Timpurile verbale: Timpurile indicativului, conjunctivului - conjugarea verbului

Categorie gramaticala verbala care exprima momentul sau durata savarsirii actiunii

Timpurile indicativului

-prezent: actiune simultana cu momentul vorbirii (lucrez, tac, culeg, fug);

-imperfect: actiune trecuta, nedeterminata in momentul la care se refera vorbirea (lucram, taceam, culegeam, fugeam);

-perfecul simplu: actiune trecuta, incheiata in trecut (lucrai, tacui, culesei ,fugii);

-perfectul compus: actiune trecuta, terminata, fara a preciza momentul incheierii fata de prezent (am lucrat, am tacut, am cules, am fugit);

-mai mult ca perfectul: actiune trecuta, incheiata inaintea altei actiuni trecute (lucrasem, tacusem, culesesem, fugisem);

-viitorul: actiune ce se petrece dupa momentul vorbirii (voi lucra, voi tacea, voi culege, voi fugi);

-viitorul anterior: actiune care se va petrece in viitor si se va incheia inaintea unei alte actiuni viitoare (voi fi lucrat, voi fi tacut, voi fi cules, voi fi fugit);

Timpurile conjunctivului

-prezent: sa lucrez, sa tac, sa culeg, sa fug;

-perfect: sa fi lucrat, sa fi tacut, sa fi cules, sa fi fugit;

Timpurile conditional -optativului

-prezent: as lucra, as tacea, as culege, as fugi;

-perfect: as fi lucrat, as fi tacut, as fi cules, as fi fugit;

ÜNu uita! Imperativul, desi este mod predicativ, nu are forme decat pentru prezent.

%Atentie! Dintre modurile nepredicative doar infinitivul are forme distincte pentru timp, prezent si perfect, celelalte moduri neavand forme pentru mai multe timpuri.

Conjugarea verbului

Flexiunea verbului dupa diateza, mod, timp, timp, persoana si numar se numeste conjugare

ÜNu uita! Dupa terminatia infinitivului (forma de dictionar a verbelor) verbele se clasifica in patru conjugari:

Conjugarea I: verbe terminate in -a (a lucra, a canta, a visa etc.)

Conjugarea II: verbe terminate in -ea (a placea, a vedea etc.)

Conjugarea III: verbe terminate in -e (a bate, a merge, a spune etc.)

Conjugarea IV: verbe terminate in -i sau -i (a fugi, a dori, a cobori, a hotari etc.)

ÜNu uita! Conjugarea verbelor regulate la diateza reflexiva este aproape identica cu cea de la diateza activa. Paradigmele verbale sunt aceleasi, adaugandu-se in fata verbului pronumele reflexiv in dativ si acuzativ cu exceptia imperativului si gerunziului,cand pronumele sta dupa verb. Diateza reflexiva este defectiva de participiu si supin.

pronumele

parte de vorbire flexibila care tine locul unui substantiv

Feluri: personal, de politete, reflexiv, de intarire, posesiv, demonstrativ, nehotarat, interogativ, relativ si negativ

Observatii:

1.Pronumele personal, de politete si reflexiv nu devin niciodata adjective

2.Pronumele de intarire, posesiv, demonstrativ, nehotarat, interogativ, relativ si negativ pot fi adjective

3.Pronumele personal, de politete, reflexiv, de intarire si posesivau forme dupa persoana

1.PRONUMELE PERSONAL

Observatii:

1.Forme neaccentuate se intalnesc doar in cazurile Ac. si D.

2.Vocativ are numai persoana a II-a: tu! voi!

3.Genitiv-numai persoana aIII-a: lui, ei, lor.

4.Persoanele I si aII-a nu au forme dupa gen : eu, tu, noi, voi

5.Pronumele dansa, dansul, dansii, dansele sunt pronume personale, nu de politete

Functii sintactice

-subiect: N: Tu ajungi primul.

-nume predicativ in: N: Fratele meu este el.

Ac: Intrebarea este pentru tine.

G: Cartea este a lui.

-atribut pronominal in: N(apozitie): Invitatul,adica el, sa pofteasca in casa.

G: Sfatul lui doveseste intelepciune.

Cartea din fata lui este a mea.

D: Copilu-i statea linistit (dativ posesiv)

-complement direct in: Ac: Te intreb si pe tine despre acest lucru.

-complement indirect in: Ac: A vorbit cu mine.

D: Lui i-am dat o carte.

G: (cu prepozitie) Napasta a cazut asupra ei.

-complement circumstantial de loc in:Ac: Merge la voi.

G: (cu prep. sau loc prep.) S-a asezat in fata lui.(ei, lor)

D: (insotit de prep. sau loc. prep. cu forma nearticulata):In fata-mi se

asezase o persoana importanta.

-complement circumstantial de mod in:Ac: A raspuns ca tine.

-complement circumstantial de cauza: G: N-a venit din pricina lui.

Situatii in care pronumele personal nu are functii sintactice:

-in V (tu! voi!)

-dativul etic: Vor sa mi-l omoare

-cand are valoare neutra: A luat-o la fuga

Da-i inainte fara grija!