Agatha Christie - cei cinci purcelusi - a doua parte

CAPITOLUL 10

PURCELUSUL ASTA A PLANS „GUIT-GUIT-GUIT

Apartamentul Angelei Warren avea vedere spre Regent Park. Aici, in dimineata de primavara, un vant bland intra pe fereastra deschisa si puteai avea iluzia ca te afli la tara, daca n-ar fi fost zgomotul traficului de pe strada.

Poirot se intoarse dinspre fereastra atunci cand usa se deschise si in camera intra Angela Warren.

Nu era prima data cand o vedea. Avusese ocazia sa asiste la o conferinta de-a ei la Royal Geographical Society. Fusese, considerase el, o conferinta excelenta. Seaca, poate, pentru gustul publicului larg. Domnisoara Warren avea un stil excelent de prezentare, nu facea pauze si nici nu ezita la vreun cuvant. Nu se repeta. Inflexiunile vocii erau clare, dar nu lipsite de muzicalitate. Nu facea concesii romantismului sau dragostei de aventura. Se gasea foarte putina pasiune omeneasca in conferinta ei. Era un recital demn de admiratie de fapte concise, ilustrate de imagini adecvate si cu deductii inteligente. Sec, precis, clar, lucid, foarte tehnic.

il unsese la suflet pe Hercule Poirot. Avea de-a face, considera el, cu o minte sclipitoare.

Acum ca o vedea de aproape, isi dadea seama de faptul ca Angela Warren ar fi putut fi o femeie frumoasa.

Trasaturile ii erau regulate, dar severe. Avea sprancene intunecate frumoase, ochi caprui, limpezi si inteligenti,

piele fina si alba. Avea umerii lati si un mers un pic cam barbatesc.

Cu siguranta, nu lasa impresia purcelusului care plange „guit-guit-guit'. Dar, pe obrazul drept, desfigurandu-i chipul, avea acea cicatrice vindecata. Ochiul drept era usor stramb, cu coltul cazut, dar nimeni nu si-ar fi dat seama ca nu vedea cu el. Lui Hercule Poirot

se parea evident faptul ca traise cu aceasta dizabilitate atat de mult, incat n-o mai constientiza. Si i se paru ca, dintre cei cinci oameni de care fusese interesat in cursul investigatiei, cei care ar fi avut cel mai mult de castigat la inceput nu ramasesera cei care avusesera mai mult succes in viata. Elsa, care pornise cu toate avantajele - tinerete, frumusete, avere - ajunsese cel mai rau. Era ca o floare inghetata inca un mugur, dar fara viata. Cecilia Williams, dupa toate aparentele, n-avea avere. Totusi, pentru ochiul lui Poirot, nu esuase in vreun fel. Domnisoara Williams avusese o viata interesanta si era inca interesata de oameni si de evenimente. Avusese enormul avantaj moral si mental al unei educatii stricte, victoriene, cum nu mai primeai acum; isi facuse datoria in acel sector care-i fusese dat de Dumnezeu, iar aceasta asigurare o imbraca intr-o armura impenetrabila la sagetile invidiei si ale regretelor. Avea amintirile ei, micile placeri, posibile prin economii la sange, si destula sanatate si vigoare incat sa fie inca interesata de viata.

Acum, in Angela Warren - acea fiinta desfigurata si umilita - Poirot credea ca vede un spirit intarit de lupta pe care fusese nevoit s-o duca pentru castigarea increderii si a sigurantei de sine. Fata indisciplinata lasase loc unei femei vitale si puternice, o femeie inzestrata cu o considerabila forta mentala si cu multa energie pentru a-si atinge scopurile ambitioase. Era o persoana, simtea Poirot, fericita si realizata. Ducea o viata activa si implinita.

intamplator, nu era genul de femeie care sa-i placa prea mult lui Poirot. Desi-i admira gandirea ascutita, ea avea o tusa de femme formidable care il speria pe barbatul Poirot. Gusturile sale se indreptau mereu spre ceea ce era complicat si extravagant.

Cu Angela Warren era usor sa ajunga la scopul vizitei. Nu era nevoie de subterfugii. ii povesti intalnirea cu Carla Lemarchant.

Chipul sever al Angelei Warren se aprinse.

Micuta Carla? E aici? As vrea atat de mult s-o vad!

N-ati pastrat legatura cu ea?

Nu pe cat ar fi trebuit s-o fac. Eram la scoala atunci cand ea a plecat in Canada si mi-am dat seama ca intr-un an sau doi avea sa ne uite. in anii care au urmat, singura noastra legatura mai era cate-un cadou de Craciun. imi imaginez ca deja este complet integrata in atmosfera canadiana si ca viitorul ei este acolo. Mai bine asa, avand in vedere situatia.

Asa s-ar spune, cu siguranta, interveni Poirot. O schimbare de nume si de peisaj. O viata noua. Dar nu e atat de usor.

Si apoi ii povesti despre logodna Cariei, despre ce aflase si despre motivele venirii in Anglia.

Angela Warren asculta in liniste, cu obrazul desfigurat sprijinit intr-o mana. Nu trada nici o emotie in timpul istorisirii, dar atunci cand Poirot termina, spuse incet:

Foarte bine pentru Carla.

Poirot fu surprins. Era prima data cand intalnea reactia asta.

Sunteti de acord, domnisoara Warren?

Cu siguranta, ii doresc mult succes. Orice pot sa fac ca s-o ajut, voi face. Ma simt vinovata, stiti, ca n-am incercat eu nimic.

- Atunci, credeti ca are dreptate? Sau ca exista vreo posibilitate sa aiba?

Angela Warren rosti taios:

Normal ca are dreptate! Caroline nu era vinovata. Am stiut asta mereu.

Hercule Poirot murmura:

Ma surprindeti chiar foarte mult, mademoiselle. Toata lumea cu care am vorbit

Ea il intrerupse la fel de taios:

Nu va luati dupa asta. N-am nici o indoiala ca dovezile sunt coplesitoare. Convingerea mea se bazeaza pe faptul ca o cunosteam imi cunosteam sora foarte bine. Stiu pur si simplu ca, in realitate, Caro n-ar fi omorat pe nimeni.

Poate cineva sa spuna asta cu certitudine despre o alta fiinta umana?

Probabil ca nu, in majoritatea cazurilor. Sunt de acord ca fauna umana e plina de surprize. Dar, in cazul lui Caroline, au existat motive speciale motive pe care le pot aprecia mai bine ca oricine altcineva.

isi atinse obrazul cicatrizat.

Vedeti asta? Probabil ca ati aflat deja, nu? Poirot incuviinta. Caroline a facut asta. De aceea sunt sigura - stiu - ca nu era o criminala

N-ar fi un argument prea convingator pentru majoritatea oamenilor.

Nu, ar fi opusul. A si fost folosit asa, de fapt, cred. Ca dovada a temperamentului ei violent si incontrolabil! Pentru ca m-a ranit atunci cand eram copil, oamenii au spus c-ar fi capabila si de crima, de otravirea sotului ei infidel.

Poirot spuse:

Eu, cel putin, vad diferenta. Un acces de furie nu duce la furtul unei otravi si la folosirea deliberata a acesteia in ziua urmatoare.

Angela Warren facu, nerabdatoare, un semn cu mana.

Nu asta vreau sa spun, nicidecum. Trebuie sa incerc sa va explic. Sa presupunem ca sunteti o persoana foarte afectuoasa si buna in mod normal dar ca sunteti predispus la gelozie. Si sa presupunem ca, de-a lungul vietii, cand nu va controlati, va apropiati de comiterea unei crime. Ganditi-va la soc, la oroare, la remuscarile care pun stapanire pe fiinta dumneavoastra. Pentru o persoana sensibila, cum era Caroline, oroarea si remuscarile n-au disparut niciodata. Niciodata. Nu cred ca eu imi dadeam seama de ele, dar atunci cand privesc inapoi, le recunosc perfect. Caro era bantuita, continuu, de faptul ca ma ranise. Iar acest lucru n-a lasat-o niciodata in pace. I-a controlat actiunile. Explica atitudinea pe care o avea fata de mine. In ochii ei, eu eram mereu pe primul plan. Jumatate dintre certurile cu Amyas se petreceau din cauza mea. Eram inclinata sa fiu geloasa pe el si-i faceam tot felul de farse. I-am pus chestii de la pisici in bautura si odata i-am pus si un arici in pat. Dar Caroline imi lua mereu partea. Angela Warren se opri pentru o clipa, apoi relua: Era foarte nociv pentru mine, desigur. Am devenit foarte rasfatata. Dar nu asta ne intereseaza. Discutam acum efectele asupra lui Caroline. Rezultatul acestui impuls de violenta a fost o viata lipsita de orice alt gest de acest fel. Caro se controla tot timpul, pentru ca se temea sa nu se intample din nou ceva de genul acesta. Si mereu se proteja impotriva acestui lucru. Una dintre metode era un limbaj foarte colorat. Simtea (si cred ca, din punct de vedere psihologic, avea dreptate) ca, daca era violenta in limbaj, nu mai era tentata sa fie violenta si in actiuni. Din experienta, acest lucru functiona. De aceea am auzit-o pe Caro spunand lucruri de genul: „As vrea sa-l tai bucati si sa-l fierb si asa mai departe'. Si-mi spunea, mie sau lui Amyas: „Daca mai faci asta, te omor'. in acelasi fel, se certa usor si violent. Recunostea, cred, ca impulsul violent era in firea ei, si-i oferea o cale de defulare. Ea si cu Amyas aveau cele mai aprige si mai fantastice certuri.

Hercule Poirot aproba din cap.

Da, am dovezi in acest sens. Se certau ca soarecele si pisica, se spune.

Exact, confirma Angela Warren. De aceea, dovezile sunt stupide si nu duc nicaieri. Desigur ca Amyas si Caro se certau. Desigur ca-si spuneau lucruri amare si crude si iesite din comun. Ce nu constientizeaza nimeni e ca le placea sa se certe. Dar chiar asa si era! Si lui Amyas ii placea. Erau genul acela de cuplu. Adorau dramele si scenele emotionale. Multora nu le plac. Ei vor tihna. Dar Amyas era artist. ii placea sa tipe si sa ameninte si, in general, sa fie un individ revoltator. Era ca si cum se elibera. Reprezenta genul de om care putea sa darame casa, daca era suficient de furios. Stiu ca suna foarte ciudat, dar, daca traiai asa, cu certuri continue si cu impacari, te obisnuiai cu ideea ca asa se simteau ei doi bine. Facu un gest de nerabdare. Daca nu m-ar fi trimis de acolo si m-ar fi lasat sa depun marturie, as fi spus asta. Apoi ridica din umeri. Dar nu cred c-ar fi luat cineva in serios ceea ce spuneam. Si, oricum, n-ar fi fost la fel de clar pentru mine cum imi este acum. Era genul de lucru pe care-l stiam, dar la care nu ma gandisem indeajuns si pe care nu-l puteam oricum exprima in cuvinte. Se uita la Poirot. intelegeti ce vreau sa spun?

El incuviinta din cap.

inteleg perfect Si-mi dau seama de corectitudinea afirmatiilor dumneavoastra. Sunt oameni pentru care armonia inseamna plictiseala. Au nevoie de stimulentul certurilor ca sa aduca drama in viata lor.

Exact.

Pot sa va intreb ce ati simtit atunci?

Angela Warren ofta.

Uimire totala si neajutorare, cred. Parea ca totul e un cosmar de nedescris. Caroline a fost arestata curand cam la trei zile dupa aceea, cred. imi amintesc si acum cat de indignata, cat de furioasa eram si, desigur, credeam, in ignoranta mea copilareasca, in faptul ca era o greseala, ca totul va fi bine. Caro a fost foarte ingrijorata din pricina mea: a vrut sa ma tina pe cat de departe se putea. A rugat-o pe domnisoara Williams sa ma duca la niste rude. Politia n-a obiectat. Si apoi, cand s-a hotarat ca n-aveau nevoie de marturia mea, s-au facut aranjamentele sa plec la scoala in strainatate. N-am vrut sa merg, normal. Dar mi s-a explicat ca, la urma urmei, Caro ma avea numai pe mine in minte si ca singurul mod in care o puteam ajuta era sa plec. Se opri. Apoi spuse: Asa c-am plecat la München. Eram acolo cand cand s-a dat verdictul. Niciodata nu m-au lasat sa merg s-o vad pe Caro. Caro n-a vrut asta. Asta a fost singura data, cred eu, cand n-a inteles.

Nu puteti fi sigura de asta, domnisoara Warren. Sa vizitezi pe cineva drag la inchisoare poate lasa o impresie teribila asupra unei fete tinere si sensibile.

Posibil. Angela Warren se ridica. Dupa verdict, dupa ce fusese condamnata, sora mea mi-a scris o scrisoare. N-am aratat-o nimanui, dar cred c-ar trebui sa v-o arat acum. V-ar putea ajuta sa intelegeti ce fel de persoana era Caroline. Daca vreti, i-o puteti arata si Cariei. Merse pana la usa, apoi se intoarse si zise: Veniti cu mine. Am un portret de-al lui Caroline in camera mea.

Pentru a doua oara, Poirot ramase surprins in fata unui portret.

Ca tablou, portretul lui Caroline Crale era mediocru. Dar Poirot il privi cu atentie; nu valoarea artistica il interesa pe el.

Vazu o fata ovala, o linie gratioasa si o expresie dulce si timida. Era un chip nesigur, cu o frumusete interioara, misterioasa. Nu avea forta si vitalitatea chipului fiicei sale - Carla Lemarchant mostenise probabil energia si voiosia de la tatal ei. Totusi, privind chipul pictat, Hercule Poirot intelese de ce un om plin de imaginatie precum Quentin Fogg n-o putuse uita.

Angela Warren se afla din nou langa el. Cu o scrisoare in mana.

- Acum ca ati vazut cum arata, cititi si epistola. O despaturi atent si citi ceea ce scrisese Caroline Crale cu saisprezece ani in urma.

Draga mea micuta Angela, Vei auzi vesti rele si vei plange, dar ceea ce vreau sa-ti spun este ca totul e bine. Nu te-am mintit niciodata si nu te mint acum, cand spun ca sunt fericita cand simt o dreptate si o pace pe care nu le-am mai simtit. E in regula, draga mea, e in regula. Nu privi inapoi, nu regreta si nu plange pentru mine. Continua-ti viata si sa ai mult succes. Poti, stiu asta. Este totul foarte bine, draga mea, iar eu merg la Amyas. N-am nici o indoiala ca vom fi impreuna. N-as fi putut trai fara el Fa doar atat pentru mine:

fii fericita. Ti-am spus eu sunt. Trebuie sa-mi platesc datoriile. E minunat sa te simti impacat. Sora ta iubitoare, Caro.

Hercule Poirot o citi de doua ori. Apoi i-o dadu inapoi si spuse:

Este o scrisoare foarte frumoasa, mademoiselle si foarte remarcabila. Foarte remarcabila.

Caroline, spuse Angela Warren, era o persoana foarte remarcabila.

Da, o minte neobisnuita Credeti ca aceasta scrisoare indica nevinovatia?

Desigur!

Nu spune asa ceva in mod explicit.

Pentru ca ea stia ca nici nu ma gandeam c-ar fi vinovata.

Poate poate. Dar se poate sa fie interpretat si altfel. in sensul ca era vinovata si ca-si gasise linistea prin pedeapsa.

Se potrivea, observa el, cu descrierea atitudinii pe care o avusese la tribunal. Si, in acel moment, il coplesira cele mai puternice indoieli de pana atunci cu privire la sarcina sa. Totul aratase pana acum spre vinovatia lui Caroline Crale. Acum, chiar si cuvintele ei constituiau o marturie impotriva ei.

Pe de alta parte, era convingerea netarmurita a Angelei Warren. Angela o cunoscuse bine, fara indoiala, dar poate ca era orbita de devotamentul patimas al unei adolescente pentru sora ei draga si iubitoare

De parca i-ar fi citit gandurile, Angela Warren spuse:

Nu, domnule Poirot: stiu ca sora mea Caroline era nevinovata.

Poirot afirma scurt:

Bunul Dumnezeu stie ca nu vreau sa va contrazic in aceasta privinta. Dar sa fim practici. Sustineti ca era nevinovata. Foarte bine: ce s-a intamplat, de fapt?

Angela aproba ganditoare si zise:

Este dificil, de acord. Presupun ca, asa cum a spus si Caroline, Amyas s-a sinucis.

E asta posibil, din ceea ce stiati despre el?

Aproape imposibil.

Dar nu afirmati, ca si in primul caz, ca stiti ca era imposibil?

Nu, pentru ca, dupa cum am spus, cei mai multi oameni chiar fac lucruri imposibile adica lucruri care ies din normal. Dar presupun, daca-i cunosti bine, ca nu e atat de iesit din comun.

il cunosteati bine pe cumnatul dumneavoastra?

Da, dar nu cum o cunosteam pe Caro. Mi se pare incredibil ca Amyas sa se fi sinucis dar presupun c-ar fi putut. De fapt, trebuie s-o fi facut.

Nu vedeti nici o alta explicatie?

Angela accepta calma sugestia, dar nu fara interes.

Ah, inteleg ce vreti sa spuneti N-am luat niciodata in consideratie posibilitatea asta. Vreti sa spuneti, daca l-a ucis unul dintre ceilalti? Ca a fost o crima cu sange rece, intentionata

Ar fi putut fi, nu?

