, jucau somesana, iar intelectualii, "toata domnia", participa la banchetul organizat in "scoala golita de banci si infrumusetata cu verdeata", reliefand tehnica literara a contrapunctului.

In concluzie, despre monumentalitatea modernista a romanului lui Liviu Rebreanu, George Calinescu opina ca "Ion" este "un poem epic, [ . ] o capodopera de maretie linistita".