Ion Budai-Deleanu
Scrieri
beletristice
Incercarile literare in versuri ale lui Gh.
Sincai au doar valoare biografica. Samuil Micu experimenteaza
scrieri de natura filosofica din convingerea ca pentru formarea
unei culturi nationale filosofia este indispensabila.
Cel mai important carturar ardelean in
domeniul literaturii ramane Ion Budai-Deleanu. Inainte de Tiganiada, el a scris poezie de
scurta intindere. Epopeea, redactata in doua versiuni (una in
1800, alta in 1812), constituia o noutate absoluta pentru literatura romana
a vremii. Din pacate, ea va fi cunoscuta publicului larg abia in a
doua jumatate a secolului al XIX -lea. Budai-Deleanu era convins de
necesitatea de a canta eroii nationali in poezie, constatand cu intristare
ca, din lipsa de scriitori, "acum pe toate acele persoane luminate
din caruntele veacuri ceata uitaciunii i-au acoperit." Manat de
dorinta de a canta "fapte eroicesti", autorul se arata rezervat,
simuland modestia: "o asemenea posie pofteste un poet deplin si o
limba bine lucrata". Din aceste considerente, el nu se incumeta
sa scrie o epopee eroica, ci "o
alcatuire poeticeasca intru care am amestecat intr-adins lucruri de
saga, ca mai lesne sa se inteleaga si sa
placa."
Actiunea Tiganiadei
se petrece in Muntenia secolului al XV-lea. Pentru a evita eventuale
incercari de tradare din partea tiganilor, Vlad Tepes
ii inarmeaza si ii trimite catre Spateni, intre
Barbatesti si Inimoasa. Defilarea acestora prin fata
lui Voda (cetele de ciurari, argintari, caldarari, fierari,
lingurari, aurari si laieti) constituie un tablou realist,
impregnat cu un umor suculent. In timpul drumului, Satan, sprijinitorul
turcilor, o rapeste pe Romica, logodnica lui Parpangel. Tanarul
nefericit pleaca in cautarea iubitei, dar, cand o gaseste
in "padurea nalucita", sfantul Spiridon, protectorul
fecioarelor, face un semn si ea dispare din nou. In peregrinarile
sale, Parpangel bea apa vie, dobandeste puteri uriase,
imbraca armura voinicului Argineanu si face minuni in lupta contra
turcilor. Dupa mai multe aventuri, oastea tiganilor ajunge la
Spateni, iar Parpangel o regaseste pe Romica si se
casatoresc. La nunta, el povesteste cateva episoade ale
calatoriei sale prin Rai si Iad. Tiganii vor sa
puna bazele unui stat si incep discutii interminabile asupra
formei de guvernare. Fragmentul respectiv are o deosebita
semnificatie in text, permitand autorului sa-si vehiculeze
ideile iluministe. Polemicile tiganilor-filosofi se termina insa,
invariabil, printr-o incaierare generala. Nici lupta lui Vlad
Tepes nu sfarseste mai bine, domnitorul fiind tradat
de boieri si silit sa fuga din tara.
Sensurile Tiganiadei
au fost precizate chiar de autor, care, in Epistolia
inchinatoare catre Mitru Perea, a aratat ca epopeea sa
este de fapt ".o alegorie in multe
locuri, unde prin tigani se inteleg si altii, carii tocmai
asa au facut si fac, ca si tiganii oarecand."
Asadar, epopeea devine un prilej de a critica viciile
societatii, nobilimea care asuprea pe tarani si
clerul, catolic sau ortodox. Calificandu-si lucrarea drept o poema
eroi-comica, scriitorul scoate in evidenta latura comica
reprezentata prin ridiculizarea tiganilor si latura eroica
data de luptele lui Vlad-Tepes impotriva turcilor. Tiganiada are un aspect mozaicat,
sinteza de eroic, comic si satiric. Traind intr-o societate
incipient burgheza, cu o alta mentalitate fata de
antichitate, Budai-Deleanu nu mai putea scrie o Iliada sau Odisee
si s-a vazut nevoit sa modifice profilul poemului, adaptandu-l
timpului sau.
Marea realizare a Tiganiadei o reprezinta limba, impanzita de elemente
populare. Nu lipsesc nici neologismele sau arhaismele. De fapt, se poate vorbi
de o adevarata revolutie la nivelul limbajului, cum numai
Eminescu, Arghezi sau Nichita Stanescu vor indrazni ulterior sa
faca. Elementele lexicale, pline de pitoresc, contribuie intr-o masura
simtitoare la amplificarea comicului de situatie. Cacaga
arunca o bebee, Gogul tocoroseste, Goleman se nascocoara,
Bobul n-a mancat stirigoaie, focul scoate bobataie, tiganii sunt
ciuhosi, se lolaiesc, striga hoha, bura-bura, bat lela, iar
tinerii se inlivobesc. Pe langa tiganime, din randurile
careia se desprind cateva figuri precum Parpangel, Aordel, Cucavel, apar
in subsol si personaje ca Mitru Perea, Eruditeanu, Criticos,
Idioteanu sau Nataroiu, al caror rol este de a comenta
intamplarile povestite. Numele tiganilor l-au entuziasmat intr-atat
pe Calinescu incat le considera ".un genial catalog grotesc de
sonuri".
Prin valoarea sa multipla, Tiganiada reprezinta o
realizare unica in peisajul literar al epocii. Continutul de idei,
dar si realizarea artistica, o transforma intr-o ilustrare fericita
a ideilor luministe ale Scolii Ardelene. Nu e mai puti adevarat
ca lucrarea isi pastreaza actualitatea, putand fi
abordata din perspectiva literaturii contemporane. Denaturarea tiparului
epopeii antice, considerarea textului drept "o jucareaua",
diseminarea unor idei luministe printre "lucrurile de saga" cum sunt
intamplarile tiganilor, caracterul alegoric, intertextualitatea comentariilor
de subsol sunt tot atatea date ale postmodernismului.
