Adverbele pronominale - locutiuni adverbiale

Printre adverbe se poate distinge, atat prin origine, cat si prin sens, grupa adverbelor pronominale.

Acestea sunt adverbe provenite din radacini pronominale ele tin locul cuvintelor care exprima, in mod hotarat sau nehotarat, circumstante . Circumstanta indicata de adverbele pronominale se precizeaza din context.

„Pe malul apei se-mpletesc / Carari ce duc la moara - /

Acolo, mama , te zaresc / Pe tine-ntr-o cascioara” (Cosbuc)

Adverbele pronominale se impart in categorii paralele cu cele ale pronumelui.

a ) adverbe interogativ-relative cand, cum, unde.

„Unde ai vazut vrodata aste tari necunoscute

Cand se petrecur-aceste ? La o mie patru sute ?” (Eminescu)

“Vino-n codrul la izvorul /Care tremura pe prund,

Unde prispa cea de brazde / Crengi plecate o ascund”.(Eminescu).

De obicei, adverbului relativ dintr-o propozitie subordonata ii corespunde in propozitia principala un corelativ adverb demonstrativ : acolo – unde ; atunci –cand; asa – cum ;atat – cat, etc.

b ) adverbe demonstrative : acum; aici; acolo;asa; atunci.

“ Tarzie toamna e acum, / Se scutur frunzele pe drum” (Eminescu)

“Sezi aici pana despre ziua, ca am sa vin atunci tot eu sa te iau.”(Creanga)

c ) adverbe nehotarate : candva; cumva; odata; uneori, etc.

„A fost odata ca-n povesti / A fost ca niciodata” (Eminescu)

„Ne venea uneori sa ne luam lumea in cap.” (Sadoveanu)

„Candva locul se chema Oasa – Mica .” (Sadoveanu)

d ) adverbe negative : nicicand; nici(de)cum; niciodata.

„Comorile nu sunt niciodata unde le cauti.” (Sadoveanu)

Locutiuni adverbiale

Locutiunile adverbiale sunt expresii formate din unirea a doua sau mai multe cuvinte care indeplinesc functia de adverb.

“Copilo, tu esti gata / De-a pururea sa plangi!” (Cosbuc)

Locutiunile adverbiale sunt alcatuite:

a ) dintr-un substantiv, adjectiv substantivizat, numeral sau adverb, cu una sau mai multe propozitii in veci, cu de-a sila, cu totul, din nou, de-a pururi,intr-aiuria, etc.

Observatie In locutiunile adverbiale formate cu prepozitii comparative “de-a”, substantivul apare de cele mai multe ori articulat: cu de-a sila, de-a randul, de-a binele, etc. Uneori, se adauga la forma articulata cu „-le” elementul adverbial „-a” (de-abinelea, de-a-ndoaselea)

Si in locutiunile adverbiale formate cu prepozitia „cu”, substantivul apare uneori articulat: cu binisorul, cu droaia, cu toptanul,etc.

b ) dintr-un cuvant (substantiv, pronume sau adverb) repetat, cei doi termeni ai locutiunii fiind legati printr-o propozitie: zi de zi, cat de cat, clipa cu clipa, etc.

Uneori locutiunea de acest tip are termenii legati printr-o prepozitie si precedati de alta prepozitie:din ce in ce, din cand in cand, din loc in loc, din vreme in vreme, etc.

Alteori, cei doi termeni ai locutiunii pot fi legati prin conjunctia „si”: asa si asa, cand si cand, unde si unde, etc.

c ) din cuvintele rimate: calea – valea, harcea – parcea, talmes – balmes, etc.

d ) formatie de locutiuni adverbiale au si numeralele adverbiale si constructiile, asemanatoare cu acestea, alcatuite dintr-un numeral ordinal si substantivele „data” sau „oara”.

