Genul liric - constante ale genului liric, instantele comunicarii in textul poetic, structura operei literare

GENUL LIRIC

< fr. lyrique, latinescu lyra - instrument muzical cu coarde, prin care in Antichitate, se acompaniau poetii; cuprinde totalitatea operelor literare in care autorul isi transmite gandurile, sentimentele, ideile si aspiratiile in mod direct cu ajutorul eului liric.

TRASATURI: 

Gen literar a carui etimologie trimite la originea lui muzicala, inexprimabila;

Modul de comunicare este exprimarea directa a ideilor si sentimentelor, transmite o stare emotionala si creeaza o anumita atmosfera; Evocarea starilor interioare;

Autorul isi exprima gandurile si sentimentele proprii (caracter subiectiv); Exaltarea subiectiva; Domina subiectivitatea (poetul vorbeste in numele lui);

Opera lirica este o marturisire directa a poetului (caracterul de confesiune emotionala);

"in poezia lirica obiectul este expresia sentimentelor interne ale poetului" (Hegel);

Desfasurarea sensibilitatii si a fanteziei;

Camuflarea continutala sau "o anume insolitare lirica a temei" (B. Tomasevski)

Utilizarea frecventa a figurilor de stil si a imaginilor artistice; Muzicalitatea discursului;

Modalitati de expunere specifice sunt descrierea si monologul.

POEZIA (fr. poesie, lat. poesis, gr. poiesis "creatie")

CONSTANTE ALE GENULUI LIRIC:

INSTANTELE COMUNICARII IN TEXTUL POETIC

A.     LA NIVEL EXTRATEXTUAL:

a)     EUL EMPIRIC (BIOGRAFIC/ ORIGINAR/ PROFUND/ PERSONAL/ MISTIC) - autorul concret al operei litearre poetice, reprezentarea poetului ca autor, persoana cu o existenta reala, limitata in timp si spatiu, cu o anumita personalitate biografica, psihologie si conceptie despre viata.  Starile, sentimentele sau ideile sale se proiecteaza in textul poetic de catre eul liric, cu care nu trebuie confundat. Eul empiric este izvorul diferitelor ipostaze ale eului liric din creatiile artistice, "izvorul starilor personale" (L. Rusu).

b)     CITITORUL/ RECEPTORUL persoana cu existenta biografica, reala, in carne si oase, cel care recepteaza si interpreteaza mesajul transmis de autor prin intermediul naratorului; poate fi inocent, competent etc.

B.     LA NIVEL INTRATEXTUAL

a)     EUL LIRIC/ POETIC/ ARTISTIC - concept esential pentru intelegerea textului poetic, instanta conventionala abstracta prin care poetul se proiecteaza in text ca "voce" (invizibila/ interioara) care exprima in text gandurile si sentimentele poetului; individualitate care nu se confunda cu personalitatea biografica a autorului; 

are ca sursa eul empiric, dar il depaseste pe acesta, prin exprimarea unor trairi sau valori general-umane;

este creatorul imaginarului poetic, al universului poetic configurat in creatia lirica;

termen obtinut prin substantivizarea pronumelui de prsoana I singular

corespondentul naratorului din opera epica;

MARCI LEXICO-GRAMATICALE ALE EULUI LIRIC:

Pronume si verbe la persoana I singular si plural

Pronume si verbe la persoana a II-a singular cu valoare generala (Tu te-ntreaba si socoate)

Lucrare: Sunetul - caracteristici Lucrare: Ereditatea si variabilitatea organismelor

Dativul etic (vor sa mi-l omoare)

Dativul posesiv (inima-mi)

Indici ai timpului si ai spatiului ordonati prin raportare la vorbitor (aici, acum)

Valoarea afectiva a unor derivate lexicale (diminutive, augmentative)

Substantive in vocativ

Superlative stilistice ale adjectivului

Topica afectiva.

b)     DESTINATARUL LIRIC - instanta abstracta sau concreta, textualizata prin formule de adresare si prin indici ai persoanei a II-a; tu- ul referential invocat de eul liric; echivalentul naratarului din opera epica;

