Stil
(lat. stylus, "condei, compozitie"; cf. fr. style
Stilul desemneaza totalitatea particularitatilor fonetice, lexicale,
morfologice, sintactice si topice, cat si ansamblul procedeelor caracteristice
modului de exprimare orala si
scrisa.
Stiinta care are ca obiect de cercetare stilul se numeste
stilistica. Are mai multe ramuri: stilistica literara, care se ocupa de stilurile
beletristicii, stilistica functionala, care
cerceteaza teoriile mesajelor, stilistica lingvistica avand ca
domeniu predilect "comunicarea uzuala" etc.
Stilul individual desemneaza totalitatea
particularitatilor fonetice, lexicale, morfologice, sintactice si topice, cat si
ansamblul procedeelor caracteristice modului de exprimare orala si scrisa de la un singur
vorbitor, intrucat, dupa o maxima a lui Buffon,
«le styl c'est l'homme-même». Stilul individual se rafineaza de la
simplul vorbitor de pe ogor, din uzina, ori de pe trotuar, pana la stilul
individual al academicianului, al universitarului, ori al scriitorului
(considerat a reprezenta treapta cea mai inalta a silului individual, "varful
piramidei" stilurilor individuale).
Tudor Vianu definea stilul ca fiind «expresia unei
individualitati». Manualele definesc stilul drept ansamblu de mijloace
folosite in scopul de a obtine efecte artistice; desigur, se refera in primul rand la
stilul scriitorilor, actorilor si al altor personalitati artistice; stilul individual este definit (tot de manuale) ca ansamblu de elemente
de limba care sunt caracteristice unui vorbitor
In "opozitie" cu stilul individual se releva stilul functional, adica limbajul folosit pe un domeniu "specializat",
socio-economic-cultural, caracteristic dupa
aprecierea statisticienilor fiecareia
din cele peste 160 de categorii / colectivitati de vorbitori (de la medici,
soferi, juristi, ceferisti s. a., pana la politicieni / politologi, diplomati,
senatori s. a.).
In general, dupa cum subliniaza si dictionarele de termeni
literari, mai exista: stil national (definindu-se prin «trasaturile particulare ale unei culturi in
contextul celei universale» DTL, 418 stil de epoca (alcatuindu-se
«din elementele inedite, din culoarea, din limbajul etc. pe care le aduce
cultura unei epoci fata de epocile anterioare de exemplu, Renasterea fata de evul mediu sau fata de antichitate» ibid stil al unui curent literar - stilul
clasicismului, romantismului, simbolismului, expresionismului, paradoxismului etc., desemnand «trasaturile generale ale unor scriitori
incadrati in acelasi curent literar» (DTL, 419) etc.