Referat: Romantism - curent literar aparut ca reactie a nordului spiritual-european impotriva clasicismului Lucrare: LEOAICA TANARA, IUBIREA De Nichita Stanescu - comentariu

„ Privi in juru-i inca o data fara sa poata ceti nimic . . . .” (Sadoveanu)

* Dupa acest model s-au format si locutiuni in care in locul numeralului cardinal apare un adjectiv care exprima ideea de numar sau de repetare: de multe ori, de putine ori, de repetate ori, etc.

“ De multe ori casuta avea o podoaba de flori inaintea usii.”    (Sadoveanu)

Adverbe si locutiuni adverbiale dupa inteles

Dupa continutul lor adverbele si locutiunile adverbiale se impart in adverbe si locutiuni adverbiale de mod, de loc, de timp, de cauza si de scop.

Adverbele pronominale de orice categorie pot fi si ele, dupa raportul exprimat, adverbe pronominale de mod (asa, cum); de loc (acolo, unde) si de timp (acum, cand, uneori)

1. Grupa adverbelor si locutiunilor adverbiale de mod cuprinde in primul rand adverbele care exprima modul propriu-zis, adica felul de desfasurare a unei actiuni, de existenta a unei stari sau de posedare a unei insusiri; adverbe de cantitate, care arata cantitatea, gradul unei actiuni sau al unei insusiri, adverbe de distributie, de comparatie si adverbe care arata continuarea,durata sau revenirea, frecventa actiunii sau starii exprimate de verb.

In aceeasi grupa se incadreaza adverbele care exprima o afirmatie sau o negatie , nesiguranta, precizare, restrictie, proximitate, explicatie.

Tot aici pot fi clasate si adverbele si locutiunile adverbiale : deci; asadar; prin urmare; totusi; cu toate acestea, care cumuleaza in fraza si functia de conjunctie, respectiv de corelative ale conjunctiilor.

(a)    Adverbe si locutiuni adverbiale de mod propriu-zis : aievea, alene, altfel, anevoie, asa, bine, degeaba, degraba, impreuna, razna, etc.;toate adverbele identice ca forma cu adjectivele precum si derivatele cu sufixele “este” (barbateste, ciobaneste, manzeste, prieteneste, romaneste); “is (is) : chioris; crucis, fatis, mortis. “(a)mente”- absolutamente, completamente, legalmente, realmente, totalmente, etc.

* Unele adverbe de mod propriu-zis apar si in constructii cu prepozitii care le intaresc valoarea modala :de abia, de asemenea, pe deplin, cu anevoie,etc. De multe ori, intre adverbul cu prepozitie si adverbul fara prepozitie nu este nici o deosebire de inteles.

„Am dus-o cam anevoie numai cu rabusul.” (Creanga)

„Este foarte cu anevoie de mers pana acolo.” (Creanga)

Locutiuni adverbiale de mod : cu dinadinsul, cu binisorul, de-a binelea, de-a valma, pe rupte, talmes-balmes.

„ Se simti cu deosebire magulit si intoarse o privire prietenoasa catre om.” (Sadoveanu)

(b)    Adverbe si locutiuni adverbiale de cantitate atat, cam, cat, destul, foarte, mai, mult, prea,    

putin , cat de cat.

„ O ramai, ramai la mine, / Te iubesc atat de mult !” (Eminescu)

„ Targul era cam departe si iarmarocul pe sfarsite.” (Creanga)

(c)     Adverbe cu functie distributiva „cate”intra in alcatuirea numeralelor distributive si a numeralelor colective.

„Dintr-o lovitura ii taiau cate trele capetele.” (Ispirescu)

(d)    Adverbe si locutiuni adverbiale de comparatie:ca, cat, cum, precum, decat, asemenea.

„Atunci, ca prin minune se si trezeste Ivan la poarta raiului.” (Creanga)

* Adverbele:ca, cat si decat se comporta uneori ca niste prepozitii.

* Adverbul „decat” se foloseste numai in comparatia de inegalitate.