Da, ar fi putut fi Dar pare improbabil.

Mai improbabil decat sinuciderea?

E dificil de spus. La prima vedere, nu prea ai pe cine sa suspectezi. Nu acum, cand privesc inapoi

Totusi, sa luam asta in consideratie. Cine dintre cei implicati mai mult ar fi putut fi, in opinia dumneavoastra - sa zicem - cel mai probabil faptas?

Sa ma gandesc. Ei bine, eu n-am fost. Si nici creatura aceea de Elsa. Era furioasa atunci cand a murit. Cine altcineva? Meredith Blake? ii era foarte devotat lui Caroline, un pisoias bland, altfel. Presupun c-ar fi avut motive, intr-un fel. in visele sale, poate c-ar fi vrut sa-l inlature pe Amyas, ca s-o aiba el pe Caroline. Dar putea sa obtina asta si daca Amyas pleca impreuna cu Elsa si apoi o consola el pe Caroline. in plus, nu-l vad pe Meredith omorand. E prea bland si prudent. Cine mai era?

Poirot sugera:

Domnisoara Williams? Philip Blake?

Pe chipul grav al Angelei aparu pentru o clipa un zambet.

Domnisoara Williams? Doar nu puteti sa credeti ca o guvernanta ar comite o astfel de crima! Ea era atat de inflexibila si de corecta! Se opri o clipa, si apoi continua: ii era devotata lui Caro, desigur. Ar fi facut orice pentru ea. Si-l ura pe Amyas. Era o feminista convinsa si ura barbatii. E destul pentru crima? Sigur ca nu.

Nu prea pare, aproba Poirot.

Philip Blake? continua Angela. Ramase tacuta cateva clipe. Cred, daca e sa vorbim despre posibilitati, ca el ar putea fi cel mai probabil.

Ma intereseaza foarte mult, domnisoara Warren, spuse Poirot. De ce credeti asta?

Fara un scop precis. Dar, din ceea ce-mi amintesc despre el, as spune ca avea o imaginatie limitata.

Si asta te predispune la crima?

Te-ar putea duce la un mod mai crud de a-ti rezolva problemele. Barbatii de acest gen au o anumita satisfactie dintr-o afacere de un tip sau altul. Crima este o afacere, nu credeti?

Da, aveti dreptate, intr-un fel e un punct de vedere. Dar, oricum, domnisoara Warren, trebuie sa fie mai mult decat atat. Ce motive ar fi avut Philip Blake sa faca asta?

Angela Warren nu raspunse imediat. Privi incruntata in podea.

Poirot insista:

Era cel mai bun prieten al lui Amyas Crale, nu?

Ea aproba.

Dar aveti ceva in minte, domnisoara Warren. Un lucru pe care nu mi l-ati spus inca. Erau cei doi rivali, poate in ce-o priveste pe fata pe Elsa?

Angela clatina din cap.

O, nu nu Philip.

Atunci, ce era?

Angela Warren rosti rar:

Stiti cum va amintiti uneori ceva dupa ani de zile, poate. O sa va explic ceea ce vreau sa spun. Cineva mi-a zis odata o poveste, cand aveam unsprezece ani. N-am inteles nimic din ea atunci. Nu m-a ingrijorat am trecut peste ea. Nu cred ca m-am mai gandit la ea. Dar, cam acum doi ani, stand intr-un hol, mi-am amintit-o si m-am surprins spunand cu voce tare: „Ah, acum inteleg despre ce era povestea aia cu budinca din orez'. Si totusi, n-a existat nici o aluzie directa la povestea aceea.

Poirot zise:

inteleg ce vreti sa spuneti, mademoiselle.

Atunci, veti intelege si ceea ce am sa spun in continuare. Odata, eram cazata la un hotel. Cum treceam printr-un hol, s-a deschis o usa de la o camera si a iesit o femeie pe care o cunosteam. Nu era camera ei si acest lucru pur si simplu s-a putut citi pe fata ei cand m-a vazut. Si atunci am inteles insemnatatea expresiei pe care am vazut-o pe fata lui Caroline, atunci cand a iesit din dormitorul lui Philip Blake, intr-o noapte. Se apleca in fata, nelasandu-l pe Poirot s-o intrerupa. Atunci n-am inteles. Stiam unele lucruri - ce stie o fata de varsta mea - dar nu le conectam cu realitatea. Caroline, care iesea din dormitorul lui Philip Blake, era doar Caroline care iesea din dormitorul lui Philip Blake. Putea fi si camera domnisoarei Williams sau a mea. Dar ceea ce am observat a fost expresia fetei: o expresie de stanjeneala pe care n-am inteles-o. N-am inteles-o pana-n acea noapte, in Paris, cand am vazut aceeasi expresie pe chipul altei femei.

Poirot rosti rar:

Dar ceea ce-mi spuneti este foarte surprinzator! Philip Blake mi-a lasat impresia ca n-o placea pe sora dumneavoastra si ca niciodata n-o placuse.

Angela spuse:

Stiu. Nu pot explica, dar asta este.

Poirot aproba tacit. Deja in interviul cu Philip Blake simtise vag ca nu era ceva in regula. Animozitatea evidenta fata de Caroline nu fusese, intr-un fel, fireasca.

Si cuvintele si frazele din conversatia cu Meredith Blake ii patrunsera in minte: „Foarte suparat cand Amyas s-a casatorit cu Caroline: n-a vorbit cu ei mai bine de un an”

Oare Philip fusese indragostit de Caroline? Si dragostea lui, atunci cand ea il alesese pe Amyas, se transformase in ura si amaraciune?

Da, Philip fusese prea vehement prea plin de prejudecati. Poirot se gandi la el: un barbat vesel si prosper, multumit cu golful lui si cu vila sa. Ce simtise, de fapt, Philip Blake in urma cu saisprezece ani?

Angela Warren vorbea in continuare:

Nu inteleg. Vedeti, n-am experienta in povesti de dragoste nu m-am intalnit cu ele. V-am spus asta pentru eventualitatea in care ar conta pentru caz Poate are vreo importanta pentru ceea ce s-a intamplat.

CARTEA A II-A

ISTORISIREA LUI PHILIP BLAKE

(Scrisoarea insotitoare a fost primita impreuna cu manuscrisul)

Draga domnule Poirot,

imi indeplinesc promisiunea si veti gasi atasata o povestire a evenimentelor legate de moartea lui Amyas Crale. Dupa o asemenea perioada de timp trebuie sa spun ca memoria mea nu este atat de exacta, dar am scris tot ceea ce mi-am putut aminti.

Al dumneavoastra,

Philip Blake.

insemnari despre evenimentele care au dus la uciderea lui Amyas Crale in septembrie, 19

Prietenia mea cu decedatul dura de foarte mult timp. Casele noastre erau vecine si familiile erau prietene. Amyas Crale avea cu putin peste doi ani mai mult ca mine. Ne jucam impreuna cand eram mici, in vacante, desi nu mergeam la aceeasi scoala.

Din punctul de vedere al relatiei mele indelungate cu el, ma simt obligat sa vorbesc despre caracterul lui si despre viziunea pe care-o avea despre viata. Si voi spune direct: pentru oricine il cunostea pe Amyas Crale, ideea unei sinucideri e ridicola. Crale nu si-ar fi luat niciodata viata. Era prea pasionat de viata. Afirmatia apararii la proces, cum c-ar fi fost cuprins de remuscari si, intr-o criza de constiinta, si-ar fi luat zilele, este absurda pentru oricine l-a cunoscut. Crale, as spune, avea putina constiinta, si, cu siguranta, aceasta nu era morbida. Mai mult, el si sotia lui nu se intelegeau, si nu cred c-ar fi avut scrupule in a se desparti de ea si de o viata nesatisfacatoare ca om casatorit. Era pregatit sa aiba grija din punct de vedere financiar de ea si de copil, chiar si dupa divort, si sunt sigur c-ar fi fost foarte generos. Era un om foarte generos si, una peste alta, avea o inima mare si iubitoare. Nu numai ca era un mare pictor, dar prietenii ii erau devotati. Din cate stiu, n-avea dusmani.

O cunosteam si pe Caroline Crale de multa vreme. Dinainte de casatorie, cand venea si statea la Alderbury. Era o fata mai nevrotica pe atunci, avea iesiri necontrolate, nu lipsita de atractie, dar, fara indoiala, era o femeie cu care se convietuia greu.

Si-a aratat devotamentul pentru Amyas aproape imediat. Nu cred ca el era foarte indragostit de ea. Dar erau adesea impreuna; ea era, asa cum am spus, atragatoare; si, in cele din urma, s-au logodit. Cei mai buni prieteni ai lui n-au fost de acord, pentru ca simteau ca, de fapt, Caroline nu era potrivita pentru el.

Asta a dus la o incordare de cativa ani a relatiilor dintre Amyas si prietenii lui, dar Amyas era un prieten loial si n-a renuntat la amicii lui pentru ca asa ii cerea sotia. Dupa cativa ani, noi doi eram la fel ca inainte, iar eu il vizitam frecvent la Alderbury. Pot sa adaug ca i-am fost nas micutei fete, Carla. Asta demonstreaza, cred eu, ca Amyas ma considera cel mai bun prieten al lui si-mi da autoritatea sa vorbesc in numele unui om care nu mai poate vorbi el insusi.

Ca sa trec la evenimentele despre care am fost rugat sa scriu, am ajuns la Alderbury (asa vad dintr-un jurnal vechi) cu cinci zile inainte de crima. Asta era, prin urmare, pe 13 septembrie. Eram constient de faptul ca exista o oarecare tensiune acolo. in casa mai statea si Elsa Greer, al carei portret il facea Amyas atunci.

A fost prima data cand am vazut-o pe domnisoara Greer, in carne si oase, dar auzisem de existenta ei de ceva vreme. Amyas imi vorbise cu o luna in urma despre ea. Cunoscuse, spunea, o fata minunata. Vorbea atat de entuziast despre ea, incat i-am spus in gluma: „Fii atent, baiete, sau iar o sa-ti pierzi capul!' Mi-a zis sa nu fiu prost. O picta; n-avea alt interes fata de ea. Am spus: „Cine sa te creada?' A raspuns: „De data asta, e altceva'. Am zis, cinic: „Mereu e altceva'. El a spus: „Chiar nu intelegi. E doar o fata. Nu e mai mult decat un copil'. A adaugat ca avea o viziune moderna si ca era eliberata de prejudecatile de moda veche. A spus: „E onesta, si naturala, si fara teama'.

M-am gandit, desi n-am spus-o, ca Amyas chiar se aprinsese rau de data asta. Cateva saptamani mai tarziu, am auzit comentariile altora. Se spunea ca „fata aia, Greer, este indragostita pana peste cap'. Cineva a zis ca era o prostie din partea lui Amyas, avand in vedere cat de tanara era fata, iar altcineva credea ca stia exact ce voia sa faca. Alte remarci erau ca fata inota in bani si mereu obtinuse ceea ce-si dorise, si, de asemenea, ca „obtinea cel mai mult de aici'. Mai era problema sotiei lui Crale si raspunsul semnificativ ca, probabil, ea deja se obisnuise, la care cineva raspunsese ca auzise ca era foarte geloasa si ca-i facea lui Crale un trai atat de imposibil, incat era normal ca el sa caute cate-o aventura.

Spun toate astea pentru ca le consider importante pentru a descrie starea lucrurilor inainte de crima.

Eram interesat s-o vad pe fata - era foarte frumoasa si atragatoare - si eram, trebuie sa recunosc, amuzat sa descopar ca biata Caroline aproape isi iesise din minti de suparare.

Amyas Crale insusi era cu inima mai grea ca de obicei. Desi, pentru cine nu-l cunostea, el putea sa para normal, eu, care-l stiam atat de bine, observam imediat orice semne de iritare sau de neliniste.

Desi era mereu inclinat sa aiba toane atunci cand picta, tabloul la care lucra nu explica in totalitate stresul in care se gasea. S-a bucurat sa ma vada si mi-a spus, atunci cand am ramas singuri:

- Ce bine ca ai aparut, Phil! Sa stau singur intr-o casa cu patru femei e destul ca sa ma enerveze la culme. Numai cu ele, probabil ca o sa ajung la azil.

Era o atmosfera incordata. Caroline, cum am spus, era suparata foc. intr-o maniera politicoasa, de buna-crestere, era mai rea cu Elsa decat ar fi putut crede cineva ca era posibil, fara a spune de fapt vreun cuvant jignitor. Elsa era nepoliticoasa si insolenta cu Caroline, la randul ei. Se gasea in avantaj si stia asta, si nici un fel de scrupule n-o impiedicau sa aiba acest comportament. Rezultatul era ca Amyas Crale isi petrecea foarte mult timp certandu-se cu Angela, atunci cand nu picta. De obicei, se intelegeau bine, desi se tachinau si se mai ciorovaiau. Dar acum era totul tensionat. Amyas se purta ciudat, iar cei doi chiar se certau foarte tare. Al patrulea membru al casei era guvernanta. „O hoasca acra', o numea Amyas. „Ma uraste ca pe otrava. Sta acolo cu buzele stranse, dezaprobandu-ma fara incetare.”

Atunci a spus:

La naiba cu toate femeile! Daca un barbat vrea pace, trebuie sa ramana fara femei in jur!

N-ar fi trebuit sa te insori, i-am zis. Esti genul de barbat care ar fi trebuit sa ramana fara legaturi familiale.

A raspuns ca era deja prea tarziu ca sa mai vorbim despre asta. A adaugat ca n-avea nici o indoiala ca lui Caroline i-ar fi placut sa scape de el. Asta a fost prima indicatie ca se intampla ceva neobisnuit.

Am spus:

Ce-i cu toate astea? Afacerea cu Elsa e, asadar, serioasa?

A raspuns, oftand:

E minunata, nu? Uneori imi doresc sa n-o fi cunoscut.

Am spus:

Uite ce e, batrane, trebuie sa te abtii. Nu vrei sa te incurci cu alte femei.

M-a privit si a ras.

E foarte usor sa vorbesti. Nu le pot lasa pe femei in pace chiar nu pot si, daca as face asta, nu m-ar lasa ele pe mine! Apoi a ridicat din umerii lui lati, a ranjit si a adaugat: Ei bine, va iesi totul asa cum trebuie, cred. Si trebuie sa recunosti ca e un tablou frumos.

Se referea la portretul pe care i-l facea Elsei si, desi nu stiam prea multe despre picturi, chiar si eu vedeam ca avea sa fie o opera plina de forta.

in timp ce picta, Amyas devenea alt om. Desi icnea, injura, ofta, si uneori isi arunca pensulele, era foarte fericit.

Doar cand venea in casa, la mese, se simtea ca ostilitatea dintre femei il deranja, ostilitate care a atins apogeul pe data de 17 septembrie. Atmosfera din timpul mesei de pranz fusese destul de incordata. Elsa fusese in mod special cred ca insolenta este singurul cuvant pentru asta! O ignorase pe Caroline intentionat, adresandu-se doar lui Amyas, de parca doar ei doi ar fi fost acolo. Caroline vorbise, vesela, cu noi ceilalti, foarte atenta ca unele remarci ale sale sa intepe un pic. N-avea franchetea Elsei: pentru Caroline totul era mai degraba oblic, sugerat si nu rostit.

Lucrurile au atins apogeul dupa pranz, in camera de zi, unde ne beam cafeaua. Comentasem un cap sculptat ciudat, iar Caroline spusese:

Este opera unui tanar sculptor norvegian. Eu si Amyas il admiram foarte mult. Speram sa mergem sa-l vizitam in vara asta.

Afirmarea calma a posesiunii a fost prea mult pentru Elsa. A asteptat cateva minute si apoi a vorbit cu vocea ei clara, un pic prea ascutita:

Ar fi o camera minunata, dac-ar fi altfel aranjata. Are prea multa mobila in ea. Atunci cand o sa locuiesc aici, o sa dau toate gunoaiele afara si-o sa las doar cateva piese de mobilier care sa merite. Si voi avea perdele aramii, cred astfel incat soarele care apune sa fie prins in toata splendoarea. S-a intors spre mine si m-a intrebat: Nu credeti c-ar fi minunat?

N-am avut timp sa-i raspund. Caroline a intervenit, cu vocea ei linistita si matasoasa si, in acel moment, periculoasa.

Te gandesti sa cumperi locul asta, Elsa?

Elsa i-a raspuns:

Nu va fi necesar.

Caroline a replicat:

Ce vrei sa spui? Si acum, deja, vocea ei nu mai era matasoasa. Era dura si metalica.

Elsa a ras.

Chiar trebuie sa ne prefacem? Haide, Caroline, stii bine ceea ce vreau sa spun!

Caroline a replicat:

N-am nici cea mai mica idee.

Elsa a raspuns la asta:

Nu te ascunde cu capul in nisip ca un strut. Nu e normal sa te prefaci ca nu vezi nimic. Eu si Amyas tinem unul la celalalt. Nu e casa ta. E a lui. Si, dupa ce ne vom casatori, eu voi locui aici cu el!

Caroline a spus:

Cred ca ai innebunit!

Elsa a raspuns:

O, nu, draga mea, n-am innebunit, si tu stii asta. Ar fi mai simplu dac-am fi sincere una cu cealalta. Eu si Amyas ne iubim: ai vazut asta destul de clar. Mai ai un singur lucru de facut: Trebuie sa-i redai libertatea.

