Constructii sintactice la gramatica - provenienta propozitiilor predicative suplimentare

Constructii sintactice
Teorie si aplicatii gramaticale

Obiectivele lucrarii:

      Studierea bibliografiei de specialitate

      Aspecte generale ale sintaxei limbii romane

      Generalitati despre sintaxa propozitiei si a frazei

      Tipologia constructiilor sintactice – definire, descriere

      Exemplificarea si explicarea cazurilor distincte

      Comparatii cu alte tipuri de constructii

      Analizarea diferitelor exceptii

      Concluzii

I. PRELIMINARII LA SINTAXA
       LIMBII ROMANE CONTEMPORANE

1.Comunicare lingvistica

2.Obiectul si unitatile sintaxei

3. Scurt istoric al conceptului „sintaxa”. Relatii sintactice

II. Constructii sintactice

Constructii sintactice
Aspecte definitorii

Nr.	Criteriu	Tipul constructiei
	- deosebire de constructia activa - organizare sintactica proprie - forma verbului	Constructii pasive si constructii impersonale
	- verb personal / nepersonal - clitic reflexiv - predicat cu trasatura reciprocitatii - caracter biactantial	Constructii reflexive si constructii reciproce
	- doi actanti - actiune: efect vs persoana - verb cauzativ (a face)	Constructii cauzativ-factitive
	- doua predicatii – un nominal - reducerea propozitiilor	Constructii cu predicat suplimentar
	- comparatie – doua obiecte - calitativa vs cantitativa	Constructii comparative
	- specie de subordonata - tip conectiv: pronume, adj. adverb vs. conjunctie	Constructii cu propozitie Proiect: Aporie - un soi de antinomie / pradox Proiect: Confucianism - una dintre cele Trei Religii aflate in patrimoniul chinez, fundamentata de filosoful Kong-Fu-zi
	- insertie - discontinuitate - omisiune - repetitie - suprapunere	Constructii deviante

ELEMENT PREDICATIV SUPLIMENTAR

      determina un verb

      exprima o caracteristica, o calitate, o actiune

      se refera la un nume prin intermediul verbului

EPS = parte de propozitie cu dubla subordonare: fata de verb si nume

S / Cd / Ci

Ion vede ca Maria intra in biblioteca. > Ion o vede pe Maria intrand in biblioteca.

verbul completivei directe forma nepersonala gerunziala

- pozitia de predicativ suplimentar
- dependent de verbul predicativ
- raportat la nominativul avansat

Tipologia constructiilor cu predicativ suplimentar

doua PP coordonate copulativ

Maria canta si Maria este vesela. >Maria canta vesela

conjunctia coordonatoare

- a fi = pred. suplimentar

P2 = CD

Mama credea ca Ion este la scoala.>Mama il credea pe Ion la scoala.

subiect >complement direct reflexivizarea verbului regent

P2 = SB

Trebuie ca bibliografiile sa fie citite. > Bibliografiile trebuie citite.

predicatul regentei = verb impersonal,

- subiectul subordonatei = > avansat in regenta

- participiul citite = > pred. suplimentar, dublu dependent

P2 = CT

M-am maritat cand eram tanara. > M-am maritat tanara.

subiectul din circumstantiala = > eliminat

- adjective = pred. suplimentar > trasatura temporala

Provenienta propozitiilor predicative suplimentare

din structuri tripropozitionale de baza: PP PP PR

Cartea a fost returnata si era cum a fost imprumutata. > Cartea a fost returnata cum a fost imprumutata.

- PR = pred. suplimentar

- reorganizare => suprimarea 2PP

structuri tripropozitionale: PP AT PR

El mi-a inapoiat masina care masina era cum a luat-o. > El mi-a inapoiat masina cum a luat-o.

PR =>pred. suplimentar (cum)

sunt suprimate: nominalul din AT, verbul a fi, pronumele relativ

eliminarea AT

din propozitii de baza subiectiva

- subordonate unui verb (a) intrinsec impersonal

Se cuvine ca romanele sa fie citite pana maine. > Romanele se cuvin citite pana maine.

avansarea subiectului din SB

subiect = unui verb impersonal intrinsec

acord: subiect si verb impersonal = personalizeaza

- subordonate unui verb (b) pasiv impersonal

S-a dovedit ca statisticile sunt revelatoare. > Statisticile s-au dovedit revelatoare.

verbul pasiv impersonal = subiect avansat din SB=>acord

Concluzii

EPS = doua feluri

nominal: acord in gen, nr.

verbal: determinari la verbul absent = CCL

EPS = dependent de verb (timp)

exprima o actiune / caracteristica simultana cu verbul

- apropiat de CCM: ex. mancau grabiti

deosebit de CCM: referire la nume (acord) =>atribut

deosebit de atribut: gruparea cu verbul

Grupuri sintactice

In afara de constructiile sintactice, mai putem vorbi si despre grupuri sintactice. Ele sunt la fel de importante in gramatica limbii romane literare si stau in stransa legatura cu constructiile sintactice, practic, se completeaza, daca putem spune astfel.

