Imaginatie artistica - modalitatea prin care artistul isi exercita functiile in orizontul cunoasterii metaforice

Imagine / imaginatie artistica

(cf. fr. imagination

Imaginea / imaginatia artistica este un complex concept estetic desemnand modalitatea prin care artistul / artele literatura ca «arta a Cuvantului» isi exercita functiile in orizontul cunoasterii metaforice (orizont-avangarda ce atrage dupa sine, ce magnetizeaza orizontul cunoasterii stiintifice etc.). 

Imaginea artistica se constituie intr-una dintre cele mai importante cai de transmitere a mesajului unui poet, prozator, dramaturg, sculptor, pictor, in general, al unui creator (mesajul fiind o corola de idei / sentimente), prin particularizarea generalului "in materie sensibila", desigur, in functie de capacitatea auctoriala (talentul / geniul) de reflectare a realitatii lumii noastre, a cosmosului, a universului nostru, spre a produce in receptor catharsisul si spre a-l ajuta, in ultima instanta, a parcurge drumul invers, de la particular la general.

In temeiul imaginii artistice stau cele psihice, clasificandu-se dupa natura elementelor senzoriale componente in auditive, chinestezice, gustative, olfactive, sinestezice, tactile, vizuale etc. Imaginea artistica  «nu se poate constitui decat prin facultatea de a retine si combina imaginile psihice» (DTL, 209)

Schelling considera ca imaginea / imaginatia este «suprema obiectivitate pe care o atinge eul, subiectul, suprema identitate a obiectivului cu subiectivul» (HAr, I, 71). Hegel arata ca «in sfera subiectiva (), reprezentarea generala este ceea ce e interior imaginea, in schimb, este ceea ce e exterior; determinatiile acestea doua, care stau aici fata in fata, sunt la inceput inca separate, ele sunt insa, in separatia lor, unilaterale; celei dintai ii lipseste exterioritatea, caracterul intuitiv celei din urma, demnitatea de a fi ridicata la nivelul de expresie a unui universal determinat; de aceea adevarul acestor laturi sta in unitatea lor; unitatea aceasta intruchiparea universalului in imagine si generalizarea imaginii se infaptuieste, mai precis, in felul ca reprezentarea generala nu se reuneste doar cu imaginea, intr-un produs neutral ca sa spunem asa chimic, ci ea actioneaza si se afirma ca putere substantiala  domnind peste imagine isi subordoneaza imaginea ca pe ceva accidental, se face sufletul acesteia, in ea, devine pentru sine, se reaminteste, se manifesta pe sine insasi; prin faptul ca inteligenta produce aceasta unitate a universalului si a particularului, unitatea a ceea ce este interior si a ceea ce este exterior, a reprezentarii si a intuitiei, si in felul acesta restaureaza totalitatea data in intuitie, ca totalitate confirmata activitatea reprezentativa se desavarseste in sine insasi, fiind imaginea productiva; aceasta constituie formalul artei; caci arta infatiseaza universalul veritabil, adica Ideea, in forma existentei sensibile, a imaginii.» (HAr, I, 107 sq.); mai considera ca «imaginea nu mai are in intregime caracterul determinant al intuitiei si e arbitara sau fortuita, in genere izolata de locul exterior, de timpul si de contextul in care se afla acesta din urma». Tot Hegel mai atragea atentia asupra faptului ca «trebuie sa ne ferim () de a confunda imaginatia artistica doar cu o simpla facultate pasiva de inchipuire; imaginatia artistica este creatoare.» (HAr, I, 125)

In ceea ce priveste imaginea artistica din literatura, «spre deosebire de cea psihica, are un caracter concret senzorial, dar intemeiat pe valoarea notionala, deci generalizanta si abstractizanta, a cuvantului» (DTL, 209)

Imaginea artistica este pusa in sinonimie cu opera de arta «in intregimea ei, considerata ca ansamblu coerent si unitar» (ibid.) mai poate desemna: (1) un element concret al unei opere, o viziune partiala a acesteia («un portret sau o descriere» etc.); (2) notiune generica pentru tropi, pentru figuri de stil (pentru ca «figurile de stil reprezinta forme concretizate de gandire analogica, realizate prin combinarea de imagini psihice» ibid ); (3) criticii / teoreticienii literari considera imagine artistica alegoria, metafora, mitul, simbolul, sinestezia etc. ca tipuri de gandire estetico-literara, ori reduc sfera semantica a sintagmei «la viziunile cu capacitate de evocare plastica, particularizatoare si concreta, indiferent pe baza caror figuri de stil s-ar fi constituit ele.» (ibid.)