Nu cred nici un cuvant din ceea ce spui.

Dar vocea lui Caroline era neconvingatoare. Elsa lovise sub centura.

in acea clipa, a intrat si Amyas in camera si Elsa a spus, razand:

Daca nu ma crezi, intreaba-l pe el!

Si Caroline a spus:

Asta am sa si fac. Nici nu s-a oprit. A intrebat direct: Amyas, Elsa spune ca te vei insura cu ea. Asa e?

Sarmanul Amyas! Mi-a fost mila de el. Un barbat se simte foarte prost la o astfel de scena. S-a facut rosu ca racul si a inceput sa injure. S-a intors spre Elsa si a intrebat-o de ce naiba nu-si putuse tine gura.

Caroline a insistat:

Prin urmare, asa este?

El n-a raspuns deloc, doar a ramas acolo, trecandu-si un deget pe sub gulerul camasii. Asta facea si cand era mic si intra in bucluc. A spus si a incercat sa para demn cand vorbea, si autoritar dar n-a reusit, sarmanul:

Nu vreau sa vorbesc despre asta.

Caroline a zis:

Dar vom vorbi despre asta!

Elsa a intervenit:

Cred ca e corect ca lui Caroline sa i se spuna.

Caroline a repetat, foarte incet:

E adevarat, Amyas?

El a parut un pic rusinat de el insusi. Asa par barbatii, atunci cand sunt incoltiti de femei.

Ea a continuat:

Te rog, raspunde! Trebuie sa stiu.

Atunci, el a ridicat brusc capul ca un taur la corida. A izbucnit:

E foarte adevarat dar nu vreau sa vorbesc acum despre asta.

Si s-a intors si a iesit din camera. Am mers dupa el. Nu voiam sa fiu singur cu cele doua. L-am prins pe terasa. injura. Niciodata n-am auzit pe cineva injurand asa. Apoi a zis:

De ce n-a putut sa-si tina gura? De ce naiba n-a putut? Acum a explodat totul! Si trebuie sa termin tabloul auzi, Phil? E cel mai bun tablou al meu. Cel mai bun lucru din viata mea. Si doua femei blestemate si proaste nu ma vor opri!

Apoi s-a calmat un pic si a spus ca femeile n-au simtul masurii.

N-am putut sa nu zambesc un pic.

Ei bine, la naiba, baiete, singur ti-ai facut-o!

Stiu si eu asta, a spus el, mormaind. Apoi a adaugat: Dar trebuie sa recunosti, Phil, ca un barbat nu poate fi invinuit ca-si pierde capul pentru ea. Chiar si Caroline ar trebui sa inteleaga asta.

L-am intrebat ce s-ar intampla daca, pana la urma, Caroline s-ar opune divortului. Dar el deja intrase in idei abstracte. Am repetat si el a spus, absent:

Caroline n-ar putea fi niciodata razbunatoare. Nu intelegi, batrane.

Mai e si fetita, am insistat eu.

El m-a luat de brat.

Phil, baiete, ai intentii bune dar nu croncani ca o cioara. Ma descurc si singur. Totul va fi in regula. O sa vezi.

Asta era Amyas: un optimist incurabil. Apoi a rostit, vesel:

La naiba cu toate!

Nu stiu dac-ar mai fi spus ceva sau nu, dar, cateva minute mai tarziu, a aparut si Caroline pe terasa. isi pusese o palarie, mai ciudata, maro-inchis, destul de atragatoare.

A zis, cu o voce obisnuita:

Scoate-ti haina aia patata, Amyas. Mergem la Meredith sa luam ceaiul ai uitat?

El a privit-o, balbaindu-se un pic:

Ah, uitasem! Da, de-desigur ca mergem.

Atunci, du-te sa te schimbi si incearca sa arati mai putin ca un negustor de vechituri.

Desi vocea ei era destul de normala, nu-l privea direct. S-a indreptat catre niste dalii plantate si a inceput sa culeaga cateva flori.

Amyas s-a intors incet si a intrat in casa.

Caroline a vorbit cu mine. A vorbit mult. Despre sansele ca vremea sa ramana frumoasa. Si daca era posibil ca Amyas, Angela si cu mine sa mergem la pescuit. Era minunata. Recunosc asta.

Dar eu unul cred ca asta arata ce fel de femeie era. Avea o vointa puternica si se controla perfect. Nu stiu daca se hotarase deja sa-l ucida dar n-as fi surprins. Si era capabila sa-si faca planuri fara urma de emotie, cu o minte clara si cruda.

Caroline Crale era o femeie periculoasa. Trebuia sa-mi dau seama ca n-avea sa accepte totul usor. Dar, ca un prost, am crezut ca se hotarase sa accepte inevitabilul sau ca avea senzatia ca-l putea face, in acest fel, pe Amyas sa se razgandeasca.

Curand, au sosit si ceilalti afara. Elsa parea sfidatoare si triumfatoare. Caroline parea ca n-o observa. Angela a salvat situatia. A iesit, certandu-se cu domnisoara Williams, ca nu voia sa-si schimbe fusta. A fost in regula cel putin, pentru dragul de Meredith el, oricum, nu observa niciodata nimic.

Am plecat in sfarsit. Caroline mergea cu Angela. Eu cu Amyas si Elsa singura zambind.

N-o admiram - prea violenta - dar trebuie sa recunosc ca era foarte frumoasa in dupa-amiaza aceea. Asa arata femeile atunci cand obtin ceea ce vor.

Nu-mi amintesc foarte clar evenimentele acelei dupa-amiezi. Totul este in ceata. imi amintesc ca Merry a iesit sa ne intampine. Cred ca ne-am plimbat intai prin gradina. imi amintesc de o discutie lunga cu Angela despre antrenamentul terierilor. A mancat multe mere si a incercat sa ma convinga si pe mine sa fac asta.

Cand ne-am intors, se servea ceaiul sub un copac mare de acolo. Merry, imi amintesc, parea foarte suparat. Cred ca-i spusesera ceva Caroline sau Amyas. O privea cu indoiala pe Caroline, apoi pe Elsa. Sarmanul, parea chiar ingrijorat. Desigur ca lui Caroline i-ar fi placut sa-l aiba pe Meredith langa ea atunci cand voia, un prieten bun la nevoie care n-ar fi mers niciodata prea departe. Era acel gen de femeie.

Dupa ceai, Meredith a vorbit pe fuga cu mine.

Uite ce e, Phil, Amyas nu poate sa faca una ca asta.

Am spus:

Sa nu te indoiesti, o va face.

Nu-si poate lasa sotia si copilul si sa plece cu fata asta. E mult mai in varsta decat ea. Elsa n-are mai mult de optsprezece ani.

I-am spus ca fata avea chiar douazeci de ani.

El a zis:

Oricum, nu destul. Nu stie ce face.

Sarmanul Meredith! Mereu a fost un cavaler. Am spus:

Nu-ti face griji, batrane! Ea stie ce face si ii place.

Doar atat am putut sa ne spunem. Am crezut ca

poate Merry era deranjat de ideea ca, pana la urma, Caroline ar fi ajuns o sotie parasita. Dupa ce divortul s-ar fi terminat, poate ca se astepta ca devotatul ei prieten sa se insoare cu ea. Credeam si atunci ca devotamentul acesta era cu mult mai mare. Trebuie sa recunosc ca eram oarecum amuzat de idee.

Destul de ciudat, dar imi amintesc putine despre vizita la laboratorul lui Meredith. Lui ii placea sa-si prezinte hobby-ul. Personal, il gaseam foarte plictisitor. Cred ca acolo, cu noi toti de fata, a vorbit despre cucuta, dar nu-mi amintesc exact ce anume a spus. Si n-am vazut-o pe Caroline luand substanta. Cum am spus, era o femeie sireata. imi amintesc ca Meredith a citit un pasaj din Platon, care descria moartea lui Socrate. Mi s-a parut foarte plictisitor. Clasicii ma plictisesc.

Nu-mi mai amintesc prea multe despre acea zi. Amyas si Angela s-au certat rau, asta stiu, iar restul ne-am distrat asistand la scena. A evitat alte complicatii. Angela a plecat la culcare cu o izbucnire finala. A spus ca: a) i-o va plati; b) ar dori sa fie mort; c) spera ca Amyas sa moara de lepra; d) ii doreste sa-i ramana un carnat in nas, ca in poveste, si sa nu mai iasa. Cand a plecat, am ras cu totii, a fost foarte amuzant.

Caroline a mers la culcare imediat dupa aceea. Domnisoara Williams s-a dus dupa eleva ei. Amyas si Elsa au iesit impreuna in gradina. Era clar ca nu eram dorit. Am facut o plimbare, singur. Era o noapte minunata.

Am coborat in dimineata urmatoare. Nu era nimeni in sufragerie. E ciudat ce lucruri iti amintesti. imi vine in minte gustul de ficatei si de sunca. Erau foarte buni ficateii. Deliciosi.

Dupa aceea, am plecat sa-i caut pe ceilalti. Am iesit afara, n-am vazut pe nimeni, am fumat o tigara, m-am intalnit cu domnisoara Williams, care o cauta pe Angela; fata, ca de obicei, chiulea cand, de fapt, ar fi trebuit sa fie la lectii. Am intrat din nou in hol si mi-am dat seama ca Amyas si Caroline Crale erau in biblioteca. Vorbeau foarte tare. Am auzit-o pe ea spunand:

Tu si femeile tale! Te-as ucide! intr-o zi, o voi face!

Amyas a zis:

Nu fi proasta, Caroline!

Eu chiar vorbesc serios!

Ei bine, n-am vrut sa aud mai mult de atat. Am iesit din nou. Mergand pe terasa, am dat peste Elsa.

Statea pe un scaun cu spatar inalt. Era chiar sub fereastra bibliotecii, iar fereastra era deschisa. imi imaginez ca auzise cea mai mare parte din discutie. Cand m-a vazut, s-a ridicat calma si a venit spre mine. Zambea. M-a luat de brat si a zis:

Nu e o dimineata incantatoare?

Chiar era o dimineata incantatoare pentru ea! O fata cruda. Nu, cred ca mai degraba sincera si lipsita de imaginatie. Ceea ce voia ea era singurul lucru pe care-l putea vedea.

Stateam pe terasa de vreo cinci minute, cand am auzit usa de la biblioteca trantindu-se si l-am vazut pe Amyas iesind. Era foarte rosu la fata.

A luat-o pe Elsa, in chip neceremonios, de umar.

Haide, e timpul sa-mi pozezi! Vreau sa continuam cu tabloul.

Ea a zis:

Bine. Ma duc sa-mi iau un pulover. E frig afara.

A intrat in casa.

Ma intrebam daca Amyas avea sa spuna ceva, dar n-a facut-o. Doar:

Femeile astea!

Eu i-am spus:

Hai, inveseleste-te!

Apoi, n-am mai spus nici unul nimic, pana cand a venit Elsa din casa.

Au plecat impreuna spre Battery Garden. Eu am intrat in casa. Caroline era pe hol. Nu cred ca m-a observat. Era felul ei de-a fi. Parea ca se inchide in sine uneori. Doar murmura ceva. Nu pentru mine pentru ea. Doar am auzit cuvintele:

E prea crud

Asta a spus. Apoi, a trecut pe langa mine si a urcat la etaj, tot fara sa ma observe ca o persoana concentrata asupra unui gand. Eu, unul, cred (n-am autoritatea sa spun asta, intelegeti) ca a urcat sa ia otrava si ca atunci s-a decis sa faca tot ceea ce a facut.

Si, chiar in acel moment, a sunat telefonul. in unele locuinte, se asteapta sa raspunda servitorii, dar adesea, la Alderbury, eu eram ca unul de-al casei. Am ridicat receptorul.

Era vocea fratelui meu, Meredith. Era foarte suparat. Mi-a explicat ca intrase in laborator si gasise sticla cu cucuta pe jumatate goala.

Nu cred ca e nevoie sa mai trec inca o data prin toate lucrurile pe care acum consider c-ar fi trebuit sa le fac. Ce s-a petrecut a fost inspaimantator si am fost suficient de prost incat sa fiu luat prin surprindere. Meredith se balbaia destul de tare. Am auzit pe cineva pe scari si i-am spus sa vina imediat acolo.

M-am dus chiar eu sa-l intampin. in cazul in care nu stiti cum arata zona, cea mai scurta cale de la o mosie la alta este printr-un golf, cu barca. M-am dus spre cararea unde se tineau barcile, intr-un mic debarcader. Ca sa ajung acolo, am trecut pe sub Battery Garden. ii auzeam pe Elsa si pe Amyas vorbind, in timp ce el picta. Pareau foarte veseli si lipsiti de griji. Amyas spunea ce cald era (chiar era foarte cald pentru septembrie) si Elsa spunea ca, in locul in care se afla ea, batea un vant destul de racoros dinspre mare. Si apoi a adaugat:

Am intepenit de tot. Pot sa ma odihnesc, dragul meu?

Si l-am auzit pe Amyas strigand:

in nici un caz! Stai acolo! Esti o fata puternica. Si va fi excelent, iti spun eu!

Am auzit-o pe Elsa spunand: „Bruta' si apoi razand, iar dupa aceea n-am mai putut auzi nimic.

Meredith tocmai vaslea din cealalta parte. L-am asteptat. A legat barca si a urcat treptele. Parea palid si ingrijorat. A spus:

Ai mintea mai buna decat a mea, Philip. Ce-ar trebui sa fac? Chestia aia e periculoasa.

L-am intrebat:

Esti sigur de asta?

Vedeti dumneavoastra, Meredith a fost mereu un tip mai confuz. Poate ca, de asta, nu l-am luat chiar atat de in serios pe cat ar fi trebuit. Si a spus ca era sigur. Ca sticla fusese plina cu o zi inainte.

Am vrut sa stiu:

Si n-ai nici o idee despre cine ar putea s-o fi luat?

N-a spus nimic si m-a intrebat ce credeam eu. Putea

sa fie un servitor? Am spus ca se putea, dar mi se parea putin probabil. Mereu tinea usa incuiata, nu? Mereu, a spus el, si apoi mi-a marturisit ca a gasit fereastra un pic deschisa. Cineva ar fi putut intra pe acolo.

Un hot de ocazie? am intrebat, sceptic. Mi se pare, Meredith, ca nu prea e probabil.

A intrebat ce credeam eu. Si am spus ca, daca el nu gresea, probabil ca o luase Caroline, ca s-o otraveasca pe Elsa sau ca Elsa a luat-o, ca s-o otraveasca pe Caroline si sa netezeasca poteca iubirii.

Meredith s-a cutremurat un pic. A spus ca era absurd si melodramatic si ca nu putea fi adevarat. Am insistat:

Ei bine, substanta nu mai e. Ce explicatie ai tu?

N-avea nici una, desigur. De fapt, si el credea la fel

ca mine, dar nu voia sa recunoasca.

A intrebat din nou:

Ce vom face?

Am spus, ca un prost ce am fost:

Trebuie sa ne gandim cu atentie. Sau anunti pierderea atunci cand sunt toti acolo, sau o iei deoparte pe Caroline si vorbesti direct cu ea. Daca esti convins ca ea n-are nimic de-a face cu asta, adopta tactica si cu Elsa.

El a spus:

O fata ca asta! N-ar fi putut s-o ia.

Eu am replicat ca nu credeam c-ar fi imposibil.

Mergeam spre casa si discutam. Dupa ultima mea remarca nici unul din noi n-a mai vorbit o vreme. Treceam pe langa Battery Garden, cand am auzit iar vocea lui Caroline.

Am crezut ca era o cearta intre toti trei, dar, de fapt, discutau despre Angela. Caroline protesta:

E foarte greu pentru ea.

Si Amyas parea foarte nerabdator sa incheie. Apoi, usa de la gradina s-a deschis chiar cand eram si noi acolo. Amyas a parut surprins sa ne vada. Caroline tocmai iesea. A spus:

Buna, Meredith! Discutam problema plecarii la scoala a Angelei. Nu sunt sigura ca e cel mai bun lucru pentru ea.

Amyas a zis:

Nu te ingrijora pentru fata. Va fi in regula. Pentru Dumnezeu!

Tocmai atunci, Elsa venea alergand in jos pe cararea dinspre casa. Avea un pulover rosu-aprins in mana. Amyas a mormait:

Haide. Du-te la locul tau. Nu vreau sa pierd timpul.

S-a intors la panza lui. Am observat ca se clatina un

pic si m-am intrebat dac-o fi baut. Un barbat poate fi iertat pentru asta, daca are parte de atatea scene.

A mormait:

Berea aici e foarte calda. De ce n-avem gheata aici, jos?

Si Caroline Crale a spus:

iti trimit jos niste bere de la gheata.

Amyas a mormait:

Mersi.

Apoi, Caroline a inchis usa de la Battery Garden si a urcat in casa cu noi. Ne-am asezat pe terasa si ea a intrat inauntru. Cam cinci minute mai tarziu, Angela a iesit cu cateva sticle de bere si cateva pahare. Era o zi foarte calda si ne-am bucurat s-o vedem. in timp ce eram acolo, a trecut si Caroline pe langa noi. Avea in mana o alta sticla si a spus ca i-o duce lui Amyas. Meredith a zis ca putea si el sa coboare, dar ea a insistat sa mearga singura. Am crezut - ce prost am fost! - ca era doar vorba despre gelozia ei. Nu putea suporta ca ei doi sa fie acolo singuri. Asta o adusese acolo si prima data, sub firavul pretext al plecarii Angelei.

