Casa taraneasca in nuvelele lui slavici

CASA TARANEASCA IN NUVELELE LUI SLAVICI

Pentru a intregi tabloul lumii rurale, locuinta si gospodaria taranului trebuiesc in aceeasi masura analizate ca si personajele insesi, care vrand, nevrand reprezinta ,,cartea de vizita" pentru cei care le calca pragul si nu numai.

Slavici nu insista in mod special pe descrierea locuintelor, faptele personajelor primand in cadrul operelor sale.

Mai mult actiunea are loc in ,,batatura" casei, caci de cate ori i se iveste prilejul, Slavici insista mai mult pe descrierea grajdurilor, a loturilor, evidentiind harnicia localnicilor si dorinta cu care cei mai multi dintre ei vor sa-si depaseasca conditia.

De pilda in nuvela Gura satului este descrisa curtea interioara, asemeni unui tablou, sau unei carti gata sa fie deschisa la sosirea petitorilor, ca Mihu Saftei era un exemplu pentru ceilalti sateni nu numai pentru situatia materiala ci si pentru linistea sufleteasca datorita celor doi copii.

Despre interiorul casei nu se vorbeste prea mult, stim doar ca:,,peretii sunt acoperiti cu zavere si impodobiti de jur imprejur cu fel de fel de vase", relierfand inca o data munca si priceperea familiei la lucru manual, evidenta si in etalarea zestrei inainte de sosirea petitorilor: ,,Era vremea frumoasa si se gandi ca ar fi mai bine sa puie albiturile sa se azvante. Porunci dar sa scoata troanele impodobite cu flori taiate in lemnul de tei si sa le aseze inaintea casei pe doua scanduri puse pe niste polobogele. Dupa ce troanele fura asezate, leica Safta le deschise pe toate si incepu dimpreuna cu Marta, sa scoata bucata, velintele, catrintele, altitele, trombele de panza si albiturile cusute, sa le scoata si sa le intinza pe sfoara legata de stalpii pe care zacea lungul foisor si cerdaul cel mare. Era frumos si placut la vedere cum, in sfarsit toata aceasta bogatie a lucrurilor de mana sta dezvelita in vederea tuturora."

Si in nuvela La crucea din sat actiunea se petrece mai mult in curtea badelui Mitru ,,stapanul casei" care sta pe prispa  si omoara timpul [.]", intr-un moment de veselie, la claca cand: ,,Cuptorul este ars si placinta nu e inca intinsa. [.] Marta ar fi trebuit sa mai astepte cu cuptorul [.] In vreme ce maica Floarea intinde placinta si tinerii petrec vesel in jurul mesei", atmosfera ce degaja nu doar veselia in sine, ci si faptul ca tinerii se pot bucura si muncind, asa cum a mai descris Slavici si in alte nuvele.

Cel mai bine sunt surprinse de Slavici locuintele din nuvela Popa Tanda, locuinte ce creeaza imaginea de saracie a intregului sat, in prima parte a nuvelei si schimbarea completa a acestuia datorita staruintei parintelui Trandafir la sfarsitul nuvelei. La inceputu satul arata astfel: ,,Saracenii. Un sat cum Saracenii trebuie sa fie. Ici o casa, colo o casa. tot una cate una. Gardurile sunt de prisos, fiindca nu au cu ce ingradi; ulita este satul intreg. Ar fi prost lucru un horn la casa; fumul afla cale si prin acoperis. Nici muruiala pe peretii de lemn n-are inteles, fiindca tot cade cu vremea de pe dansii. Cateva lemne cladite laolalta, un acoperis de paie amestecate cu fan, un cuptor cu cu prispa batraneasca, un pat alcatuit din patru tapi batuti in pamant, o usa facuta din trei scandurele intepenite cu un par crucisi si cu altul curmezisi." Spre finalul nuvelei lucrurile apar diferit: ,,[.] Asta cale nu e pustie [.] Aici apoi e targ intreg [.]. Gradinile sunt insa prea indesate cu pomi; numai printre crengi ori peste pomi vedem pe ici pe colea, cate o bucata din peretii si acoperamintele caselor. Casa popii este  tocmai langa biserica; nici din aceasta nu vedem insa decat cinci ferestre si un acoperamant rosu cu doua hornuri. In fata cu biserica e scoala [.]". Magdalena Popescu face o remarca interesanta: ,,este respectata aici o ordine a dificultatii, dar si una a asezarii spatiale: organizarea universului se face concentric de le casa din sat a popii pana la terenurile din tarina pietroasa si bazarul schimbului duminical, care cuprinde in aria lor straturi successive de obiecte contigue. E ca si cand omul nu ar mai actiona dupa ce a imprimat universului impulsul initial; acesta se transmite prin vibratii, intregii lumi ce sta sub ascultarea individului."[1]

