Sunetele limbii engleze

Vocale

Simbolul fonetic         Exemplu Transcrierea fonetica

1.         i: sea si:

2.         i it it

3.         e ten ten

4.         æ man mæn

5.         a: part pa:t

6.         o dog dog

7.         o: short ∫o:t

8.         u book buk

9.         u: moon mu:n

10.       sun s n

11.       ∂: first f∂:st

12.       ∂ a ∂

Diftongi

13.       ei name neim

14.       ou home houm

15.       ai nine nain

16.       au now nau

17.       oi boy boi

18.       i∂ here hi∂

19.       e∂ there e∂

20.       o∂ door do∂

21.       u∂ poor pu∂

Triftongi

22.       ai∂ fire fai∂

23.       au∂ flower flau∂

Semivocale

24.       j yes jes

25.       w well wel

Consoane

Sonore

26.       b big big

27.       d day dei

28.       v very veri

29.       g garden ga:dn

30.       z zero zi∂rou

31.       з pleasure pleз∂

32.       dз jam dзæm

33.       ð this ðis

34.       r red red

35.       l lost lost

36.       m many meni

37.       n not not

38.       ŋ thing θiŋ

Surde

39.       p pen pen

40.       t too tu:

41.       f five faiv

42.       k cake keik

43.       s say sei

44.       ∫                       she ∫i:

45.       t∫ child t∫aild

46.       θ thin θin

47.       h horse ho:s

Vocala i: este o vocala lunga. Este aproape identica cu i romanesc din cuvintele in care accentuam aceasta vocala in mod deosebit, ca de pilda in exclamatia: biine! (in sens de concesie).

Vocala i este o vocala scurta, un sunet intermediar intre i si e din limba romina.

Vocala e este o vocala scurta si foarte apropiata de e romanesc, fiind insa ceva mai deschisa. Ea seamana indeosebi cu e din limba romana, cand acesta e urmat de r, ca de exemplu in cuvintele mere, pere etc.

Vocala este o vocala scurta si ocupa o pozitie intermediara intre a si e; nu se poate compara cu nici un sunet din limba romana. Se obtine deschizand gura pentru a si pronuntand e.

Vocala a: e o vocala lunga si se formeaza in partea din fund a gurii, ceea ce ii da o rezonanta de sunet profund. Pronuntand un a romanesc prelungit si din fundul gurii vom obtine un a: englezesc corect.

PROIECT: Absurdul - categorie estetico-literara derivata din cultivarea in fertilele PROIECT: INCEPUTURILE LITERATURII CULTE (primii scriitori „profesionisti”)

Vocala o este o vocala scurta. Ea nu poate fi comparata cu nici un sunet existent in limba romana. Pentru cine cunoaste insa limba maghiara, sunetul englez este usor de pronuntat, el fiind foarte apropiat de vocala o din aceasta limba. o este un sunet intermediar intre sunetele a si o si se pronunta mult mai din fundul gurii decat o romanesc si cu gura mult mai deschisa.

Vocala o: este o vocala lunga. Ea se deosebeste de vocala o care este mult mai deschisa spre a. Pronuntand un o romanesc lung si din fundul gurii vom obtine un sunet foarte apropiat de o: englezesc.

Vocala u este o vocala scurta, foarte apropiata de u romanesc. Se pronunta cu buzele mai putin rotunjite decat in cazul lui u din limba romana.

Vocala u: este o vocala lunga si seamana foarte mult cu un u romanesc prelungit.

Vocala e o vocala scurta si seamana foarte mult cu un a romanesc scurt. Pentru pronuntarea lui este necesar sa intindem putin buzele lateral si sa ponuntam un a retragand limba putin inapoi.

Vocala ∂: este o vocala lunga, asemanatoare lui a romanesc prelungit. Pentru a o rosti corect trebuie sa tinem maxilarele apropiate si buzele intinse lateral. Este absolut necesar ca in timpul pronuntarii lui ∂: buzele sa fie numai usor intredeschise.

Vocala ∂ este o vocala scurta, niciodata accentuata si corespunde vocalei a din limba romana.

Diftongul ei se aseamana cu diftongul romanesc din cuvintele mei, tei, lei etc. Elementul al doilea al diftongului este sunetul i scurt englezesc.

Diftongul ou . Primul element al acestui diftong este o vocala inca neintalnita, vocala o . O obtinem rotunjind buzele pentru o si pronuntand a. Al doilea element al diftongului este u , despre care reamintim ca este un sunet scurt.

Diftongul ai se apropie foarte mult de diftongul romanesc din cuvintele mai, cai, dai etc., cu deosebirea ca elementul al doilea al difotngului este sunetul i scurt englezesc.

Diftongul au se apropie de asemenea foarte mult de diftongul romanesc din cuvintele dau, sau etc. Elementul al doilea al diftongului este sunetul u scurt englezesc.

Diftongul oi se apropie de diftongul romanesc oi din cuvintele ca noi, doi, voi etc. Totusi primul element, o , e mai deschis decat in limba romana, iar cel de-al doilea element este i scurt englezesc.