A coborat pe cararea serpuita iar eu si cu Meredith am urmarit-o. Tot nu decisesem nimic, si acum Angela ma ruga sa merg sa facem baie. Mi se parea imposibil sa raman singur cu Meredith. I-am spus: „Dupa pranz', iar el a aprobat.

Apoi am plecat sa fac baie cu Angela. Am inotat putin in golf si apoi ne-am intins pe stanci, la soare. Angela era tacuta si asta imi placea. Ma hotarasem ca imediat dupa masa s-o iau pe Caroline deoparte si s-o acuz de furtul substantei. N-avea sens sa-l las pe Meredith sa faca asta: era prea slab. Nu, aveam s-o infrunt chiar eu. Dupa aceea, ar fi trebuit s-o dea inapoi sau, daca nu, oricum n-ar mai fi indraznit s-o foloseasca. Eram destul de sigur ca ea o luase, dupa ce ma mai gandisem. Elsa era prea rationala si prea tanara ca sa se incurce cu otravuri. Era puternica si putea sa aiba grija de ea. Caroline era mai periculoasa: dezechilibrata, condusa de impulsuri de furie si cam nevrotica. Si totusi, stiti, in mintea mea inca mai exista posibilitatea ca Meredith sa fi gresit. Sau ca un servitor sa fi luat cucuta si s-o fi varsat si sa nu indrazneasca sa spuna. Vedeti, otrava este o chestiune foarte melodramatica n-o sa va vina sa credeti.

Asta, pana cand nu se intampla.

Era tarziu atunci cand mi-am privit ceasul, si eu, si Angela am alergat, ca sa prindem pranzul cu ceilalti. Tocmai se asezasera, mai putin Amyas, care ramasese in Battery Garden, sa picteze. Un lucru normal pentru el si am crezut ca era intelept sa faca asta atunci. Pranzul ar fi fost, altfel, foarte ciudat.

Am baut cafeaua pe terasa. Mi-as dori sa-mi amintesc mai bine cum se purta si cum arata Caroline. Nu parea prea volubila. Linistita si cam trista, asa mi s-a parut. Ce diavol de femeie!

Este un lucru diabolic sa otravesti un barbat cu sange rece. Daca era un revolver prin jur si ea il lua si-l impusca ei bine, ar fi fost mai de inteles. Dar aceasta otravire razbunatoare si rece si atat de calma si de gandita

S-a ridicat si a spus ca-i va duce cafeaua, in cel mai natural mod posibil. Si totusi stia - trebuie sa fi stiut - ca-l va gasi mort. Domnisoara Williams a coborat impreuna cu ea. Nu mai tin minte daca a fost la sugestia lui Caroline sau nu. Cred ca da.

Cele doua au plecat impreuna. Meredith a plecat si el la scurt timp. Tocmai cautam o scuza sa-l urmez, cand a urcat alergand, palid. A spus gafaind:

- Un doctor repede Amyas

Am sarit in sus.

E bolnav pe moarte?

Meredith mi-a zis:

Ma tem ca e mort

Uitasem de Elsa pentru moment. Dar a tipat brusc. Era ca un strigat ascutit.

A spus:

- Mort? Mort?

Si apoi a fugit. Nu stiam ca se poate misca asa ca o caprioara ca manata de la spate. Ca o Furie razbunatoare.

Meredith m-a indemnat:

Du-te dupa ea. Eu dau telefon. Du-te dupa ea. Nu stii ce poate sa faca.

M-am dus dupa ea si e bine c-am facut asta. Putea s-o ucida pe Caroline. N-am vazut niciodata o asemenea durere si o asemenea ura frenetica. Toata educatia si tot rafinamentul disparusera. Puteai sa-ti dai seama de faptul ca inaintasii ei fusesera morari. Lipsita de iubitul ei, era doar o femeie de rand. Ar fi zgariat-o pe Caroline pe fata. I-ar fi smuls parul. Ar fi aruncat-o peste parapete, dac-ar fi putut. A crezut ca fusese injunghiat de Caroline. Nu se gandise bine.

Am tinut-o, si apoi a intrat si domnisoara Williams in scena. Prezenta ei a fost bine-venita, trebuie sa spun. A facut-o pe Elsa sa se controleze in mai putin de un minut: i-a spus ca trebuia sa taca si ca nu ne trebuiau zgomotul si violenta asta. A functionat. Elsa a tacut doar a ramas acolo, gafaind si tremurand.

Cat despre Caroline, in ceea ce ma priveste, masca deja cazuse. Statea acolo perfect linistita; puteai sa crezi ca e distrusa. Dar nu era. Ochii o tradau. Erau atenti; foarte atenti si constienti de ceea ce se petrecea, incepuse, cred, sa-i fie teama.

Am mers la ea si i-am vorbit. Am spus destul de incet nu voiam sa fiu auzit de celelalte doua femei:

Criminala nenorocita, mi-ai ucis cel mai bun prieten! S-a facut mica. A zis:

Nu o, nu el a facut-o singur. Am privit-o drept in ochi. Am spus:

Poti sa le zici asta politistilor. Asta a si facut si n-au crezut-o.

Sfarsitul istorisirii lui Philip Blake.

ISTORISIREA LUI MEREDITH BLAKE

Draga domnule Poirot,

Asa cum v-am promis, am asternut pe hartie tot ceea ce-mi amintesc despre evenimentele tragice din urma cu saisprezece ani. in primul rand, vreau sa marturisesc ca am chibzuit asupra lucrurilor pe care le-ati spus in timpul recentei noastre intalniri. Si sunt mai convins ca nu este atat de probabil ca, intr-adevar, Caroline Crale sa-si fi otravit sotul. Mi s-a parut mereu putin probabil, dar absenta oricarei alte explicatii si atitudini m-au facut sa urmez, ca intr-o turma, parerea generala si sa ma intreb odata cu ei: daca n-a fost ea, atunci cum a murit Amyas?

De cand v-am vazut, am reflectat foarte mult la solutia alternativa prezentata de aparare la proces. Adica aceea ca Amyas Crale si-a luat singur viata. Desi, din cate il cunosteam, solutia era putin plauzibila, acum imi modific parerea. Pentru inceput ar fi faptul, semnificativ de altfel, ca insasi Caroline credea asta. Daca acum presupunem ca aceasta fermecatoare doamna a fost condamnata pe nedrept, atunci propria convingere probabil ca era importanta. il cunostea pe Amyas mai bine ca oricine. Daca ea credea ca sinuciderea era posibila, atunci sinuciderea trebuie sa fi fost posibila, in ciuda scepticismului prietenilor lui Amyas.

Prin urmare, voi avansa urmatoarea teorie: in Amyas Crale mai exista o urma de constiinta, o urma de remuscare si de disperare la care l-a condus temperamentul lui, despre care stia doar sotia. Asta, cred eu, nu este imposibil. Poate ca-i arata doar ei aceasta latura a lui. Desi nu se potriveste cu nimic din ceea ce a spus el vreodata, este totusi adevarat ca, in unii barbati, exista porniri care-i surprind chiar si pe cei care-i cunosc foarte bine. Un barbat respectat si auster ar putea sa aiba o obsesie mai ciudata. Un arivist vulgar poate aprecia o opera frumoasa de arta. Oamenii duri arata uneori o bunatate nebanuita. Oamenii generosi si joviali au de cele mai multe ori si o latura cruda si malefica.

Asa ca se poate ca Amyas Crale sa fi avut o constiinta si, cu cat era mai egoist si facea numai ce voia, cu atat mai mult sa-l fi mustrat constiinta aceasta a lui. Este putin probabil, dar acum cred ca poate asa a fost. Si, repet, Caroline sustinea cu tarie aceasta teorie. Asta, repet, este semnificativ!

Si acum sa examinam faptele sau, mai degraba, amintirea mea despre aceste fapte, in lumina noii teorii.

Cred ca as putea include aici o conversatie pe care am avut-o cu Caroline cu cateva saptamani inaintea tragediei. Era in timpul primei vizite a Elsei Greer la Alderbury.

Caroline, cum v-am spus, cunostea afectiunea si prietenia mea pentru ea. Eram, asadar, in pozitia celui in care se putea increde cel mai mult. Nu parea foarte fericita in ultima vreme. Totusi, am fost surprins atunci cand m-a intrebat deodata, intr-o zi, daca eu credeam ca Amyas tinea la fata pe care si-o adusese.

I-am spus:

E interesat s-o picteze. II cunosti pe Amyas.

Ea a clatinat din cap si a zis:

Nu, e indragostit de ea.

Ei poate putin.

Mai mult, cred eu.

Este neobisnuit de atragatoare, recunosc, i-am spus. Si stim amandoi ca Amyas e susceptibil la asa ceva. Dar trebuie sa stii, draga mea, ca Amyas tine numai la o singura persoana: la tine. A avut mereu aceste momente de orbire dar ele nu dureaza. Esti singura care conteaza pentru el; si, desi se poarta urat, asta nu-i afecteaza sentimentele pentru tine.

Asta credeam si eu, a recunoscut Caroline.

Crede-ma, Caro, asa este.

Dar, de data asta, Merry, mi-e teama, mi-a marturisit ea. Fata aia e atat de teribil de sincera. Foarte tanara si patimasa. Am sentimentul ca, de data asta, e ceva serios.

Dar e foarte tanara, cum ai spus, si foarte sincera, iar asta o va proteja. Una peste alta, femeile sunt un joc pentru Amyas, dar, in acest caz, va fi diferit.

Da, de asta ma si tem ca va fi diferit. Si a continuat: Am treizeci si patru de ani, stii, Merry. Am fost casatoriti timp de zece ani. Nu pot sa ma compar fizic cu Elsa si sunt constienta de asta.

Dar stii, Caroline stii ca Amyas iti este devotat doar tie?

Cunoaste oare cineva ceva sigur despre barbati? a spus si a ras un pic fortat. Sunt o femeie primitiva, Merry. Mi-ar placea sa-i duc o secure fetei aleia.

Analiza: Motiv literar - o componenta structurala a textului oricarei opere literare Proiect: Badaranii-piesa de la Cassandra

I-am spus ca fata, probabil, nici nu intelegea ceea ce facea. Avea o mare admiratie si-l venera pe Amyas, si, probabil, nu-si dadea seama de faptul ca Amyas se indragostea de ea.

Caroline mi-a zis doar atat:

Dragul de Merry!

Si a inceput sa vorbeasca despre gradina. Am sperat ca nu se va mai ingrijora din cauza acestei probleme.

La scurt timp, Elsa s-a intors la Londra. Amyas a plecat si el pentru cateva saptamani. Uitasem complet de tot. Si apoi am auzit ca Elsa s-a intors la Alderbury, ca sa-si termine Amyas tabloul.

Ma deranja un pic. Dar Caroline, atunci cand am vazut-o, nu prea avea chef sa comunice. Parea sa fie ea insasi; nu era suparata sau ingrijorata in vreun fel. Mi-am imaginat ca totul era in regula.

De aceea, am avut un soc sa aflu cum decurgeau lucrurile.

V-am spus despre conversatia mea cu Crale si cu Elsa. N-am putut sa vorbesc si cu Caroline. Am putut doar sa schimbam acele cateva cuvinte despre care v-am pomenit.

ii vad si acum chipul, cu ochii mari si negri si cu emotiile stapanite. ii pot auzi vocea, spunand:

- Totul s-a terminat

Nu va pot descrie dezolarea din acele cuvinte. Erau o afirmare literala a adevarului. Cu escapada lui Amyas, totul se terminase pentru ea. Asta, sunt convins, a fost motivul pentru care a luat cucuta. Era o cale de scapare. O cale sugerata de discursul meu stupid despre cucuta. Si de pasajul pe care i l-am citit din Fedon, care descria moartea in chip atat de gratios.

Iata ceea ce cred acum: a luat cucuta si s-a hotarat sa-si puna capat zilelor atunci cand Amyas a spus c-o paraseste. Poate ca el a vazut ca ea o luase sau poate c-a descoperit mai tarziu.

Acea descoperire a actionat cu forta asupra lui. A fost oripilat de actiunile sale si de ceea ce o determinau pe ea sa faca. Dar, in ciuda remuscarilor, era in continuare incapabil sa renunte la Elsa. inteleg asta. Oricine se indragostea de fata aia nu mai putea scapa.

El nu-si mai imagina viata fara Elsa. Si-a dat seama ca nici Caroline nu putea trai fara el. A hotarat ca avea o singura scapare: sa foloseasca el cucuta.

Si modul in care a facut asta ii este caracteristic, cred. Pictura era cel mai drag lucru de pe lumea asta pentru el. A hotarat sa moara chiar cu pensula in mana. Si ultimul lucru pe care avea sa-l vada era chipul fetei pe care o iubea cu atata disperare. Poate ca a crezut, de asemenea, ca moartea lui era cel mai bun lucru si pentru ea.

Recunosc ca aceasta teorie nu explica unele lucruri. De ce, de exemplu, au fost gasite numai amprentele lui Caroline pe sticla goala de cucuta? Sugerez ca, dupa ce a umblat Amyas cu ea, sticla s-a sters de toate lucrurile moi care o acopereau si ca, dupa aceea, atunci cand l-a gasit mort, Caroline a pus mana pe sticla, ca sa vada daca o mai atinsese cineva. Sigur ca e o teorie plauzibila. Cat despre dovezile cu amprentele pe sticla de bere, martorii apararii au zis ca mana unui om poate fi deformata dupa ce ia otrava si ca, astfel, putea tine o sticla intr-un mod nenatural.

Un alt lucru mai ramane de explicat. Atitudinea lui Caroline la proces. Dar cred ca acum inteleg cauza. Ea luase otrava din laborator. Hotararea ei de a se sinucide l-a impins pe sotul ei sa faca asta, de fapt. Sigur ca e normal sa presupunem ca se considera raspunzatoare pentru moartea lui - intr-un exces de moralitate - desi nu era chiar genul de crima de care era acuzata.

Cred ca asta ar putea fi explicatia. Si daca asa este, atunci va fi cu siguranta usor s-o convingeti pe micuta Carla de toate astea. Iar ea se va putea marita si o sa fie multumita ca singurul lucru de care s-a facut vinovata mama ei a fost un impuls (si nu mai mult) de a se sinucide.

Toate astea, vai, nu sunt ceea ce mi-ati cerut: adica o povestire a intamplarilor de atunci, asa cum mi le amintesc. Permiteti-mi sa-mi repar omisiunea. Deja v-am relatat ceea ce s-a petrecut in ziua de dinaintea mortii lui Amyas. Ajungem acum chiar la ziua aceea.

Dormisem foarte prost, ingrijorat de turnura dezastruoasa a evenimentelor pentru prietenii mei. Dupa ce am stat treaz o vreme, incercand sa ma gandesc cum ii puteam ajuta, am adormit pe la sase dimineata. Aducerea ceaiului nu m-a trezit, dar, in cele din urma, am reusit sa ma scol, cu capul greu, pe la noua si jumatate. La scurt timp, mi s-a parut c-am auzit miscare in camera de sub mine, unde era laboratorul meu.

Pot sa spun ca zgomotele proveneau, probabil, de la o pisica intrata acolo. Am gasit fereastra un pic ridicata, asa cum fusese lasata cu o zi inainte, din neglijenta. Era destul de larg deschisa, incat sa-i permita unei pisici sa intre.

M-am dus in laborator imediat dupa ce m-am imbracat, uitandu-ma pe rafturi. Am observat ca sticla care avea cucuta nu era chiar in rand cu celelalte. Acest lucru mi-a atras atentia si am observat surprins ca o anumita cantitate din ea lipsea. Sticla fusese aproape plina cu o zi inainte; acum, era aproape goala.

Am inchis fereastra si am iesit, incuind usa. Eram foarte suparat si socat. Atunci cand sunt surprins, procesele mele mentale sunt oarecum mai incete.

La inceput, treaba asta m-a deranjat, apoi mi-am dat seama ce lipsea si, in final, m-am alarmat. I-am intrebat pe servitori si cu totii au negat c-ar fi intrat in laborator. M-am mai gandit un pic la asta si apoi m-am hotarat sa-l sun pe fratele meu si sa-i cer sfatul.

Philip a fost mai rapid ca mine. A inteles gravitatea faptului si mi-a cerut sa merg urgent acolo, sa discutam.

Am iesit, m-am intalnit cu domnisoara Williams, venind din partea cealalta, ca sa-si caute eleva care chiulea. Am asigurat-o ca n-o vazusem pe Angela si ca nu fusese in casa.

Cred ca domnisoara Williams a observat ca nu era ceva in regula, fiindca m-a privit oarecum ciudat. N-aveam nici o intentie sa-i vorbesc despre ceea ce se intamplase. Am sugerat sa incerce in gradina - Angela avea un mar favorit acolo -, iar eu m-am grabit spre mal si am vaslit pana la Alderbury.

Fratele meu deja ma astepta acolo.

Am mers catre casa impreuna, pe cararea pe care v-am dus zilele trecute. Acum, ca stiti cum arata totul acolo, intelegeti c-am trecut pe sub zidul de la Battery Garden si am auzit tot ceea ce se discuta.

N-am fost atent la conversatie, am remarcat doar ca Amyas si Caroline se certau.