O alta nuvela ce impresioneaza prin frumusetea locului, dar si a gospodariei frumos ingrijite este Scormon, in care locuinta, mai precis curtea este descrisa, observata datorita indeletnicirii fetei, aceea de a ,,urzi panza": ,,Si gardul e cel mai bun urzitor: parii batuti unul langa altul si legati intre dansii, loc de sase palme de la pamant, cu o impletitura de nuiele. Langa gard, locul neted: dincolo gradina cu legume si cu flori. Curcubeta se intinde de-a lungul, se ridica pe alocurea, se rasuceste pana in varful parilor, incat firul Sandei se ascunde in verdeata frunzelor ori scutura albinele galbene." ,,Acest fragment e alcatuit din elemente modeste ale unei gradini de tara, sugerata doar ca intreg prin parti ale sale [.] Cateva teme sunt conotate printr-o translatie de semnificatii usor de realizat; floarea galbena, enorma a curcubatei, din care firul scutura polen si albine, sugereaza anotimpul si momentul zilei, caldura pasnica si toropitoare. O vegetatie aflata in plina explozie a incrucisarilor, a rodirii, incarca aerul cu o senzualitate vaga"[2]

In nuvela Moara cu noroc, Slavici gaseste un moment potrivit si pentru a prezenta inteiorul hanului, odata cu venirea lui Lica si a camarazilor lui, tocmai pentru a arata cum era ospatat acesta cand isi facea aparitia acolo: ,,Lica nu stetea niciodata sub cerdac, nici in carciuma, ci in odaia de alaturi, in care era o masa maricica, cateva scaune de paie si doua paturi pentru drumetii mai alesi, care se intampla sa maie peste noapte la Moara cu noroc. Astfel in aceasta odaie isi petrecea carciumarul ziua, cu nevasta si cu copiii, fiindca odaia in care se culca el in alta parte, cu intrarea prin bucatarie  si cu ferestrile la deal, cata vreme aici ferestrile erau spre drum , incat, sezand la masa, putea sa vaza cu o privire si carciuma, si drumul, si locul dinaintea carciumei."

Si in  nuvela Padureanca autorul prezinta mai mult gospodaria bogatanului Busuioc, curtea interioara, grajdurile, ca aici se petrec o parte din evenimente, dupa sosirea oamenilor de la camp, cand se imprastie care pe unde apuca, in sura, in curte. Doar pe alocuri, in momente cruciale ,,arunca" cate o privire catre locuinta, de exemplu in momentul priveghiului lui Pupaza: ,,Mortul nu era intins in casa cea mare, ci jos intr-una din odaile slugilor;[.] Intr-o casa era mortul, intr-alta Busuioc, iar intr-alta Vica, si Iorgovan nu era nicaieri."

Parca in antiteza cu locuinta bogatasului, e descrisa in cateva randuri gospodaria modesta a Siminei, in momentul sosirii lui Iorgovan la casa acesteia: ,,El se uita imprejurul lui, la casa, la sura cu razboiul si cu sculele lui de dulgherie, la gradina cu pomi, si la portita curtii sale[.]."

Se observa ca in nuvelele lui Slavici, locuintele sunt in concordanta cu statutul social al personajelor sale, intrucat casele bogatilor si a micilor intelectuali de provincie sunt plasate in centrul satului, tocmai cu scopul de a arata pozitia pe care aceștia o ocupa nu doar in familie ci si in locul unde-și duc existența.