Diftongii i∂ si u∂ contin sunete cunoscute. La pronuntarea lor trebuie sa avem in vedere sunetele specific englezesti i si u

Diftongul e∂ contine o vocala noua, e . Aceasta vocala este mai deschisa decat e si mai inchisa decat

Diftongul o∂ . Primul element al acestui diftong este vocala scurta o urmata fara efort de ∂ (amintim ca avem de-a face cu un o deschis spre a). Acest diftong tinde sa fie inlocuit de vocala lunga o:

Triftongul ai∂ Pronuntati intr-o singura silaba acest triftong, tinand seama de caracterul vocalei englezesti i : fire fai∂ , tired tai∂d

Triftongul au∂ este format din sunete cunoscute. La pronuntarea lui trebuie sa tinem seama de caracterul vocalei englezesti u

Nu-l pronuntati pe u din triftongul au∂ cu emitere puternica de aer, pentru a nu-l transforma in semivocala w . Obtineti o pronuntie corecta a acestui triftong daca rostiti intr-o singura silaba grupul de sunete romanesti aaa.

Semivocala w se pronunta ca un u foarte scurt, cu puternica emitere de aer printre buze, semanand cu sunetul u pe care il adaugam in pronuntare la inceputul unor cuvinte ca oala, oaie etc.

Semivocala j , cea de-a doua semivocala din limba engleza, se poate compara cu un i foarte scurt, cu rezonanta consonantica. Ea se intalneste si in limba romana in cuvinte ca: este, ei, iarna, iertare etc.

Consoana d prezinta o particularitate fata de limba romana, in sensul ca la articularea ei varful limbii se sprijina pe alveole (pe radacina dintilor).

Consoanele b v g z m n pot fi considerate ca fiind identice cu consoanele corespunzatoare din limba romana.

Consoana з este aceeasi ca si consoana romaneasca din jar, ajun etc. Retineti semnul з pentru sunetul j romanesc; reamintiti-va ca semnul j reprezinta o semivocala asemanatoare sunetului i din cuvintele romanesti: iarna, chiar, iata etc.

Consoana dз este corespondenta sonora a consoanei surde t∫ . O intalnim in romaneste in cuvinte ca: gimnastica, geam, legi etc. Observati ca in limba romana aceasta consoana poate fi urmata numai de vocale e sau i. Trecerea la oricare din celelalte vocale (o, a, u) se face cu ajutorul unui i sau e de legatura. De exemplu: geam, George, giulgiu. In limba engleza, trecerea de la dз la oricare dintre vocale se face direct. De exemplu: John dзon , George dзo:dз . Nu pronuntati deci cuvantul John ca gion. In limba engleza, sunetul dз termina cuvantul. De exemplu: Geroge dзo:dз , judge dз dз . Nu pronuntati giorgi si giagi.

Consoana este o consoana sonora (ca b, g, m, z etc) pe care o putem rosti corect pronuntand un d (sau z) romanesc cu varful limbii intre dinti. Exercitiul trebuie repetat de foarte multe ori in fata oglinzii pentru a controla pozitia limbii.

Consoana r se deosebeste fundamental de consoana romaneasca r, fiind de fapt cu totul alta consoana, desi e reprezentata de aceeasi litera a alfabetului. Astfel, in timp ce r romanesc este o consoana vibranta, r englezesc se rosteste fara vibratie (ca si consoanele s si j, de pilda). Pentru a obtine r englezesc, pronuntati j cu gura mult deschisa. Pana cand va deprindeti cu pronuntarea fireasca a lui r , cautati sa rostiti un r romanesc cat mai sters si fara ca varful limbii sa atinga cerul gurii.

Consoana l - in limba engleza exista doua variante ale consoanei l . Inainte de vocala, l este identic cu l romanesc; de exemplu in cuvintele live, lily. In pozitie finala sau inainte de consoana, l este un sunet voalat. La rostirea lui, partea posterioara a limbii se ridica spre cerul gurii. Intr-un cuvant ca apple, l este precedat de un i foarte scurt. Pronuntati deci æpil si nu æpli

Consoana ŋ este asemanatoare cu consoana romaneasca n din cuvintele in care n este urmat de c sau de g: inca, Anghel, singular, unde n devine in parte gutural.

Consoanele p t k sunt consoane surde. Spre deosebire de consoanele corespunzatoare din limba romana, ele sunt urmate – cand nu sunt precedate de alta consoana si sunt in silaba accentuata – de un usor sunet h. Consoana t se pronunta cu varful limbii sprijinit pe alveole (pe radacina dintilor).

Consoanele f si s pot fi considerate ca fiind identice cu consoanele corespunzatoare din limba romana.

Consoana ∫ este aceeasi ca si consoana romaneasca s.

Consoana t∫ este aproape identica cu consoana romaneasca din cuvinte ca: cine, ceas, cel etc., si se pronunta cu o usoara aspiratie, ca si k p t

Consoana englezeasca ramane insa perfect surda si poate fi urmata direct de orice vocala, fara a necesita un e sau i de legatura, ca in limba romana: child t∫aild

De semenea, consoana t∫ finala, spre deosebire de consoana corespunzatoare din limba romana, nu este urmata de un i asilabic (care nu formeaza silaba) ca in cinci, pleci etc. De exemplu: much m t∫ . Este necesar sa dam o deosebita atentie pronuntarii acestei consoane cand este urmata de alte vocale decat i si e, sau cand este in pozitie finala. Deci pronuntati t∫aild si nu ciaild, m t∫ si nu maci.

Consoana θ este perechea surda a consoanei , care se deosebeste prin aceea ca la pronuntarea ei coardele vocale nu vibreaza. Pentru a pronunta sunetul θ , vom tine varful limbii intre dinti si vom articula un t (sau s) romanesc, fara efort. Ca si in cazul lui , exercitiile trebuie facute in fata oglinzii. Consoanele si θ sunt reperezentate in scriere prin grupul th.

Consoana h se pronunta cu aspiratie (emitere de aer) mai puternica decat in limba romana.