N-am auzit nici o amenintare din partea lui Caroline. Subiectul discutiei era Angela si banuiesc ca atunci Caroline pleda impotriva plecarii ei la scoala. Amyas, in schimb, era vehement si tipa iritat ca totul era stabilit, ca fata trebuia sa-si faca bagajele.

Usa de la Battery s-a deschis chiar cand eram in dreptul ei si Caroline a iesit. Parea tulburata dar nu foarte tare. A zambit usor absenta si a spus ca vorbisera despre Angela. Elsa a coborat chiar in acea clipa, iar Amyas a parut dornic sa-si reia lucrul fara nici o intrerupere din partea noastra, asa ca ne-am continuat urcusul.

Philip se invinuia cu severitate dupa aceea pentru faptul ca n-a actionat imediat. Dar eu nu vad asa lucrurile. N-aveam nici un drept sa presupunem ca se gandea cineva la crima (mai mult, acum nici nu cred ca se gandea cineva la asta). Era clar ca trebuia sa facem ceva. dar tot cred c-am facut bine vorbind inainte. Era necesar sa hotaram ce sa facem si o data sau de doua ori m-am intrebat si eu daca n-am gresit. Fusese sticla plina cu o zi inainte? Nu fac parte dintre acei oameni care, la fel ca fratele meu, sunt absolut siguri de tot ceea ce fac. Memoria imi mai joaca feste. Cat de des esti convins ca ai pus ceva intr-un anume loc si apoi descoperi ca era in cu totul alt loc? Cu cat mai mult incercam sa-mi amintesc cum fusese sticla, cu atat mai multe dubii aveam. Asta l-a enervat foarte tare pe Philip, care a inceput sa-si piarda rabdarea cu mine.

N-am putut sa ne continuam discutia si am cazut de acord, in mod tacit, s-o amanam pana dupa pranz. (Eu puteam oricand sa iau pranzul la Alderbury, daca asa voiam.)

Mai tarziu, Angela si Caroline ne-au adus bere. Am intrebat-o pe Angela daca a chiulit si i-am spus ca domnisoara Williams era pornita impotriva ei, iar ea a spus ca facuse baie si a adaugat ca nu vedea de ce trebuia sa-si peticeasca fusta veche, cand oricum avea sa aiba haine noi pentru scoala.

intrucat nu mai aveam sanse sa raman singur cu Philip si pentru ca eram nerabdator sa chibzuiesc un pic, am plecat sa ma plimb pe cararea care ducea spre Battery. Chiar deasupra gradinii, v-am aratat, e un luminis unde se gasea o banca veche. Am stat acolo si am fumat, gandindu-ma si urmarind-o pe Elsa, care-i poza lui Amyas.

Ma voi gandi mereu la ea, asa cum arata in ziua aceea. Rigida cand poza, cu camasa ei galbena si cu pantalonii albastri si avand un pulover rosu in jurul umerilor, ca sa-i tina de cald.

Chipul ei radia de viata si de sanatate. Si vocea ei vesela recita planurile de viitor.

Suna de parca as fi tras cu urechea, dar nu e asa. Elsa ma vedea. Si ea, si Amyas stiau ca sunt acolo. Mi-a facut cu mana si a strigat ca Amyas era un tortionar in acea dimineata: n-o lasa sa se odihneasca. Era intepenita si o dureau toate oasele.

Amyas a bombanit ca nu era atat de intepenita ca el. El era si mai si: reumatism articular. Elsa a spus, batjocoritoare: „Sarmanul mosneag!' si el a certat-o ca se ia de un invalid.

M-a socat, stiti, usurinta cu care discutau despre viitor, atunci cand le provocau atat de multa suferinta altora. Si totusi, nu-i puteam purta ei pica. Era atat de tanara, atat de increzatoare in dragoste. Si nu stia ce facea de fapt. Nu intelegea suferinta. Presupunea, cu naivitatea unui copil, ca biata Caroline va fi bine, ca va trece peste asta. Nu vedea nimic, in afara de ea si de Amyas, fericiti impreuna. imi spusese deja ca felul meu de a vedea lucrurile era de moda veche. N-avea dubii sau remuscari sau mila. Dar cum sa te astepti la mila de la cineva care reprezenta tineretea debordanta? Este un sentiment pentru cei mai in varsta si mai intelepti.

N-au vorbit foarte mult, desigur. Nici un pictor nu vrea discutii atunci cand picteaza. Poate ca, la fiecare zece minute, Elsa mai facea o observatie si Amyas murmura un raspuns. La un moment dat, ea a spus:

- Cred ca ai dreptate cu Spania. E primul loc in care vom merge. Si trebuie sa mergem la corida, cred ca e minunat. Doar ca as vrea ca taurul sa-l ucida pe matador, nu invers. inteleg ceea ce simteau romanii, atunci cand vedeau un om murind. Barbatii nu reprezinta mare lucru, dar animalele sunt splendide.

Cred ca si ea era cam ca un animal: tanara si primitiva, si fara experienta si intelepciunea unui om. Nu cred ca Elsa incepuse sa gandeasca; doar simtea. Dar era foarte vie, mai vie decat oricare persoana pe care am cunoscut-o.

Asta a fost ultima data cand am vazut-o atat de radioasa si de fericita. „Extaziata' se spune, nu?

A sunat clopotelul pentru pranz; m-am ridicat si am mers pe carare pana la usa de la Battery, iar Elsa mi s-a alaturat. Era o lumina orbitoare acolo, cand ieseai din umbra copacilor. Abia vedeam. Amyas era intins pe un scaun, cu bratele deschise. Privea tabloul. L-am vazut deseori asa. Cum sa-mi fi dat seama ca otrava incepuse deja sa-si faca efectul si-l paraliza?

Ura bolile. Nu era niciodata bolnav. indraznesc sa spun ca el credea ca facuse insolatie - simptomele seamana dar n-avea sa se planga de asta.

Nu vine la pranz, a spus Elsa.

in particular, credeam ca e un lucru chiar intelept. Am zis:

Atunci, pe curand.

Si-a desprins ochii de la tablou si s-a uitat la mine. A fost o privire ciudata cum s-o descriu

Normal ca, atunci, n-am inteles parea mereu asa, cand se gandea daca tabloul n-avea sa fie apreciat asa cum trebuia. Am crezut ca asta era. A murmurat ceva, incet.

Nici eu si nici Elsa n-am remarcat vreun lucru ciudat.

Asa ca l-am lasat acolo si am urcat, vorbind si razand. Dac-ar fi stiut, sarmana copila, ca era ultima data cand il vedea in viata Ei bine, slava Cerului ca nu stia. A fost fericita inca putin.

Caroline s-a purtat normal la pranz poate doar mai preocupata. Si nu arata asta ca n-are nimic de-a face cu moartea lui? Nu putea sa fie o actrita chiar atat de buna.

Ea si cu guvernanta au coborat dupa aceea si l-au gasit. M-am intalnit cu domnisoara Williams in timp urca. Mi-a spus sa sun la un doctor si s-a intors la Caroline.

Sarmana copila Elsa. Avea acea durere pe care o are si un copil. Nu poti sa crezi ca viata iti poate face asa ceva. Caroline era destul de calma. Da, destul de calma. Se putea controla mai bine decat Elsa, desigur. Nu parea cuprinsa de remuscari atunci. A spus doar ca, probabil, el o facuse. Si n-am putut sa cred asta. Elsa a izbucnit si a acuzat-o direct.

Desigur ca, probabil, isi dadea deja seama ca ea avea sa fie banuita. Da, probabil ca asta ii explica atitudinea.

Philip era convins ca ea fusese faptasa.

Guvernanta a fost de un mare ajutor. A facut-o pe Elsa sa se intinda si i-a dat un sedativ, iar apoi a tinut-o pe Angela deoparte, atunci cand a venit politia. Da, era foarte puternica femeia aceea.

Totul a devenit un cosmar. Politia a cautat prin casa si a pus intrebari, si apoi reporterii, care au aparut peste tot ca mustele cu aparatele lor foto, au luat interviuri celor din casa.

Un cosmar, totul

E un cosmar si dupa atatia ani. Te rog, Doamne, dupa ce-o vei convinge pe micuta Carla de ceea ce s-a intamplat in realitate, fa ca noi sa putem uita totul si sa nu ne mai amintim vreodata!

Amyas trebuie sa se fi sinucis oricat de improbabil pare.

Sfarsitul istorisirii lui Meredith Blake.

ISTORISIREA LUI LADY DITTISHAM

Am scris aici povestea mea si a lui Amyas Crale, de cand ne-am cunoscut si pana la moartea lui tragica.

L-am cunoscut la o petrecere. Statea langa o fereastra, tin minte, si, de cum am intrat, l-am vazut si am intrebat cine era. Cineva a zis: „E Crale, pictorul'. Am spus imediat ca vreau sa-l cunosc.

Am vorbit, poate, zece minute in seara aceea. Atunci cand cineva-ti lasa impresia pe care mi-a lasat-o el mie, e inutil sa incerci sa-l descrii. Daca spun ca atunci cand l-am cunoscut pe Amyas Crale toti cei din jur au devenit mai mici si au disparut, ei bine, asta exprima destul de bine totul.

Imediat dupa intalnirea aceea, m-am dus sa ma uit la tablourile lui. Tocmai avea o expozitie pe Bond Street; un alt tablou de-al lui mai era in Manchester, altul in Leeds si inca doua la galerii publice din Londra. Le-am vazut pe toate. Apoi l-am intalnit iar. I-am spus:

Ti-am vazut toate tablourile. Sunt minunate!

El a parut amuzat.

Cine ti-a spus ca te pricepi la arta? Nu cred ca stii ceva despre asta.

Poate ca nu, am recunoscut. Dar sunt minunate, oricum.

Nu fi prostuta, mi-a spus zambind.

Nu sunt. Vreau sa ma pictezi.

Daca ai cat de cat ratiune, iti vei da seama ca eu nu fac portrete cu femei frumoase.

Nu trebuie sa fie un portret si nu sunt frumoasa.

M-a privit de parca abia atunci incepuse sa ma vada.

Nu, nu esti.

Asadar, ma pictezi? l-am intrebat.

M-a studiat o vreme cu capul aplecat intr-o parte. Apoi a zis:

Esti un copil ciudat, nu?

Sunt destul de bogata, sa stii. imi permit sa platesc bine.

De ce vrei atat de mult sa te pictez?

Pentru ca asa vreau!

Si asta e un motiv? m-a intrebat.

Da, eu mereu obtin ceea ce vreau.

Sarmana mea copila, cat de tanara esti! a replicat.

Asadar, ma pictezi? am repetat.

M-a luat de umeri si m-a intors catre lumina. Apoi s-a departat un pic. Am ramas pe loc, asteptand.

Mereu am vrut sa pictez un stol de pasari pe catedrala St Paul, a zis el. Daca te-as incadra intr-un peisaj, cred ca as obtine cam acelasi rezultat.

Asadar, ramane ca ma pictezi? am insistat.

Esti una dintre cele mai exotice si mai minunate fiinte pe care le-am cunoscut. Te pictez, a raspuns el.

Atunci, asa ramane, am spus eu.

El a continuat:

Dar te avertizez, Elsa Greer! Daca te pictez, probabil ca voi face dragoste cu tine.

Sper ca vei face.

Am ramas pe loc, linistita. L-am auzit tinandu-si rasuflarea, si apoi i-am vazut privirea aceea.

Vedeti, s-a intamplat foarte repede.

Apoi ne-am vazut iar, o zi sau doua mai tarziu. Mi-a spus ca voia sa merg la Devonshire; avea chiar locul potrivit ca peisaj pentru tablou.

Sunt casatorit, sa stii. Si sunt foarte atasat de sotia mea.

Am spus ca, daca asa era, insemna ca ea era foarte draguta.

El a spus ca era, intr-adevar, asa.

De fapt, a spus, e adorabila si eu o ador. Asa ca, sa pricepi bine asta, micuta Elsa.

I-am spus ca intelegeam foarte bine.

A inceput tabloul o saptamana mai tarziu. Caroline Crale m-a primit foarte bine. Nu ma placea prea mult dar de ce ar fi facut-o? El nu a facut niciodata vreo remarca pe care sotia lui sa n-o fi auzit, iar eu eram politicoasa si formala cu el. insa, de fapt, noi stiam.

Dupa zece zile, mi-a cerut sa ma intorc la Londra.

Dar n-ai terminat tabloul, am spus eu.

El a raspuns:

Abia am inceput. Adevarul e ca nu pot sa te pictez, Elsa.

De ce?

Stii bine de ce. Si de asta trebuie sa pleci. Nu ma pot gandi la tablou nu ma pot gandi decat la tine.

Ne gaseam in Battery Garden. Era o zi calduroasa. Erau pasari si albine in jur. Ar fi trebuit sa fie placut si linistit. Dar nu asa ma simteam. Era tragic. De parca tot ceea ce avea sa se intample s-ar fi aflat deja acolo.

Stiam ca nu folosea la nimic daca ma intorceam la Londra, dar am spus:

Prea bine, o sa ma duc, daca asa vrei tu.

Amyas a raspuns:

Ce fata buna!

Asa ca m-am dus. Nu i-am scris.

El a venit dupa zece zile. Era slab si trist si m-a socat. A spus:

Te-am avertizat, Elsa! Sa nu spui ca nu te-am avertizat.

Te asteptam, stiam ca vei veni.

Lucrurile astea sunt prea puternice pentru oricare barbat. Nu pot manca si nu pot dormi, si nu pot face nimic, pentru ca vreau sa fiu cu tine.

I-am spus ca stiam asta si ca la fel mi se intampla si mie, din prima clipa de cand il vazusem. Era Destinul si n-avea rost sa ne impotrivim.

A intrebat:

Nu te-ai impotrivit prea tare, nu, Elsa?

Si i-am confirmat ca nu ma impotrivisem deloc.

El a recunoscut ca si-ar fi dorit sa nu fiu atat de tanara, dar am raspuns ca nu conta. Cred ca pot sa afirm ca in urmatoarele saptamani am fost foarte fericiti. Dar fericirea nu e cel mai potrivit cuvant. Era ceva mai profund si mai inspaimantator de atat.

Eram facuti unul pentru celalalt si ne gasiseram si stiam ca vom fi mereu impreuna.

Dar s-a mai intamplat ceva. Tabloul neterminat il bantuia pe Amyas. A spus:

- La naiba, nu te puteam picta inainte chiar tu erai cauza. Dar vreau sa te pictez, Elsa. Vreau sa te pictez si tabloul acela va fi capodopera mea. Ma doare si doresc atat de tare sa am pensulele si sa te vad pe suportul ala de tun cu marea in spate si cu decorul englezesc. .. si pe tine pe tine stand acolo, ca un strigat de triumf. Si trebuie sa te pictez asa! Si nu pot fi deranjat in timp ce fac asta. Cand tabloul o sa fie terminat, o sa-i spun lui Caroline adevarul si lamurim totul.

Am intrebat:

Se va impotrivi Caroline unui divort?

El a raspuns ca nu credea. Dar cu femeile nu poti sti niciodata

Am spus ca-mi pare rau daca se va supara, dar, in fond, astfel de lucruri se mai intampla.

El a zis:

Foarte dragut si rezonabil, Elsa. Dar Caroline nu e rezonabila, n-a fost niciodata si nu va fi asa. Ma iubeste, sa stii.

Am spus ca inteleg, dar, daca-l iubea, trebuia sa puna fericirea lui pe primul plan si, oricum, n-ar fi vrut sa-l tina daca el dorea sa fie liber.

Viata nu se rezolva prin maxime admirabile din literatura! a spus el. Natura are dinti si gheare ascutite, sa stii.

Am zis:

Dar acum suntem cu totii oameni civilizati, nu?

Amyas a ras:

Pe naiba, oameni civilizati! Caroline va vrea sa te ingroape. Poate c-o va face. Nu-ti dai seama, Elsa, ca va suferi va suferi? Nu stii ce inseamna suferinta?

Atunci, nu-i zice, am propus eu.

Nu. Trebuie sa-i zic. Trebuie sa fii a mea asa cum se cuvine, Elsa. inaintea tuturor. in public, a mea.

Daca nu va divorta? am intrebat.

Nu mi-e teama de asta, mi-a raspuns.

Atunci, de ce ti-e teama?

Nu stiu a spus el incet.

Vedeti, el o cunostea pe Caroline. Eu, nu.

Dac-as fi stiut

M-am dus din nou la Alderbury. De data asta a fost mai neplacut. Caroline era banuitoare. Nu-mi placea nu-mi placea nu-mi placea deloc situatia. Mereu am urat ascunzisurile si tradarea. Am crezut c-ar trebui sa-i spunem. Amyas nici n-a vrut sa auda.

Partea amuzanta era ca nu-i pasa deloc. Desi tinea la Caroline si nu voia s-o raneasca, nu-i pasa de cat de onest sau de nesincer era. Picta cu un fel de frenezie, si nimic nu mai conta. Nu-l mai vazusem intr-una dintre transele lui de lucru pana atunci. Mi-am dat seama atunci ce geniu era. Parea normal sa fie luat de val. Dar era altfel pentru mine. Eu eram intr-o pozitie oribila. Caroline ma detesta Pe buna dreptate. Singurul lucru care ma putea reabilita era sa-i marturisesc adevarul.

