Epigrama
(lat. / gr. epigramma, "inscriptie")
Epigrama - ca specie a genului liric - este o
microsatira turnata in tiparul unui catren, sagetile sale (mai mult ori mai
putin piscatoare, sau chiar muiate in venin de vipera), tintind trasaturile
negative ale unei importante personalitati politice, culturale etc., ori pe
cele ale anumitor paturi / categorii sociale, institutii, care faciliteaza injustitia,
coruptia, mafia etc., finetea ironiei, poanta finala, proiectandu-se mai
totdeauna in perimetrul inaltei civilitati.
Epigrama a fost cultivata din antichitate pana in prezent; in
"decada de aur" a epigramistilor valahi se inrazaresc: Anton Pann, Gr.
Alexandrescu, I. L. Caragiale, Cincinat Pavelescu, G. Toparceanu, Al. O.
Teodoreanu, Tudor Mainescu, Maliu Bogoe, Mircea Micu si Efim Tarlapan. Pentru a
ilustra specia, spicuim cateva epigrame; o stire din presa anului 1939, ii
prilejuieste epigramistului timisorean, Maliu Bogoe, o notabila epigrama, pe
care o aflam in volumul «Flori si spini»: «In orasul Meldan din Anglia se
cauta "un specialist pentru distrugerea sobolanilor": De-ar da Englezii-atatia bani, / Incat sa-si vanda chiar
si tara, / Specialisti in sobolani, / N-or mai gasi ca-n Timisoara. (BFls, 17); in volumul «La tinta» (1979),
publicat de acelasi autor, in 1979, se afla o alta epigrama nostima: «Unui
prieten poet, care citind volumul meu de epigrame Flori si spini mi-a trimis o epigrama,
unde spune: "Florile n-au mirosit, / Spinii nu m-au intepat": Nu te-ntepara spinii mei, / Observ si eu - dar gluma, lasa
- / Sa stii ca nu-se de vina ei, / Ci pielea ca-i atat de groasa. (BLt, 10); epigramistul de Chisinau, Efim Tarlapan, publica peste Prut, in
1999, un volum de veritabile «Stihuri martiale»: Saraci
si goi, ca adevarul, / Ar fi trait in rai o viata, / De-ar fi costat si-acolo
marul / cat costa azi, la noi, in piata («Adam si Eva» - TSm, 31 Coborand
din pom, macacul, / A dat la pamant copacul, / Si, facand din el hartie, /
Scrie («Evolutie» - TSm, 44 De ce neingropat el zace ? /
Mi-au spus-o rusii, crestineste - / L-ar ingropa, ca au mijloace, / Dar glia
rusa nu-l primeste («Lenin
in mausoleu» - TSm, 47 [ara
mea, romano-daca, / Ara tarina cu vaca; / Are boi, dar permanent / Sunt alesi
in parlament («Paradox» -
TSm, 21) etc. Din "radacina pivotanta" a
epigramei se desprind si "doua ragalii / ragaliene" importante: epitaful si (dupa modelul autoportetelor) autoepigrama; pentru ilustrarea acestor subspecii
epigramatice, apelam la volumul "inedit", «Academia Aricilandiana», de Ion
Pachia Tatomirescu: Pe-al meu mormant zac
multe oale sparte / ca doar de viespi
in viata-avusei parte ! («Epitaful epigramistului Ioan
Viespan»); Demult, mi s-a incredintat o rama: / am atarnat-o intre
stele,-acolo, sus, / crezand ca, printr-o buna epigrama, / in rama am
s-ajung, dar vad ca nu-s / (ca-n ea e altul, cel mai pre-supus) ! («Autoepigrama»).
