Cod
(lat. codex "colectie de legi"; cf. fr. code
Codul este un
element constitutiv al unei situatii de comunicare, constand intr-un sistem (de
semne / simboluri) pe baza caruia se construiesc mesajele cu informatia catre
receptor.
Intre oameni, codul fundamental in comunicare a fost si continua sa fie limba naturala.
Stramosii nostri s-au folosit de codul limbii naturale numita pelasgo-thraco-daca, avand o evolutie
fireasca pana in limba valaha, sau dacoromana / romana de azi; aria limbii
pelasgo-thraco-dace a cuprins in neolitic tot spatiul desemnat de M. Gimbutas
prin Old European Civilization (cu nucleul in intregul bazin al Dunarii, dar
circumscriind vastul teritoriu dintre Muntii Alpi, Marea Baltica, fluviul
Don, dar si cu Masagetia dintre Don, Volga si M-tii Caucaz, Marea Neagra,
Anatolia / Capadochia si Marea Mediterana), avand, fireste, si o ramura
sudic-italica devenita limba latina,
in prezent "limba moarta"; dar din limba stramoseasca se releva astazi codurile
limbilor naturale "valahice" / "romanice": romana
/ dacoromana, italiana, franceza, spaniola, portugheza etc. Comunicarea ce se face pe temeiul unei limbi naturale se numeste comunicare verbala. Codul - ca element
fundamental in comunicare - reprezinta sistemul de simboluri / semne apt sa conserve, sa reprezinte si sa transmita mesaje / informatii.
Nu poate exista mesaj fara un sistem de comunicare,
adica fara un cod ce trebuie sa fie comun emitatorului si receptorului. Alaturi
de canal si
cod, celelalte elemente constitutive ale situatiei de comunicare sunt:
emitatorul, receptorul, mesajul si referentul (iar emitatorul
"asteapta sa se instaleze / petreaca", dinspre
receptor / referent, si feed-back-ul).