Dar Amyas spunea doar ca nu voia sa fie deranjat de scene de gelozie pana cand nu termina tabloul. Am replicat ca nu va fi nici o scena. Caroline ar fi prea mandra pentru asta.

Vreau sa fiu sincera. Trebuie sa fim sinceri! am insistat eu.

La naiba cu sinceritatea! Eu fac un tablou, fir-ar sa fie! a fost raspunsul sau.

ii intelegeam punctul de vedere, dar el nu-l intelegea pe al meu.

Si, pana la urma, am cedat. Caroline vorbise despre un plan pe care-l avea cu Amyas, pentru toamna urmatoare. Vorbea cu incredere despre asta. Si, deodata, m-am simtit prea prost, era prea abominabil ceea ce faceam s-o lasam sa continue asa si poate c-am fost si furioasa, pentru ca ea era foarte rea cu mine, intr-un fel pe care nimeni nu-l observa.

Si asa am spus adevarul. intr-un fel, inca mai cred ca aveam dreptate. Desi, desigur, n-as fi facut-o daca aveam cea mai vaga idee despre ceea ce avea sa urmeze.

Lovitura a venit imediat. Amyas a fost furios pe mine. dar a trebuit sa recunoasca faptul ca spusesem adevarul.

N-am inteles-o deloc pe Caroline. Cu totii eram la Meredith Blake, la ceai, si Caroline a jucat excelent: a vorbit si a ras. Era ciudat sa nu pot sa plec din casa, dar Amyas ar fi explodat, daca plecam. Am crezut ca va pleca ea. Ar fi fost mult mai usor daca facea asta.

N-am vazut-o luand cucuta. Vreau sa fiu corecta s: sa admit ca poate a luat-o pentru ceea ce a spus ea. adica pentru a se sinucide.

Dar nu cred cu adevarat asta. Cred ca era una dintre acele femei extrem de patimase si de posesive, care nu renunta la nimic din ceea ce cred ca le apartine. Amyas era proprietatea ei. Cred ca era pregatita sa-l omoare s: nu sa-i dea drumul - complet si definitiv - pentru o alta femeie. Cred ca se hotarase, imediat, sa-l omoare. Si cred ca discursul atat de inflacarat al lui Meredith despre cucuta a facut-o sa aiba si mijlocul prin care sa realizeze tot ceea ce isi pusese in minte. Era foarte cruda si razbunatoare Amyas a stiut tot timpul ca era periculoasa. Eu n-am stiut.

in dimineata urmatoare, a mai avut o confruntare cu Amyas. Am auzit cea mai mare parte a discutiei de pe terasa. El s-a purtat minunat: foarte rabdator si calm. A implorat-o sa fie rezonabila. A spus ca tinea mult la ea si la copil si ca asa va fi mereu. Va face orice ca sa le asigure un trai indestulat.

Dar intelege asta. Ma voi casatori cu Elsa si nimic nu ma va opri. Tu si cu mine am fost mereu de acord sa ne acordam libertatea. Se mai intampla.

Caroline i-a spus:

Faci cum vrei, eu te-am avertizat.

Vocea ei era foarte linistita, dar avea un ton ciudat.

Ce vrei sa spui, Caroline? a intrebat-o Amyas.

Ea a raspuns:

Esti al meu si nu vreau sa te las liber. Mai repede te-as omori

Chiar in acea clipa, a venit Philip Blake pe terasa. M-am ridicat si l-am intampinat. Nu voiam sa auda si el.

Curand, Amyas a iesit si a spus ca era timpul sa ne intoarcem la tablou. Am coborat impreuna in Battery. N-a spus multe. Doar ca sotia lui nu era foarte intelegatoare dar nu voia sa vorbim despre asta. Voia sa se concentreze asupra a ceea ce avea de facut. inca o zi, spunea, si termina tabloul.

Si va fi cel mai bun pe care l-am facut, Elsa, chiar daca-l platim cu lacrimi si cu sange, a declarat el.

Un pic mai tarziu am urcat in casa, sa-mi iau un pulover. Batea un vant rece. Atunci cand m-am intors, Caroline era acolo. Cred ca venise sa mai incerce o data. Philip si Meredith Blake erau si ei acolo.

Atunci, Amyas s-a plans ca-i era sete si voia de baut. A spus ca avea bere, dar era calda.

Caroline a raspuns ca-i va trimite niste bere rece. A spus-o natural si pe un ton aproape prietenos. Era o actrita, femeia aia. Probabil ca stia ce avea sa faca.

A adus-o cam zece minute mai tarziu. Amyas picta. I-a turnat in pahar si l-a pus langa el. Nici unul din noi n-o privea. Amyas era concentrat la ceea ce facea, iar eu trebuia sa raman nemiscata.

Amyas a baut-o la fel cum bea mereu berea, a turnat-o pe gat dintr-o inghititura. Apoi s-a strambat si a spus ca avea un gust ciudat dar ca, macar, era rece.

Si, chiar si atunci, cand a spus asta, n-am avut nici o suspiciune. Doar am ras.

Cand l-a vazut ca bea, Caroline a plecat.

Patruzeci de minute mai tarziu, Amyas s-a plans ca intepenise si ca avea dureri. A spus ca, probabil, avea un inceput de reumatism articular. Amyas era mereu intolerant la orice boala si nu-i placea sa fie ingrijit. Dupa ce a spus asta, a mai adaugat, incetisor: „Batranetea, presupun. Ai luat un batran bolnav'. Am intrat in jocul lui. Dar am observat ca se misca greu si ca se stramba de durere. Nici nu m-am gandit ca nu era reumatism. In scurt timp, a tras banca si s-a asezat pe ea, ridicandu-se din cand in cand sa mai modifice cate ceva la tablou. Facea asta uneori cand picta, doar se uita la mine si apoi la panza. Uneori dura si o jumatate de ora. Asa ca nu mi s-a parut ceva foarte ciudat.

Am auzit clopotelul pentru pranz si a spus ca nu va urca sa manance. Va ramane acolo unde era si nu voia nimic. Nu era nici asta un lucru neobisnuit, si-n plus nu trebuia s-o infrunte pe Caroline la masa.

Vorbea un pic ciudat isi mormaia cuvintele. Dar uneori se comporta asa, atunci cand nu era multumit de progresele pe care le facea cu tabloul.

Meredith Blake a coborat sa ma ia. A vorbit un pic cu Amyas, dar Amyas doar a mormait ceva.

Am urcat si l-am lasat acolo. L-am lasat acolo sa moara singur. N-am vazut prea multi bolnavi. Am crezut ca Amyas avea doar o pasa proasta. Daca stiam daca-mi dadeam seama, poate ca un doctor l-ar fi salvat

Of, Doamne, de ce nu mi-am dat seama? Nu mai are rost sa ma gandesc. Am fost o proasta o proasta oarba.

Nu mai sunt multe de zis.

Caroline si guvernanta au coborat acolo dupa pranz. Meredith le-a urmat. Imediat a venit inapoi sus. Ne-a spus ca Amyas murise.

Atunci am stiut! Am stiut! Caroline o facuse. Nu ma gandeam inca la otrava. Credeam ca a coborat atunci si l-a injunghiat sau l-a impuscat.

Am vrut sa ma reped asupra ei s-o omor.

Cum putuse sa faca asta? Cum putuse? Era atat de viu, atat de plin de vigoare si de viata! Sa stingi toate astea sa-l transformi in ceva rece si nemiscat. Doar ca sa nu-l am eu!

Oribila femeie

Oribila, invidioasa, cruda, razbunatoare femeie

O urasc, inca o urasc

Nici macar n-au spanzurat-o.

Ar fi trebuit s-o spanzure

Si asta inca ar fi fost o soarta blanda pentru ea.

O urasc O urasc O urasc

Sfarsitul istorisirii lui Lady Dittisham.

ISTORISIREA CECILIEI WILLIAMS

Draga domnule Poirot,

Va trimit o relatare a acelor evenimente din septembrie, 19, asa cum au fost vazute de mine.

Am fost absolut sincera si nu v-am ascuns nimic. ii puteti arata ce am scris si Cariei Crale. Poate ca va suferi, dar eu mereu am crezut in adevar. Chiar daca doare. Trebuie sa avem curajul sa privim realitatea in fata. Fara acest curaj, viata n-are sens. Oamenii care ne fac rau sunt cei care ne tin departe de realitate.

Credeti-ma, a dumneavoastra sincera,

Cecilia Williams

Ma numesc Cecilia Williams. Am fost angajata de doamna Crale ca guvernanta pentru sora ei vitrega, in 19 Aveam, pe atunci, patruzeci si opt de ani.

Mi-am inceput activitatea la Alderbury, o mosie foarte frumoasa din sudul Devonului, care apartinea de multe generatii familiei domnului Crale. Stiam ca acesta era un pictor renumit, dar nu l-am cunoscut pana cand n-am inceput sa lucrez acolo.

in casa locuiau domnul si doamna Crale, Angela Warren (pe atunci o fata de treisprezece ani) si trei servitori, toti slujind familia de multi ani.

Eleva mea era foarte interesanta si promitatoare. Avea abilitati remarcabile si era o placere sa-i predau. Era oarecum salbatica si indisciplinata, dar aceste trasaturi se regasesc mai degraba la persoanele deosebite, iar eu mereu am preferat ca elevele mele sa aiba caracter. Un exces de vitalitate poate fi strunit si ghidat in mod folositor pentru a obtine rezultate de succes.

Una peste alta, o gaseam pe Angela reticenta fata de disciplina. Era oarecum mai rasfatata; in special de doamna Crale, care era prea indulgenta cu ea. Influenta domnului Crale era, credeam eu, nefasta. ii dadea totul intr-o zi, iar in urmatoarea se purta absolut tiranic cu ea. Era un barbat cu toane; posibil pentru ca avea un temperament artistic.

N-am inteles niciodata de ce existenta unor calitati artistice ar trebui sa-l lipseasca pe un om de stapanirea de sine. Nu admiram, personal, tablourile domnului Crale. Desenele mi se pareau gresite si exagerate, dar normal ca nu-mi exprimam opinia asupra acestui subiect.

Am dezvoltat foarte repede un atasament puternic fata de doamna Crale. ii admiram caracterul si forta in fata dificultatilor vietii. Domnul Crale nu era un sot fidel si cred ca acest lucru ii provoca foarte multa durere doamnei Crale. O femeie mai hotarata l-ar fi parasit, dar doamna Crale nici nu se gandea la asa ceva. I-a indurat escapadele si l-a iertat pentru ele dar as spune ca nu le-a primit foarte usor. A indurat si cu cat spirit!

S-a spus la proces ca treceau prin certuri ca soarecele si pisica. N-as merge chiar atat de departe doamna Crale era prea demna pentru asa ceva, dar aveau multe certuri. Si consider ca era normal, date fiind circumstantele.

Fusesem angajata de doamna Crale de peste doi ani, cand a aparut domnisoara Elsa Greer. A sosit la Alderbury in vara lui 19 Doamna Crale n-o cunoscuse inainte.

Era prietena domnului Crale si se spunea ca venise acolo ca sa fie pictata de acesta.

S-a vazut de indata ca domnul Crale era indragostit de fata asta si ca ea nu facea nimic ca sa-l descurajeze. Se purta, in opinia mea, revoltator, era teribil de insolenta cu doamna Crale si flirta deschis cu sotul ei.

Normal ca doamna Crale nu mi-a spus nimic, dar mi-am dat seama ca era abatuta si nefericita si am facut tot ceea ce am putut ca sa-i distrag atentia si sa-i mai preiau din povara. Domnisoara Greer poza in fiecare zi pentru domnul Crale, dar am observat ca tabloul nu inainta foarte repede. Fara indoiala ca aveau si alte lucruri de discutat!

Eleva mea, sunt multumita s-o spun, observa foarte putin din ceea ce se petrecea in jurul ei. Angela era, intr-un fel, mica pentru varsta ei. Desi intelectul ii era foarte dezvoltat, nu era foarte precoce. Nu parea sa doreasca sa citeasca anumite carti indezirabile si nu dadea semne de curiozitate morbida, asa cum se intampla adesea in cazul fetelor de varsta ei.

Prin urmare, n-a vazut nimic in neregula la prietenia dintre domnul Crale si domnisoara Greer. Totusi, n-o placea pe aceasta si o considera proasta. Aici, cam avea dreptate. Domnisoara Greer cred ca avusese parte de o educatie buna, dar nu deschisese niciodata o carte si nu era familiarizata cu curentele literare din acea vreme. Mai mult, nu putea sa poarte o discutie pe un subiect intelectual.

Era complet acaparata de infatisarea ei fizica, de hainele sale si de barbati.

Angela, cred, nici nu-si dadea seama de faptul ca sora ei era nefericita. Nu era o persoana foarte receptiva la acea vreme. Petrecea mult timp cu alte activitati, ca, bunaoara, cataratul in copaci sau mersul pe bicicleta. Era si o cititoare pasionata si avea gusturi excelente.

Doamna Crale era mereu atenta sa-si ascunda nefericirea fata de Angela si incerca sa para luminoasa si vesela atunci cand prin preajma se afla si fata.

Domnisoara Greer se intorsese la Londra lucru de care am fost cu totii foarte multumiti! Servitorii o displaceau la fel de mult ca si mine. Era genul de persoana care-ti face zile negre si apoi uita sa multumeasca.

Domnul Crale a plecat si el la scurt timp dupa aceea, si desigur c-am stiut ca plecase dupa fata. imi parea foarte rau pentru doamna Crale. Aceste lucruri o afectau mult. Eram foarte suparata pe domnul Crale. Atunci cand un barbat are o sotie incantatoare si sarmanta, n-are de ce s-o trateze rau.

Totusi, eu si dumneaei am sperat ca aventura sa se termine. Nu c-am fi discutat despre acest lucru una cu alta - n-am facut-o -, dar stia foarte bine ce gandeam in legatura cu asta.

Din nefericire, dupa cateva saptamani, perechea a reaparut. Parea ca reincepeau sedintele de pozat.

Domnul Crale picta frenetic acum. Parea mai putin preocupat de fata decat de portretul ei. Cu toate acestea, mi-am dat seama ca nu mai era o aventura obisnuita, prin care sa mai fi trecut inainte. Fata pusese ghearele pe el si barbatul se topea precum ceara in mainile ei.

Totul a atins apogeul cu o zi inainte de moartea lui: pe 17 septembrie. Comportamentul domnisoarei Greer fusese incredibil de insolent in ultimele zile. Se simtea sigura pe ea si voia sa-si dea importanta. Doamna Crale se purta foarte gratios. Era politicoasa, rece, dar nu arata in nici un alt fel ceea ce credea despre ea.

in aceasta zi, pe 17 septembrie, cum stateam in camera de zi dupa pranz, domnisoara Greer a facut o remarca uimitoare despre cum avea sa reamenajeze camera dupa ce avea sa se mute la Alderbury.

Normal ca doamna Crale n-a putut lasa asta sa treaca atat de usor. A provocat-o, iar domnisoara Greer a facut imprudenta de a spune, de fata cu toti, ca urma sa se marite cu domnul Crale. De fapt, vorbea despre mariajul cu un barbat insurat si-i spunea asta sotiei lui!

Eram foarte suparata pe domnul Crale. Cum indraznea s-o lase pe fata asta sa-i insulte sotia in propria camera de zi? Daca voia sa fuga cu fata, ar fi trebuit sa faca asta, nu s-o aduca in casa sotiei sale si s-o sustina in insolenta ei.

in ciuda a ceea ce probabil simtea, doamna Crale nu si-a pierdut demnitatea. Sotul ei a intrat chiar atunci si ea i-a cerut confirmarea.

El a fost, normal, enervat pe domnisoara Greer pentru faptul c-a fortat inutil situatia. in afara de altceva, l-a facut pe el sa ajunga intr-un impas, si barbatilor nu le plac astfel de lucruri, le ranesc orgoliul.

A stat acolo, ditamai barbatul, parand la fel de prost ca un baiat de scoala. Sotia lui s-a purtat demn in acea situatie. El a murmurat prosteste ca era adevarat, dar ca nu voia ca ea sa afle in acest fel.

N-am vazut niciodata ceva asemanator cu privirea pe care i-a aruncat-o lui. A iesit din camera cu capul sus. Era o femeie frumoasa - mai frumoasa decat fata aia - si mergea ca o regina.

Am sperat, din tot sufletul, ca Amyas Crale sa fie pedepsit pentru cruzimea lui si pentru lipsa lui de demnitate.

Pentru prima data, am incercat sa vorbesc cu doamna Crale, dar ea m-a oprit.

Trebuie sa incercam sa ne purtam ca de obicei, a spus. E cel mai bine. Vom merge la Meredith Blake la ceai.

Cred ca sunteti minunata, doamna Crale, i-am marturisit.

- Tu nu stii

Apoi, inainte sa iasa din camera, a venit si m-a sarutat pe obraz, spunandu-mi:

Esti un mare sprijin pentru mine.

A plecat in camera ei si cred ca a plans. Am vazut-o atunci cand au plecat toti; purta o palarie cu boruri mari, care-i ascundea chipul - o palarie pe care rareori o purta.

Domnul Crale era nelinistit, dar incerca sa rezolve situatia. Domnul Philip Blake incerca sa se comporte normal. Domnisoara Greer parea o pisicuta care primise un castron cu lapte. Aproape ca torcea.

