Sei
Prin sei este desemnata
de catre esteticienii / teoreticienii niponi acea capacitate - in primul rand,
a micropoemului-haiku - de a surprinde puritatea, absoluta frumusete,
elementele producatoare de catharsis, din fenomenalitatea, din dinamica /
metamorfozele lumii.
Dar sei trebuie sa
existe in sinea micropoemului, in afara oricaror "stimuli exteriori", inclusiv
calitatea receptorului (buchetul de lacrimioare / margaritarele, "creanga de
sakura" etc. pot fi necesare, dar numai ca "ambalaj", insa nu trebuie
confundata categoria estetica de sei cu un astfel de "ambalaj"). Florin Vasiliu
si Camelia Basta ne incredinteaza: «Un poet care surprinde o clipa de inefabil
este Fujiwara no Hirotsugu, ce ii trimite unei fete o creanga de sakura
inflorita, de care era legat un poem, in spiritul sei: Pe fiece petala / a florilor acestei crengi / gasesti
mereu cuvantul / din inima pornit / Sa nu-l dispretuiesti, frumoaso !» (VBPoe, 55) daca nu este de vina traducerea,
atunci sei nu exista in aceste banale stihuri; exista insa in
micropoemul-haiku semnat de Fl. Vasiliu: Sa simti
neantul / Seara, cand a amutit / privighetoarea. (ibid.)