(e) Adverbele si locutiunile verbale care arata durata, continuitatea:mereu, necontenit, inca, tot, mai, etc.;revenirea:iar, iarasi, din nou, a doua oara, a cincea oara, etc.;frecventa:adesea, arareori, o data, de zece ori, etc.

* Adverbele care exprima revenirea si frecventa sunt folosite adesea si ca adverbe de timp.

* Urmate de un comparativ, adverbele de continuitate exprima progresia. Si unele adverbe si locutiuni adverbiale de mod ca: si , din ce in ce;urmate de un comparativ indica progresia.

„Este din ce in ce mai cuminte.”

(f)     Adverbe si locutiuni adverbiale de afirmatie: da, desigur, fireste, negresit, cu siguranta,

intr-adevar, de buna seama, etc.

„Intr-adevar, confirma tovarasul meu.” (Sadoveanu)

(g)   Adverbe si locutiuni adverbiale de negatie:ba, nici, nicidecum, nu, de loc , de fel?, etc.

(h) Adverbe si locutiuni adverbiale de indoiala sau de probabilitate: parca, poate, pe semne, etc.

„Parc-ascult si parc-astept / Ea din trestii sa rasara / Si sa-mi cada lin pe piept.” (Eminescu)

(i) Adverbe si locutiuni adverbiale de precizare, de intarire: chiar, tocmai, (popular) taman, etc.

* Adverbul „chiar” subliniaza ideea de concesie, intrand in alcatuirea locutiunii conjunctionale: chiar de, chiar daca.

„Chiar bolnav, tot am sa ma duc.”

(j) Adverbe si locutiuni adverbiale de restrictie (barem, macar, cel putin) si de exclusivitate (doar, numai)

* In constructii negative, adverbului „numai” ii corespunde adverbul „decat”

„Cautand intr-o parte si in alta . nu gasi decat un tron odorogit.” (Ispirescu)

(k)   Adverbe si locutiuni adverbiale care arata proximitatea:aproape, mai, cat pe ce,gata-gata.

Adverbele de proximitate sunt adeseori intarite prin repetare.

„Cand aproape, aproape sa pun mana pe dansul, i-am pierdut urma.” (Creanga)

„Mai-mai sa umple groapa.” (Creanga)

(l)     Adverbe explicative:adica, anume,bunaoara,ca.

(m) Adverbe si locutiuni adverbiale de mod cu inteles conclusiv,folosite in coordonate conclusive: deci, asadar, prin urmare.

2. Adverbe si locutiuni adverbiale de loc arata locul unei actiuni sau al unei stari: acasa, afara, aici, alaturi, aproape, departe, imprejur, inauntru, incolo, jos, pretutindeni, sus, peste tot (locul),etc.

“Am vazut de jur imprejur aceeasi liniste.” (Sadoveanu)

3. Adverbe si locutiuni adverbiale de timp arata timpul in care se petrece o actiune sau exista o stare:acum, apoi, aseara, astazi, cand, cateodata, curand, deocamdata, dimineata, iarna, ieri, indata, joia, maine, noaptea, odata, seara, totdeauna, ziua, din cand in cand, in veci, etc.

„Nichifor Lipan s-a aratat totdeauna foarte priceput . .. .” (Sadoveanu)

„Capitanul ne asigura ca maine . poimaine ii dam drumul.” (C.Petrescu)

Unele adverbe de timp (curand, indata) sunt folosite adeseori ca adverbe de mod.

Observatie: Adverbele de loc si de timp se pot combina cu prepozitii care arata raporturi locale si temporale si astfel marcheaza diferenta intre stare si miscare. Compara acolo cu de acolo (punct de plecare), pana acolo (limita), intr-acolo (directie) si acum cu de acum (inceputul actiunii), pana acum (limita actiunii).

4. Exista un numar redus de locutiuni adverbiale care arata fie cauza, fie scopul unei actiuni sau al unei stari: de aceea, pentru aceea, etc.

Sensul exact al acestor locutiuni se poate vedea numai din context.