Constructia
subiectului
Prin constructia /
compozitia subiectului se intelege modul de structurare a unei opere epice
sau dramatice, fie "intr-o formula clasica", presupunand: expozitiune, conflict, dezvoltarea intrigii, punct culminant si deznodamant, fie "intr-o formula
moderna", cu "inovatii" de ordin "topic", ori "eliptic", sau "paraboloidal"
etc. (v. infra - subiect).
Dupa "gramaticienii" moderni ai «Decameronului», fiecare "moment"
/ "element" al subiectului contine "germenii" oricarei constructii / structuri
narative. In constructia clasica a subiectului, desigur, epozitiunea releva premisele minimal-inteligibile ale "startarii
narative" - unitatea spatiala / "de loc" si cea temporala, "infatisarile
eroice" etc. - pana la "tangentarea" conflictului,
dupa "eclatul" conflictului vine dezvoltarea actionala in "tesatura /
reteaua-Kirchoff" a intrigii,
sustinand "dialectica" punctului
culminant (ca "moment de maxima incordare actionala", de "incandescenta
unica" a relatiilor dintre personaje etc.) si "normalul" deznodamant "pe
masura", cu "trena", cu "suspans", ori fara
