Arthur Rimbaud
Jean Nicolas Arthur Rimbaud (20
octombrie 1854, Charleville-Mézières - 10 noiembrie 1891, Marsilia) a fost un
poet francez, figura centrala a literaturii moderne, precursor al simbolismului.
A inceput sa scrie poezii deja la varsta
de 10 ani, in 1870 publica prima sa scriere 'Les étrennes des
orphelins'. In acelasi an, la 29 august, fuge de acasa la Paris,
unde vagabondeaza si este inchis intr-o casa de corectie
pentru minori. Este eliberat de un prieten al familiei, Georges Izambart,
care-l readuce acasa. La varsta de 17 ani, in 1871, scrie poemul esoteric 'Le
Bateau ivre' ('Corabia beata'), pe care i-l
prezinta poetului Paul Verlaine. In aceste creatii de debut se simte
influenta lui Charles Baudelaire, dar - in acelasi timp - se
recunoaste propria sa originalitate in asociatiile metaforice
neasteptate si in amestecul intre constiinta de sine
si resemnare, care va fi prezent si in operele ulterioare.
La propunerea lui Paul Verlaine, Rimbaud se
stabileste in 1871 in locuinta acestuia din Paris, unde intretin
pana in anul 1873 o relatie homofila. Se ajunge la ruptura
definitiva in 1873, cand Verlaine, incercand sa-l ucida, ii
produce o ranire grava. Acest episod este redat de Rimbaud in poemul
in proza 'Une Saison en enfer' ('O vreme
petrecuta'n iad', 1973), care - prin dinamismul si radicalitatea
stilistica a compozitiei - marcheaza un punct de cotitura
in istoria literaturii. Tot din aceasta perioada dateaza ciclul
de poeme in proza 'Les Illuminations'
('Iluminarile'), creatii vizionare, pline de explozie
poetica a tiparelor conventionale. In acest ciclu se
gaseste celebrul 'Sonnet des voyelles'
('Sonetul vocalelor'), in care, fiecareia din cele cinci vocale,
i se atribuie o anumita culoare.
Urmeaza o viata de
peregrinari si vagabondaj prin Anglia, Germania, Italia, Java si
Cipru, lucrind ca prezentator de circ, mercenar, supraveghetor la o
cariera de piatra etc. Din 1880 este negustor de cafea, piei de
animale si arme in Africa de nord si ia parte la expeditii in Etiopia
si Somalia. In afara unei bogate corespondente cu familia, de la
varsta de 20 de ani, Rimbaud nu a mai scris nimic in domeniul literaturii.
Bolnav fiind, se intoarce in 1891 la Marsilia, unde moare la 10 noiembrie, in
dureri salbatice din cauza unei gangrene,la varsta de 37 de ani.