Au pornit cu totii. S-au intors pe la sase. N-am mai vazut-o pe doamna Crale singura in acea seara. A fost foarte tacuta la cina si s-a culcat devreme. Nu cred ca stia cineva cat suferea.

in acea seara au avut loc multe certuri intre domnul Crale si Angela. Au adus in discutie vechea problema cu scoala. El era artagos si enervat, iar ea incerca sa-l calmeze. intreaga chestiune se lamurise si-si cumparase deja haine, asa ca nu mai avea sens sa se certe. Totusi, la un moment dat, Angela s-a infuriat. Nu ma indoiesc ca simtise tensiunea din aer si ca o afectase, ca pe toti. Ma tem ca eram si eu prea preocupata, ca sa incerc s-o consolez. S-a terminat totul atunci cand a aruncat cu un prespapier spre domnul Crale si a fugit din camera.

Am alergat dupa ea si i-am spus ca mi-era rusine ca se purta ca un copil, dar era in continuare lipsita de control si am lasat-o in pace.

Am ezitat daca sa merg sau nu in camera doamnei Crale, si m-am hotarat ca e mai bine sa n-o deranjez. Tare as fi vrut sa fi insistat sa stea de vorba cu mine. Daca facea asta, poate ca lucrurile ar fi stat altfel. N-avea pe nimeni pe post de confident. Desi i-am admirat stapanirea de sine, recunosc ca, din cand in cand, exagera. O exprimare a sentimentelor face bine uneori.

Si l-am vazut pe domnul Crale, atunci cand ma duceam in camera. Mi-a urat noapte buna, dar nu i-am raspuns.

in dimineata urmatoare, era o vreme minunata.

Am intrat in camera Angelei inainte de micul dejun, dar ea deja se trezise. Am luat o fusta pe care o lasase pe jos, ca s-o carpesc dupa masa de dimineata.

Ea insa facuse rost de marmelada si de paine din bucatarie si iesise afara. Dupa ce am mancat si eu, am plecat dupa ea. Spun asta, ca sa explic de ce nu eram cu doamna Crale in dimineata aia, asa cum poate c-ar fi trebuit. La vremea aceea, am simtit ca datoria mea era fata de Angela. Se purta foarte neglijent cu hainele si nu voiam s-o las sa ma sfideze.

ii lipsea costumul de baie, asa c-am mers la plaja. Nu era nici urma de ea acolo, asa ca m-am gandit ca plecase la Meredith Blake. Era prietena cu el. Am mers dincolo de golf si am cautat-o. N-am gasit-o si m-am intors. Doamna Crale si fratii Blake erau pe terasa.

Era cald, iar casa si terasa se gaseau la adapost de bataia vantului. Doamna Crale a propus sa aduca bere rece.

Era acolo o mica sera construita in epoca victoriana. Doamnei Crale nu-i placea si nu era folosita pentru plante, dar fusese transformata in bar, cu sticle cu diverse bauturi si cu un mic frigider, umplut cu gheata in fiecare dimineata

Doamna Crale a mers sa ia berile si am insotit-o. Angela era la frigider si scotea o sticla de bere.

Doamna Crale a intrat in fata mea si a spus:

- Vreau o sticla pentru Amyas.

Mi-e greu sa spun dac-ar fi trebuit sa banuiesc ceva. Vocea ei, sunt convinsa, era normala. Dar trebuie sa recunosc ca atentia mi-era concentrata asupra Angelei, care, dupa cat de imbujorata era, imi dadea impresia ca se simtea vinovata.

Am fost dura cu ea si, spre surprinderea mea, a tacut malc. Am intrebat-o unde disparuse si ea a raspuns ca fusese sa faca baie, desi eu n-o vazusem pe plaja. Apoi am intrebat-o despre puloverul ei si ea a spus ca probabil il uitase acolo.

Mentionez asta pentru a explica de ce am lasat-o pe doamna Crale sa duca singura berile jos.

Restul diminetii a fost destul de neinteresant. Angela si-a luat acele si si-a reparat fusta. Domnul Crale n-a venit la pranz. Am fost bucuroasa ca a avut aceasta decenta.

Dupa pranz, doamna Crale a coborat in gradina. Eu voiam sa iau puloverul Angelei de pe plaja. Am plecat impreuna. Ea a intrat in Battery Eu coboram mai departe, atunci cand m-a strigat. Cum v-am spus si cand ne-am vazut, mi-a cerut sa ma duc la telefon. Pe drum, l-am intalnit pe domnul Meredith Blake, asa ca eu m-am intors la doamna Crale.

Asta este povestea pe care am spus-o si la proces.

Ceea ce voi scrie acum n-am mai spus nimanui. N-am fost intrebata nimic la care sa nu raspund sincer. Dar eram vinovata pentru faptul ca am ascuns anumite lucruri nu regret asta. As face la fel. Sunt constienta ca ma expun spunand asta, dar nu cred ca o va lua cineva in serios, dupa atata vreme mai ales pentru ca doamna Crale a fost, oricum, condamnata.

Iata ce s-a intamplat.

L-am intalnit pe domnul Meredith Blake si apoi am alergat inapoi jos, cat de repede am putut. Purtam sandale si mereu am alergat repede. Am ajuns la usa gradinii si iata ceea ce am vazut.

Doamna Crale stergea sticla de bere cu batista. Dupa aceea, a luat mana sotului ei mort si a apasat-o pe sticla. Tot timpul statea cu urechea ciulita la zgomote. Frica de pe fata ei mi-a spus adevarul.

Am stiut atunci ca ea isi otravise sotul. Si eu, una, n-o invinovatesc. A impins-o pana in acel punct in care n-a mai rezistat.

N-am vorbit niciodata cu ea despre asta.

Fata lui Caroline Crale nu trebuie sa creasca in minciuna. Oricat de mult doare adevarul, este singurul lucru care conteaza.

Spuneti-i ca mama ei nu trebuie judecata. A fost impinsa dincolo de limite. Fiica trebuie sa inteleaga si sa ierte.

Sfarsitul istorisirii Ceciliei Williams.

ISTORISIREA ANGELEI WARREN

Draga domnule Poirot,

imi tin promisiunea si va scriu tot ceea ce-mi amintesc de atunci. Dar nu mi-am dat seama pana acum cat de putin imi amintesc, de fapt.

Am doar o amintire vaga a acelor zile de vara si a unor incidente izolate, dar nu pot spune exact nici in ce vara s-a intamplat! Moartea lui Amyas a cazut ca un trasnet. N-am fost avertizata de asta si am pierdut urma a cam tot ceea ce a condus la ea.

Am incercat sa ma gandesc daca era de asteptat sau nu. Sunt toate fetele de cincisprezece ani la fel de obtuze cum eram eu? Poate ca da. Eu judec repede starile oamenilor, dar nu-mi bat capul cu motivele care au condus la aparitia acelor stari.

in afara de asta, in acea vreme incepusem sa descopar betia cuvintelor. Lucruri pe care le citeam, poezii - Shakespeare - imi ramaneau in cap. imi amintesc cum mergeam prin bucatarie si repetam versuri pe care le citisem. Era atat de minunat, incat le repetam intruna!

Si, in afara de asta, erau lucrurile pe care imi place sa le fac dintotdeauna. inotul si cataratul in copaci, si fructele, si hranitul cailor.

Caroline si Amyas mi se pareau dintotdeauna acolo. Erau figurile centrale din lumea mea, dar niciodata nu m-am gandit la problemele lor.

N-am observat-o pe Elsa Greer in mod special. Am crezut ca era proasta si nu ma gandeam ca era macar frumoasa. Am acceptat-o ca pe cineva bogat si plictisitor, o femeie pe care o picta Amyas.

De fapt, prima impresie asupra acelor lucruri am avut-o intr-o zi, cand am auzit ceva de pe terasa, unde ma aflam dupa pranz Elsa a spus ca se va marita cu Amyas! Si mi s-a parut atat de ridicol! L-am intrebat:

De ce spune Elsa asta? N-ar putea. Oamenii nu pot avea doua sotii asta inseamna bigamie si faci inchisoare.

Amyas s-a infuriat si a spus:

Cum naiba ai auzit asta?

I-am spus ca pe fereastra.

A fost mai furios ca niciodata si a zis ca trebuia sa merg la scoala si sa renunt la trasul cu urechea.

inca mai tin minte ce am simtit atunci cand mi-a spus asta. Pentru ca era nedrept. Absolut nedrept.

M-am balbait furioasa si i-am zis ca nu ascultasem, si ca, oricum, de ce a spus Elsa o asemenea prostie?

Amyas a raspuns ca glumise.

Trebuia sa fiu satisfacuta. Aproape c-am fost. Dar nu tocmai.

I-am spus Elsei, cand eram singure:

L-am intrebat pe Amyas de ce ai spus ca va veti casatori. A zis ca glumeai.

Am simtit ca asta trebuia s-o infurie. Dar a zambit.

Nu-mi placea zambetul ei. Am mers la Caroline. Se imbraca pentru cina. Am intrebat-o daca o casatorie intre ei doi era posibila.

imi amintesc raspunsul ei extrem de clar. Probabil ca a fost foarte hotarata.

Amyas se va casatori cu Elsa doar dupa ce eu mor.

Asta m-a linistit complet. Moartea parea foarte departe de noi toti. Totusi, eram foarte suparata pe Amyas si pe ceea ce spusese atunci si am fost foarte violenta cu el la cina, tin minte ca ne-am certat rau, iar eu am iesit fugind din camera si m-am aruncat pe pat sa dorm.

Nu-mi amintesc prea multe despre acea dupa-amiaza de la Meredith Blake, dar tin minte ca a citit un pasaj din Fedon, in care se descria moartea lui Socrate. Nu mai auzisem de asta pana atunci. Am crezut c-a fost cel mai minunat lucru pe care-l auzisem vreodata. Dar nu-mi amintesc cand a fost exact. Putea fi oricand in vara aceea.

Nu-mi amintesc nimic nici din dimineata urmatoare, desi chiar m-am gandit. Am un sentiment vag c-am facut baie si cred c-am fost obligata sa cos ceva.

Dar totul e foarte confuz, pana la momentul in care Meredith a urcat gafaind de pe terasa, alb ca varul la fata. imi amintesc ca a cazut o ceasca de pe masa si s-a spart Elsa era autoarea. Si-mi amintesc ca ea a alergat pe carare si expresia ingrozitoare de pe chipul ei.

imi tot repetam: „Amyas e mort' dar nu parea real.

imi amintesc ca a venit doctorul Faussett. Domnisoara Williams avea grija de Caroline. Eu le stateam tuturor in cale si tipam. Ma simteam rau. Nu ma lasau sa merg sa-l vad. Dar au venit si politistii, au facut tot felul de insemnari si au adus si o targa acoperita cu panza.

Domnisoara Williams m-a luat in camera lui Caroline mai tarziu. Caroline era pe canapea. Parea foarte palida.

M-a sarutat si a spus ca voia sa plec cat de repede, ca totul era oribil, dar nu trebuia sa-mi fac griji sau sa ma gandesc la asta. Voi merge cu Carla acasa la Lady Tressillian, pentru ca, aici, casa trebuie sa ramana cat mai goala cu putinta.

M-am agatat de Caroline si am spus ca nu voiam sa plec. Voiam sa stau cu ea. A zis ca stia, dar ca era mai bine sa plec si ca ea s-ar fi simtit mai bine. Si domnisoara Williams a intervenit.

Cel mai bun mod sa-ti ajuti sora este sa faci ceea ce doreste ea.

Asa c-am spus ca voi face tot ceea ce-mi va cere Caroline. Si ea a zis:

Draga mea Angela, asa te vreau!

Si m-a imbratisat si mi-a spus sa nu-mi fac griji, sa ma gandesc la asta cat mai putin.

A trebuit sa cobor pentru a vorbi cu un inspector de politie. A fost foarte de treaba, a intrebat cand il vazusem pe Amyas si alte chestiuni care mi se pareau inutile atunci. A fost satisfacut si a zis ca nu-i puteam destainui nimic nou. Asa ca i-a spus domnisoarei Williams ca n-avea nimic impotriva sa ma duca in alta parte.

Am mers la Lady Tressillian si ea a fost foarte buna cu mine. Dar, desigur, am aflat adevarul. O arestasera pe Caroline. Am fost atat de ingrozita, incat m-am imbolnavit.

Am auzit apoi ca sora mea isi facea griji pentru mine. La insistentele ei, am plecat din Anglia inainte de proces. Dar asta v-am spus deja.

Cum vedeti, ceea ce am scris aici e putin. De cand am vorbit, am trecut peste fapte din nou, mi-am scotocit memoria in cautare de reactii ale persoanelor, dar nu-mi pot aminti nimic care sa ma faca sa cred ca era cineva vinovat.

Frenezia Elsei, ingrijorarea lui Meredith, tristetea lui Philip toate erau naturale, cred. Oare putea cineva sa joace un rol?

Stiu doar atat. Caroline n-a facut asa ceva.

Sunt foarte sigura de asta si voi fi mereu, dar n-am alta dovada decat faptul ca am cunoscut-o atat de bine.

Sfarsitul istorisirii Angelei Warren.

CARTEA A III-A

CAPITOLUL I

CONCLUZII

Carla Lemarchant privi in sus. Ochii ei erau obositi si o dureau. isi inlatura parul din ochi.

Totul este uimitor, spuse ea si atinse teancul de manuscrise. Pentru ca unghiul este mereu altul! Cu totii o vad pe mama in mod diferit. Dar faptele sunt la fel. Toata lumea spune asta.

V-au descurajat?

Da. Pe dumneavoastra nu?

Nu, le gasesc valoroase si pline de informatii.

Poirot vorbea rar si reflecta.

Mi-as dori sa nu le fi citit! marturisi Carla.

Poirot o privi atent.

Ah prin urmare asa simtiti?

Toti cred ca ea a fost in afara de matusa Angela, dar ceea ce crede ea nu conteaza. N-are motive. E doar una dintre persoanele acelea loiale care nu tradeaza niciodata. Doar spune ca n-ar fi putut face asta.

Asa vi se pare?

Cum altceva sa mi se para? Ma gandeam ca, daca n-a fost mama, atunci a fost unul dintre acestia cinci. Aveam si unele teorii.

A, interesant! Spuneti-mi.

Ei, erau doar teorii. Philip Blake, de exemplu. E broker, era cel mai bun prieten al tatei probabil ca tata avea incredere in el. Si artistii n-au de obicei grija de bani. Poate ca Philip era in incurcatura si s-a folosit de tata. L-a facut sa semneze ceva. Apoi, totul a fost pe punctul de a exploda si doar moartea tatei l-a mai putut salva. Asta e ceea ce am gandit eu.

Nu e rau. Altceva?

Ei bine, Elsa. Philip Blake afirma ca era prea cu capul pe umeri pentru a putea umbla cu otrava, dar nu cred ca e adevarat. Daca mama mergea la ea si-i spunea ca nu va divorta atunci nimic n-o mai putea opri. Cred ca Elsa avea o minte vicleana voia sa fie femeie maritata. Cred ca Elsa ar fi putut sa fure chestia aia - avusese o oportunitate la fel de buna in acea dupa-amiaza - si sa incerce s-o scoata pe mama din ecuatie. Cred c-ar fi putut face asta. Si apoi, posibil, printr-un accident, Amyas sa fi luat otrava in locul lui Caroline.

Din nou, nu e rau. Altceva?

Carla rosti incetisor:

Ei bine, am crezut ca, poate Meredith!

Ah Meredith Blake?

Da. Vedeti, mi se parea genul de om care sa comita o crima. Era mai incet decat ceilalti si se radea de el, si poate ca nu-i placea asta. Apoi, tata s-a casatorit cu fata pe care o dorea el. Si tata avea succes si avere. Si el facea otravurile alea! Poate pentru ca voia sa ucida pe cineva intr-o zi. Trebuia sa atraga atentia ca i se furase otrava, ca sa indeparteze suspiciunea. Dar era cel mai probabil ca el s-o fi luat. Poate ca voia ca mama sa moara pentru ca-l refuzase. Cred ca e ciudat ceea ce spune el insusi: ca oamenii fac lucruri care nu le sunt caracteristice. Sa presupunem ca se referea la el cand a spus asta!

Poirot spuse:

Aveti macar dreptate in aceasta privinta de a nu lua ceea ce a scris chiar ca pe o istorisire adevarata. Poate ca era o pista intentionat falsa.

Da, stiu, m-am gandit la asta.

Alte idei?

Carla spuse rar:

M-am gandit, inainte sa citesc, la domnisoara Williams. isi pierduse slujba atunci cand Angela plecase la scoala. Si, daca Amyas murea brusc, poate ca Angela nu mai pleca. Adica, daca Meredith nu observa lipsa otravii, moartea lui ar fi putut fi din cauze naturale. Am citit despre cucuta si stiu ca nu lasa urme post-mortem. Poate s-ar fi crezut ca era o insolatie. Stiu ca pierderea slujbei nu pare un motiv suficient pentru crima. Dar crimele au fost comise pentru motive si mai puerile. Uneori, pentru mici sume de bani. Si o femeie de varsta mijlocie, poate chiar incompetenta, n-avea chiar tot viitorul in fata. Cum am spus, asta era inainte sa-i citesc manuscrisul. Dar domnisoara Williams chiar nu pare asa. Nu pare incompetenta

Deloc. Este inca foarte eficienta si inteligenta.