1.     Absent in cazul lirismlului neexprimat;

2.     Determinat: iubita, divinitatea;

3.     Nedeterminat: cititorul anonim (tu cu valoare generala)

MARCI LEXICO-GRAMATICALE ALE DESTINATARULUI LIRIC (deixisul personal):

verbe si pronume de persoana a II-a;

substantive si adjective in vocativ;

anumite interjectii de adresare, atentionare;

grosso modo - marcile oralitatii

LIRISMUL

Categorie estetica asemenea frumosului, comicului, tragicului, grotescului etc definitorie pentru genul liric;

Caracteristica unor opere sau a unor secvente de opera - uneori epice sau dramatice - de a beneficia de elemente ce definesc in mod special poezia lirica. "Lirismul este vibratia interiorului." (Liviu Rusu)

TIPURI DE LIRISM:

A.EXPRIMAT (vadit, clar, net, vizibil): atitudinea eului este de implicare totala, metamorfozand elementele realului, pentru a sugera stari de suflet, tensiuni spirituale in imagini plastice

a)     SUBIECTIV (lirica a eului Ichlyrik; poezie lirica; idealism subiectiv) - este eexpresia directa a emotiei si vizeaza marturisirea directa a poetului acordat pentru intimitate; eului, prin excelenta subiectiva, personala, confesiva

a)     Erotic (eul iubeste): Sufletul meu arde-n iubire ca para.

b)     Satiric (eul critica): Spuma asta-nveninata, asta plebe, ast gunoi/ Sa ajung - a fi stapana si pe tara si pe noi!

c)      Reflexiv (eul reflecteaza, mediteaza): Cand cu gene ostenite sara suflu-n lumanare/ Doar ceasornicul urmeaza lung-a drumului carare.

d)     Declarat (eul apostrofeaza, consiliaza, isi asuma rolul de mistagog - Preot initiator in mistere la vechii greci Multe trec pe dinainte/ In auz ne suna multe/ Cine tine toate minte/ Cine sta sa le asculte?/ Tu asaza-te deoparte,/ Regasindu-te pe tine/ Cand cu zgomote desarte/ Vreme trece, vreme vine

e)     Existential (eul se confeseaza devenind un simbol, un arhetip al individului uman): Nu credeam sa-nvat a muri vreodata/ Pururi tanar infatisat in manata-mi/, Ochii mei inaltam visatori la steaua/ Singuratatii.

b)     LIRISM AL MASTILOR (Maskenlyrik):

- valideaza un eu tipic traind in situatii generale transfigurat in imaginatie;

- eul liric se afla in postura unui drag queen Eu sunt un altul (Arthur Rimbauld);

- eul liricenunta idei personale sub o masca straina, poetul asimilandu-se unui personaj diferit, asa cum face creatorul de carcatere dramatice si epice, exprima sentimente care nu sunt ale sale, desi energia generala a sufletului sau le sustine si pe acestea." (W. Sherer)

In Luceafarul de Mihai Eminescu sau Riga Crypto si Lapona Enigel de Ion Barbu personajele alegorice, niste voci ale poetului, sunt niste virtualitati ale acestuia, prin prisma lor se expun idei personale prezente sau trecute.

Observatie: In trecerea spre modernitate, spre o varsta moderna a poeziei se produce o efasare/ stergere/ pierdere treptata a vocii lirice. Distantarea, obiectivarea eului liric, indepartarea de ideea de confesiune se produce datorita tendintei de a impersonaliza discursul liric. Este evidenta astfel ruptura intre eul liric si cel empiric. Vor aparea astfel noi forme de expresie:

LIRISMUL NEEXPRIMAT - eul liric se afla in postura unui Dieu cache; vocea lirica ar corespunde unei persaone fictive sau e pur si simplu nedeterminata;

A.     LIRISMUL OBIECTIV - ideile si sentimentele nu sunt ale eului liric:

a)     Impersonal, absent: Pe scrinul negru, pe masa de mahon/ Clestarul cupei picura amurg/ Pe linistea lautei fara zvon/ Piezis petale de lumina curg.

b)     Lirism al rolurilor (Rollenlyrik; poezie alegorica): eul liric se asimileaza unui personaj si enunta idei si sentimente care nu sunt ale lui; se afla in postura unui regizor (metterur en scene)

1.     Dramatizat: Inger si demon

2.     Narativizat: Luceafarul

c)      Lirism fals - pseudolirism: eul e aproape inexistent, versurile sunt doar o maniera de comunicare; acest tip de lirism (antipoezie) e revendicat de avangardisti; eul liric e mereu in cautarea unor noi forme de expunere grafica, vrand sa socheze atat prin forma, cat si prin fond.

