Conjunctia

Conjunctia este partea de vorbire neflexibila, cu rol de instrument gramatical, care leaga parti coordonate de propozitie ori propozitii coordonate sau introduce propozitii subordonate:

– Mama si copiii au ramas acasa (elementele subiectului multiplu sunt legate prin conjunctia coordonatoare copulativa si);

– E frig si bate vantul (propozitii principale coordonate, legate prin conjunctia si);

– Aceasta este o carte din care poti invata multe, dar care se citeste greu (conjunctia coordonatoare adversativa dar leaga doua subordonate de acelasi fel: atributive);

– Pot sa te ajut daca vrei (conjunctia subordonatoare daca introduce o propozitie subordonata conditionala).

Clasificarea conjunctiilor

1. Dupa forma, conjunctiile sunt:

a. simple – cele alcatuite dintr-un singur cuvant: si, iar, ci, ca, daca etc.

b. compuse – cele alcatuite din doua conjunctii simple sau dintr-un adverb relativ si o conjunctie: ca sa, ci si, incat sa; cum ca.

2. Dupa natura raporturilor sintactice pe care le exprima, conjunctiile sunt:

a. coordonatoare – cele care leaga parti de propozitie sau propozitii de acelasi fel:

- copulative: si, nici;

- adversative: dar, iar, insa, ci, si (adversativ);

- disjunctive: sau, ori, fie;

- conclusive: deci, si (conclusiv).

b. subordonatoare – cele care introduc propozitii subordonate: ca sa, ca, caci, daca, de, deoarece, desi, fiindca, incat, intrucat, sa etc.

Nota:

Cuvantul si poate avea valori morfologice multiple:

1. conjunctie coordonatoare:

- copulativa: Cartile si caietele sunt aici;

- adversativa: I-am dat cartea, si ( = dar) nu mi-a restituit-o nici pana acum.

- conclusiva: Acestea sunt probleme pe care trebuie sa le rezolve singur, si ( = deci) nu le poate lasa pe seama altora.

2. adverb, putand determina diverse parti de vorbire:

- verbul: Cum am venit eu, a si ( = imediat) plecat el.

- adverbul: Pe aici e si mai usor de trecut.

- adjectivul: Este si frumos pe deasupra!

- substantivul: A lipsit si profesorul de la scoala.

- pronumele: A lipsit si el de la scoala.

Observatii:

1. Unele conjunctii: ca, sa, daca etc. pot introduce propozitii de mai multe feluri:

Lucrare: Lucian Blaga si Sufletul satului - literatura Proiect: Publius terentius afer - opera

E bine / sa vina. (subiectiva)

Datoria lui este / sa vina. (predicativa)

Vreau / sa vina. (completiva directa)

S-au temut / sa nu vina (completiva indirecta) etc.

2. Exista si conjunctii specializate, care nu introduc decat un fel de propozitii subordonate: desi este numai concesiva, incat este numai consecutiva, caci, deoarece, fiindca sunt numai cauzale etc.:

Plec / fiindca e tarziu. (cauzala)

E frig, / desi nu-i inca iarna. (concesiva)

Ploua asa de tare, / incat nu pot pleca. (consecutiva).

Conjunctii formate prin conversiune

Conjunctiile formate prin conversiune provin mai ales din adverbe relative, in situatiile in care acestea si-au pierdut autonomia sintactica:

- cand conditional (regional): Cand ( = daca) m-as potrivi eu babei la toate cele, apoi as lua campii. (Ion Creanga)

- cat consecutiv (invechit si regional): Incepu a geme si a se vaita, cat ( = incat) iti era mai mare mila de dansa.

- cum cauzal: Cum ( = din cauza ca) era cam bolnavicios, l-au dat mai tarziu la scoala.

- unde cauzal: Unde ( = din cauza ca) s-a gandit la el toata ziua, noaptea l-a visat.

Adverbele relative au in orice imprejurare valoare de conjunctie, dar, spre deosebire de conjunctii, cand isi pastreaza statutul adverbial au capacitatea de a fi parti de propozitie in cadrul subordonatei introduse, la fel ca pronumele relativ.

Rezultatul unor conversiuni rare sau izolate sunt conjunctiile provenite din prepozitii:

- pana: Sa plecam pana nu apune soarele.

- fara (regional): Nu sta pe loc, fara umbla de colo pana colo.