In gramatica literaturii romane exista sase grupe sintactice si anume: grupul verbal, nominal, adjectival, adverbial, interjectional, si nu in ultimul rand, grupul prepozitional.

Grupul verbal

Conform Gramaticii Academiei a limbii romane grupul verbal, notat ca GV, este o parte componenta a enuntului, care este alcatuita din verbul-centru si toti constituentii legati de acesta,dar in lucrarile de specialitate circula interpretari diferite privind componenta acesteia. Iar organizarea acestui grup se face in jurul unui centru verbal, fie la mod personal, fie la mod nepersonal.

Grupul poate sa aiba parte de diferite extinderi, de la grupul monomembru la grupul plurimembru.

Grupul nominal

Gramatica academiei a limbii romane defineste grupul nominal ca fiind, ca si grupul verbal, parte componenta a enuntului organizata in jurul unui termen nominal intr-un mod sintactic si este  alcatuita din nominalul cu rol de centru si din elementele direct dependente sintactic de acesta : case noi sau altele noi.

Grupul Nominal are mai multe tipuri de realizari.

Centrul sintactic al Grupului Nominal poate fi un substantiv de orice tip formal si / sau semantic, iar din punct de vedere semantico – gramatical, centrul de grup poate fi: un substantiv comun, nume de obiect concret; un substantiv abstract sau un nume propriu.

Grupul adjectival

Grupul adjectival este definit de Gramatica academiei a limbii romane, ca fiind componentul enuntului, care are ca centru un adjectiv, care participa la organizarea enuntului ca termen dependent, adica se subordoneaza centrului unui grup ierarhic superior. Centrul unui grup adjectival poate fi exprimat,nu numai prin adjectiv, ci si printr-un participiu cu valoare adjectivala, dar si printr-un gerunziu devenit adjectiv prin conversiune.

Grupul interjectional

Grupul interjectional, conform Gramaticii academiei a limbii  romane, reprezinta o parte componenta a enuntului organizata sintactic in jurul unui centru interjectional si este alcatuita din interjectie si alte componente care ocupa diverse pozitii sintactice pe langa aceasta.

Grupul prepozitional

Aflam din Gramatica academiei a limbii romane, ca grupul prepozitional este tot un component al enuntului constituit dintr-o prepozitie cu statut de centru de grup si un alt element care depinde de acesta, element apartinand de obicei nivelului propozitiei.

Grupul prepozitional se deosebeste de celelalte grupuri sintactice, si anume prin faptul ca grupul prepozitional nu este niciodata monomembru si prepozitia fiind centrul de grup, se asociaza obligatoriu cu un alt termen al enuntului, dar in situatia in care prepozitia nu este insotita de un element dependent are loc glisarea acesteia in clasa adverbului.

Grupul adverbial

Conform Gramaticii Academiei, elementele din clasa adverbului constituie centrul unui grup adverbial, insa tipul de adverb are implicatii in organizarea grupului. Adjunctii centrului adverbial pot fi actualizati prin: nominal, forma verbala nepersonala, propozitii relative si conjunctionale. Centrul grupului adverbial poate fi modificat de adverbe cantitative, adverbe modale si semiadverbe.

Concluzie

Constructiile si grupurile sintactice discutate pe parcursul lucrarii sunt reprezentative pentru structura enuntului in gramatica clasica si cea actuala, ilustrand aspecte controversate ale structurii sintactice a limbii romane contemporane.

Prin urmare, in aceasta cercetare, am insistat pe familiarizarea cu termeni si concepte lingvistice ce apartin sintaxei, informatii de actualitate vehiculate de gramaticile occidentale si curentele lingvistice, metode, principii si strategii prezente in abordarea fenomenului lingvistic in GALR, 2005 si in alte studii recente.

Bibliografie (selectiv)

       Volume

       *** Gramatica limbii romane, vol. II, Ed. Academiei RSR, Bucuresti, 1966

       *** Gramatica limbii romane (volumul I., II.), Editura Academiei Romane, Bucuresti, 2005

       Drasoveanu, D.D. – Teze si antiteze in sintaxa limbii romane, Ed. Clusium, Cluj-Napoca, 1997

       Irimia, Dumitru, Gramatica limbii romane. Morfologie. Sintaxa., Editura Polirom, Iasi, 1997

       Neamtu, G.G.,  Teoria si practica analizei gramaticale, Editura Paralela 45, Pitesti, 2007

       Matei, Pamfil, Morfosintaxa limbii romane contemporane, Editura Imago, Sibiu, 2002

       Radulescu, Marin, Vlaicu, Marin, Corect / gresit romaneste, Ed. Carminis, Pitesti, 2000

       Articole: Chiorean, Luminita, „Adjunct verbal conotativ – definire. Descriere semantica si stilistica – Adjoint verbal connotatif – description sémantique et stylistique”, in Studia Universitatis Babes-Bolyai. Philologica, 3-4, pp. 19-25, Cluj-Napoca, 1999