Nota bene: opera lirica poate beneficia de mai multe tipuri de lirism, iar eul liric se poate metamorfoza pe parcusrul aceluiasi discurs liric, manifestandu-se in ipostaze diferite.  

STRUCTURA OPEREI LITERARE

VIZIUNEA DESPRE LUME (dupa germ. Weltanschauung) - termen filozofic care desemneaza, in domeniul literaturii, modul de reflectare a realitatii intr-o creatie literara.

TEMA - reprezinta idea centrala/ aspectul la care se refera un text ("despre ce este vorba", in linii mari, in text). Se pot identifica numeroase teme care apar frecvent in literatura: copilaria, dragostea, prietenia, razboiul, viata de zi cu zi, calatoria. De multe ori, identificarea temei unui text este relativa, depinzand de nivelul de generalitate la care se face aceasta operatie (dragostea sau dragostea neimplinita; orasul sau orasul de provincie) sau chiar interpretarea textului in cauza.

IDEEA POETICA - atitudinea autorului fata de tema prezentata, semnificatiile profunde ale operei, mesajul care se dezvaluie cititorului prin lectura; conceptie de baza care se configureaza ca nucleu de semnificatii generat de ,,logosul poetic" si de logica eului originar

IMAGINARUL POETIC - intregul sistem de imagini artistice: auditive, vizuale, tactile, olfactive etc. (obiecte, peisaje, aspecte ale realitatii surprinse prin cuvinte), figuri de stil dintr-o opera literara;

ELEMENTE DE RECURENTA:

a)     MOTIVUL LITERAR - unitatea minimala de continut in structura unui text (obiect, situatie etc.), care ajuta la conturarea temei si a semnificatiei acestuia; are character schematic si poate fi reluat in mai multe texte din opera aceluiasi autor sau a unor autori diferiti. Cel mai adesea motivele se refera la situatii tipice: despartirea de iubita, rivalitatea intre frati, asteptarea in singuratate, pierderea unei scrisori, calatoria in lumea subpamanteana etc.

b)     LAITMOTIV (ger. Leiten - a conduce, termen imprumutat din muzica procedeu de recurenta cu un pronuntat caracter formal, constand in reiterarea insistenta cu o anumita regularitate in mod intentionat a unui cuvant, a unei sintagme sau a unui vers in interiorul aceluiasi text, de obicei, in pozitii simetrice, conducand spre o semnificatie simbolica;

c)      SIMBOL - semn concret (obiect, imagine) care are o semnificatie proprie, dar prin care se identifica, in virtutea unei corespondente, si un alt sens, de obicei, abstract.

Poate fi un obiect real (un sceptru, de ex.), dar si o reprezentare (imagine vizuala - fotografie, desen, pictura a unui sceptru) sau o desemnare lexical (cuvantul sceptru intr-un text).

Poate fi preluat din inventarul preexistent al unei culture si folosit ca atare sau modificat; uneori o opera de arta poate chiar crea si impune simboluri noi.

d)     SIMBOL CENTRAL - simbol a carui interpretare are un rol esential im dezvaluirea semnificatiei generale a unui text. 

RELATII DE OPOZITIE: se manifesta la nivel lexico-semantic (al campurilor si al relatiilor semantice), morfosintactic (prin elemente de relatie si structure specific: dar, iar, insa etc.) si stylistic, rpin anumite figure de stil (antiteza, oximoron etc.)        

RELATII DE SIMETRIE: concept legat de simetria textului literar; relatia de simetrie presupune reluarea in final a unui element al incipitului