Conjunctiile corelative

Pentru a preciza natura unui raport sintactic de coordonare sau de subordonare, se foloseste procedeul corelativelor:

- in coordonare, procedeul consta in repetarea conjunctiei coordonatoare: ori ori; sau sau: Ori vii, ori nu vii.

- in subordonare, conjunctiei din propozitia subordonata ii corespunde in propozitia regenta un adverb sau un cuvant (grup de cuvinte) cu valoare adverbiala : Desi ninge, totusi eu plec.

Folosirea gresita a unor conjunctii

Adeseori in propozitii adversative se folosesc in mod gresit doua conjunctii: dar si insa: *L-a certat, dar lui insa nu i-a pasat.

Conjunctia ca sa este intrebuintata corect numai la propozitiile finale si uneori si la cele consecutive. Unii vorbitori o folosesc insa incorect la propozitii necircumstantiale, de exemplu, la completiva directa: *Vreau ca sa plec.

Sa este inlocuit cu incat, desi nu este vorba de o propozitie consecutiva: *Am motive incat ma indoiesc de cele auzite, in loc de am motive sa ma indoiesc.

Unii confunda conjunctia disjunctiva ori cu conjunctia neologica or, provenita din francezul or si care are caracter adversativ: *Mi s-a reprosat ca lucrarea e prea scurta, ori stilul meu este concis si n-am vrut sa ma dezic. Corect: Or, stilul meu este concis.

Locutiunea conjunctionala pentru ca () sa este din ce in ce mai des inlocuita prin ca: *In minutul 68, Mutu a egalat marcand spectaculos, ca in minutul 77 tot el sa inscrie, aducand victoria, in loc de pentru ca in minutul

Si mai frecventa este, probabil, inlocuirea adverbului relativ cand prin conjunctia ca: *Este pentru prima oara ca cei doi sefi de stat se vor intalni pentru tratative de pace. Corect: cand cei doi sefi de stat

Locutiunile conjunctionale

Locutiunile conjunctionale sunt grupuri de cuvinte cu inteles unitar si cu rol de conjunctie. In alcatuirea lor intra totdeauna o conjunctie sau o alta parte de vorbire cu valoare de conjunctie: pronume (sau adjectiv) relativ si adverb relativ.

Cele mai frecvente conjunctii cu ajutorul carora se formeaza locutiunile conjunctionale sunt: ca, sa, ca sa, daca, de. Lor li se adauga substantive, adjective, verbe, adverbe, prepozitii: pe motiv ca, las(a) ca, macar ca, fara sa, pentru ca, pana sa, pentru ca sa etc.

Locutiunile conjunctionale pot fi alcatuite si din pronume (sau adjective) relative si adverbe relative: ce, cand, cum, unde etc., carora li se adauga substantive, adverbe, prepozitii: de vreme ce, din moment ce, o data ce, pe masura ce, ca si cum, ca si cand etc.

Dupa natura raporturilor sintactice pe care le exprima, locutiunile conjunctionale pot fi:

a. coordonatoare:

- copulative: cat si, precum si;

- adversative: numai ca, numai cat;

- conclusive: in concluzie, in consecinta, prin urmare etc.

b. subordonatoare: pentru ca, in timp ce, fara sa, chiar daca etc.

Observatii:

1. Cele mai multe locutiuni conjunctionale sunt specializate pentru anumite subordonate, de exemplu:

- pana unde introduce subordonate de loc;

- pana ce, pana sa, in timp ce, (ori) de cate ori introduc subordonate temporale;

- dupa cum (cat), ca si cum (cand), fara (ca) sa introduc subordonate de mod;

- cu toate ca, chiar daca (de), chit ca, macar ca (sa, de) introduc subordonate concesive.

2. Ca si conjunctiile, locutiunile conjunctionale pot avea, in propozitia regenta, corelative adverbiale sau de alta natura, de exemplu:

- cu cat cu atat (Cu cat il certi mai mult, cu atat devine mai obraznic);

- pe cat pe atat (Pe cat e de gustos, pe atat e de nociv pentru sanatate);

- de cate ori de atatea ori (De cate ori ne-am intalnit, de atatea ori ne-am certat);

- pentru ca de aceea (Pentru ca nu vreau sa te imbolnavesti, de aceea insist sa te lasi de fumat).