Stiu. Se vede. Si pare absolut de incredere. De aceea am fost atat de suparata. Ah dumneavoastra stiti dumneavoastra intelegeti. Nu va suparati, desigur. Tot timpul, mi-ati spus ca vreti adevarul. Presupun ca acum il avem! Domnisoara Williams are dreptate. Trebuie sa-l accept. Nu e bine sa-mi bazez viata pe o minciuna in regula pot sa suport! Mama a fost vinovata! Mi-a scris acea scrisoare pentru ca era slaba si nefericita, si voia sa ma protejeze. Si n-o invinuiesc nici pentru asta. Cred ca nu s-a putut abtine era disperata din cauza lui tata. Dar nu-l invinuiesc nici pe tata. Cred ca inteleg prin ce trecea cum se simtea el.

Atat de plin de viata si de dorinta nu se putea abtine. Asa era el construit. Si era un mare pictor. Cred ca asta scuza multe.

isi intoarse chipul spre Poirot, cu barbia ridicata intr-un gest sfidator.

Prin urmare sunteti satisfacuta? intreba Poirot.

Satisfacuta? Vocea Cariei Lemarchant se franse.

Poirot se apleca in fata si o mangaie patern pe umar.

Ascultati, spuse el. Renuntati la lupta in cel mai nepotrivit moment. in momentul in care eu, Hercule Poirot, am o idee despre ceea ce s-a intamplat.

Carla il privi fix si spuse:

Domnisoara Williams o iubea pe mama. A vazut-o cu ochii ei falsificand dovezile. Daca dumneavoastra credeti ceea ce spune

Hercule Poirot o intrerupse:

- Mademoiselle, pentru ca domnisoara Williams sustine ca a vazut-o pe Caroline Crale punand amprentele lui Amyas Crale pe sticla de bere - retineti, pe sticla de bere - asta imi spune ca in mod cert, definitiv, mama dumneavoastra nu l-a omorat pe tatal dumneavoastra.

Clatina din cap de cateva ori si iesi din camera, lasand-o pe Carla sa priveasca in urma lui.

CAPITOLUL 2

POIROT PUNE CINCI INTREBARI

I.

Ei bine, domnule Poirot?

Tonul lui Philip Blake era nerabdator.

Poirot spuse:

Trebuie sa va multumesc pentru felul absolut admirabil in care ati descris tragedia Crale.

Philip Blake parea foarte multumit de sine.

Foarte dragut din partea dumneavoastra, spuse el. E chiar surprinzator cat de multe mi-am amintit in timp ce scriam.

A fost o istorisire foarte limpede, dar exista anumite omisiuni, nu?

Omisiuni? Philip Blake se incrunta.

Hercule Poirot spuse:

Sa zicem ca n-a fost in intregime sincera. Tonul lui deveni mai grav. Am fost informat, domnule Blake, ca, in cel putin o noapte de vara, doamna Crale a fost vazuta iesind din dormitorul dumneavoastra, la o ora compromitatoare.

Urma o tacere intre cei doi. in cele din urma, Blake intreba:

Cine v-a spus asta?

Nu conteaza cine, clatina Poirot din cap. Ca stiu, asta e important.

Din nou tacere, apoi Philip Blake se decise.

Din intamplare, ati ajuns la o problema pur personala. Admit ca nu e in concordanta cu ceea ce am scris. Cu toate acestea, se potriveste mai bine decat ati putea sa credeti. Acum, ma vad obligat sa va spun adevarul. Chiar am intretinut un sentiment de animozitate fata de Caroline Crale. in acel moment, poate ca eram atras de ea. Nu-mi placea puterea pe care o avea asupra mea si am incercat sa resping atractia, insistand asupra defectelor ei. Nu mi-a placut niciodata, daca ma intelegeti. Dar mi-ar fi fost usor sa fac dragoste cu ea oricand. Eram indragostit de ea, baiat fiind, si ea nici nu ma baga in seama Nu i-am iertat usor asta. Mi s-a oferit ocazia, atunci cand Amyas si-a pierdut complet capul dupa fata aia. M-am trezit spunandu-i lui Caroline ca o iubesc, desi nu era asa. Ea a zis foarte calma: „Da, am stiut mereu'. Cata insolenta! Desigur, stiam ca nu ma iubea, dar am vazut ca era deziluzionata de Amyas si asta e o stare in care o femeie e usor de castigat. A fost de acord sa petrecem noaptea impreuna. Blake se opri. Acum ii era dificil sa mai vorbeasca. Si a venit in camera mea. Apoi, in timp ce-o imbratisam, mi-a spus ca nu era bine. Era femeia unui singur barbat. Era a lui Amyas, la bine si la rau. A fost de acord cu faptul ca se purtase urat cu mine, dar a spus ca nu putea face altfel si mi-a cerut iertare. Si a plecat. A plecat! Chiar va mira, domnule Poirot, ca am urat-o insutit? Chiar va mirati ca eu niciodata n-am iertat-o? Pentru insulta adusa ca si pentru faptul ca mi-a omorat prietenul pe care-l iubeam mai mult decat orice pe lume. Tremurand violent, Philip Blake exclama: Nu vreau sa vorbesc despre asta, auziti? Ati primit un raspuns. Acum plecati. Si nu mai vorbiti vreodata despre asta!

II.

As vrea sa stiu, domnule Blake, ordinea in care au iesit oaspetii din laborator in acea zi.

Meredith Blake protesta.

Dar, dragul meu domn Poirot! Dupa saisprezece ani! Cum mi-as putea aminti! V-am spus ca ultima a iesit Caroline.

Sunteti sigur de asta?

Da cel putin, asa cred

Sa mergem acolo acum, trebuie sa fim sigur.

inca protestand, Meredith Blake il duse acolo. Deschise usa si ridica si jaluzelele. Poirot ii spuse autoritar:

Acum, dragul meu prieten: le-ati aratat musafirilor potiunile. inchideti ochii si ganditi-va

Meredith Blake se conforma, ascultator. Poirot scoase o batista si o plimba prin fata lui. Blake clatina din cap, murmurand:

Da da, extraordinar cum iti amintesti unele lucruri! Caroline avea o rochie bej-pal. Phil parea plictisit mereu a crezut ca aveam un hobby idiot.

Acum reflectati, mai aveti un pic si iesiti din camera, il indemna Poirot. Mergeti la biblioteca, unde veti citi acel pasaj despre moartea lui Socrate. Cine iese din camera primul?

Elsa si cu mine da. Ea a trecut prima de usa. Eram in urma ei. Vorbeam. Am stat acolo si i-am asteptat pe toti, ca sa inchid. Philip da, Philip a iesit apoi, si Angela. Au trecut prin hol. Amyas era dupa ei. Am stat acolo si am asteptat-o pe Caroline, desigur.

Prin urmare, sunteti sigur ca ultima a fost Caroline. Ati vazut ce facea?

Nu, eram cu spatele la camera. Discutam cu Elsa - o plictiseam, cred vorbindu-i despre anumite plante. Si apoi a iesit Caroline - se grabea un pic - si am inchis usa.

Se opri si-l privi pe Poirot, care-si punea batista la loc in buzunar. Meredith Blake stramba dezgustat din nari si se gandi: „Phii, individul chiar se foloseste de miros'.

Cu voce tare, zise:

Sunt sigur de asta. Asta a fost ordinea: Elsa, eu, Philip, Angela si Caroline. Va ajuta in vreun fel?

Poirot spuse:

Se potriveste. Ascultati, vreau sa aranjez o intalnire aici. Nu va fi dificil, zic eu.

III

Ei bine?

Elsa Dittisham parea nerabdatoare. Ca un copil.

Vreau sa va pun o intrebare, madame! - Da?

Dupa ce s-a terminat - procesul, adica - v-a rugat Meredith Blake sa va casatoriti cu el?

Elsa il privi fix. Parea dispretuitoare aproape plictisita.

Da. De ce?

Ati fost surprinsa?

Dac-am fost? Nu mai tin minte.

Ce i-ati spus? Elsa rase.

Ce credeti ca i-am spus? Dupa Amyas Meredith? Ar fi fost ridicol! A fost stupid din partea lui. intotdeauna a fost cam prost.

Zambi brusc.

- Voia, stiti, sa ma protejeze sa aiba grija de mine cum s-a exprimat el. Se gandea, ca toti ceilalti, ca treceam printr-un chin. Si reporterii! Si multimea aceea! Si tot noroiul care a fost aruncat in mine! Se gandi o clipa, apoi spuse: Bietul Meredith! Ce prostanac!

Si rase din nou.

IV

inca o data, Hercule Poirot se gasea fata in fata cu privirea patrunzatoare a domnisoarei Williams, si inca o data se simtea ca un baietel lipsit de aparare.

Era o intrebare pe care voia s-o puna, explica el.

Domnisoara Williams nu parea prea nerabdatoare sa auda.

Poirot spuse, alegandu-si cu grija cuvintele:

Angela Warren a fost ranita, copila fiind. in notitele mele, am gasit doua referiri la asta. in una dintre ele, scrie ca doamna Crale a aruncat cu un prespapier in ea. in alta, ca a atacat copilul cu o bara din fier. Care e versiunea corecta?

Domnisoara Williams raspunse taios:

Nu stiu de vreo bara. Prespapierul e varianta corecta.

Cine v-a spus?

Chiar Angela. Mi-a dat informatia destul de repede.

Ce a spus, mai exact?

Si-a atins obrazul si a zis: „Caroline a facut asta cand eram mica. A aruncat cu un prespapier in mine. Niciodata sa nu vorbiti despre asta, pentru ca o mahneste foarte tare'.

Si doamna Crale a pomenit vreodata ceva despre asta?

Numai tangential. A presupus ca stiam povestea, imi amintesc ca mi-a spus odata: „Stiu, credeti ca o rasfat pe Angela, dar mereu simt ca nu ma pot revansa pentru ceea ce am facut'. Si, cu alta ocazie, a spus: „Sa stii ca ai ranit pe viata o alta fiinta este cea mai grea povara pentru oricine'.

Va multumesc, domnisoara Williams. Asta voiam sa stiu.

Cecilia Williams rosti, pe un ton taios:

Nu va inteleg, domnule Poirot! I-ati aratat Cariei manuscrisul meu?

Poirot aproba.

Si totusi incercati sa Se opri.

Poirot spuse:

Ganditi-va o clipa. Daca ati trece pe langa o pescarie si ati vedea doisprezece pesti pe taraba, ati crede ca toti sunt pesti adevarati, nu? Dar unul poate fi impaiat.

Domnisoara Williams raspunse repede:

Putin probabil, si oricum

Da, putin probabil, dar nu imposibil pentru ca un prieten de-al meu a luat odata un peste impaiat, ca sa-l compare cu unul real! Si, dac-ati vedea flori exotice intr-o camera in luna decembrie, ati spune ca sunt false dar pot fi aduse cu avionul de la Bagdad.

Ce sunt toate prostiile astea? intreba domnisoara Williams.

Rostul lor e de a va arata ca oricine vede, de fapt, cu ochii mintii

V

Poirot incetini un pic in timp ce se apropia de marele bloc de apartamente de langa Regent Park.

Daca se gandea mai bine, nu mai dorea s-o intrebe nimic pe Angela Warren. Singura intrebare pe care o mai avea putea sa astepte

Nu, nu era decat pasiunea lui insatiabila pentru simetrie cea care-l aducea aici. Cinci oameni ii trebuiau cinci intrebari! Asa era frumos.

Si, ei bine se putea gandi la ceva.

Angela Warren il saluta cu bucurie. il intreba:

Ati aflat ceva? Ati ajuns undeva?

Poirot incuviinta incet din cap.

in sfarsit, am facut progrese.

Philip Blake? Nu era nici intrebare, nici afirmatie.

Mademoiselle, nu vreau sa spun nimic acum. N-a sosit inca momentul. Ce va voi ruga este sa veniti la conacul Handcross. Ceilalti sunt de acord.

Ce propuneti? replica ea, incruntata. Sa reconstituim scena de acum saisprezece ani?

Sa vedem dintr-o perspectiva mai clara. Veniti?

Angela Warren rosti rar:

O, da vin. Va fi interesant sa-i revad pe toti. Acum ii voi vedea dintr-o perspectiva mai clara, dupa cum v-ati exprimat.

Si veti aduce si scrisoarea aceea?

Angela Warren se incrunta.

Aceea este a mea. V-am aratat-o dintr-un motiv intemeiat, dar n-am intentia sa permit sa fie citita de niste straini nesimtitori.

Dar imi veti permite sa va conduc, in cadrul discutiei, spre ea?

Nu voi face asa ceva. Voi aduce scrisoarea cu mine, dar voi apela la propria mea judecata, care, indraznesc sa spun, e la fel de buna ca a dumneavoastra.

Poirot isi intinse mainile, resemnat. Spuse, ridicandu-se sa plece:

Mai permiteti o mica intrebare?

Ce anume?

in momentul tragediei, citiserati de curand Luna si doi bani jumate, a lui Sommerset Maugham?

Angela il privi fix, apoi raspunse:

Cred da, e adevarat. il privi curioasa. Cum ati stiut?

Vreau sa va arat, mademoiselle, ca pana si un element mic si neimportant ma transforma intr-un magician. Sunt lucruri pe care le stiu fara sa mi se fi spus.

CAPITOLUL 3

RECONSTITUIREA

Soarele dupa-amiezii stralucea in laboratorul din conacul Handcross.

Usor rusinat, tragandu-se de mustata, Meredith Blake vorbea cu Carla. Se intrerupse o data, sa spuna:

Draga mea, ii semeni mamei tale si totusi, nu intru totul.

Carla il intreba:

Cum ii seman si cum nu?

Ai culoarea ei si felul ei de a se misca, dar esti mai pozitiva decat a fost ea vreodata.

Philip Blake privi pe fereastra si batu nerabdator cu degetele in masa.

Ce inseamna toate astea? O dupa-amiaza perfecta de sambata

Poirot se grabi sa calmeze apele:

Ah, imi cer scuze este, stiu, impardonabil sa va deranjez de la partida de golf. Mais voyons domnule Blake, este vorba despre fata celui mai bun prieten al dumneavoastra. Veti face ceva s-o ajutati, nu?

Valetul anunta:

Domnisoara Warren!

Meredith iesi s-o intampine.

Ma bucur ca ai gasit timp, Angela! Stiu ca esti ocupata.

O conduse la fereastra.

Carla spuse:

Buna, matusa Angela! Ti-am citit articolul din The Times in dimineata asta. E placut sa ai o ruda faimoasa. l-l prezenta pe tanarul inalt de langa ea, cu fata patratoasa si cu ochii cenusii. El e John Rattery. Noi doi ei bine, speram sa ne casatorim.

Angela Warren murmura:

O nu stiam

Meredith se duse s-o salute pe urmatoarea sosita.

Ei bine, domnisoara Williams, au trecut multi ani!

Slaba, fragila, guvernanta intra in camera. Ochii ei

se oprira, ganditori, asupra lui Poirot.

Angela Warren veni s-o salute.

Ma simt ca o scolarita iar, marturisi, zambind.

Sunt foarte mandra de tine, draga mea, spuse domnisoara Williams. Mi-ai facut cinste. Ea este Carla, nu? Nu ma tine minte, era prea mica

Philip Blake rosti, grabit:

Ce e asta? Nimeni nu mi-a spus

Eu o numesc o excursie in trecut, spuse Poirot. Haideti sa ne asezam. Vom fi gata, cand va sosi si ultimul oaspete. Atunci vom putea trece la problemele noastre. Vom invia stafiile.

Philip Blake exclama:

Ce gluma mai e si asta? Doar nu tinem o séance de spiritism?

Nu, nu, doar discutam anumite evenimente, si poate le vom vedea mai clar. Cat despre stafii, nu se vor materializa, dar sunt prezente, desi nu le vedem. Cine poate spune ca Amyas si Caroline nu sunt aici si nu asculta?

Prostii murmura Philip Blake.

Dar fu intrerupt in clipa in care usa se deschise din nou si valetul o anunta pe Lady Dittisham.

Elsa Dittisham intra cu acea insolenta caracteristica, ii zambi lui Meredith, ii privi cu raceala pe Angela si pe Philip, apoi se aseza pe un scaun mai departe de restul, isi desfacu blanurile de la gat si isi roti pret de cateva clipe ochii prin camera, apoi se uita la Carla, iar tanara o privi la randul ei pe femeia care distrusese vietile parintilor ei, dar fara animozitate, doar cu curiozitate.

Elsa spuse:

Scuzati intarzierea, domnule Poirot!

Este bine ca ati venit, madame!

Cecilia Williams pufni usor. Elsa era constienta de animozitate, dar n-o interesa.

Nu te-am recunoscut, Angela. Cat timp a trecut? Saisprezece ani?

Poirot profita de ocazie.

Da, saisprezece ani de la evenimentele despre care vom vorbi. intai, sa va spun de ce va aflati aici.

Si, in cateva cuvinte, prezenta intalnirea lui cu Carla si acceptarea misiunii.

Povestea repede, ignorand nemultumirea lui Philip si dezgustul lui Meredith.

Am acceptat insarcinarea. Si am pornit in cautarea adevarului.

Carla Lemarchant, in jiltul cel mare si batranesc, auzi vag cuvintele lui Poirot.

Cu mana dusa la ochi, studia chipurile celor prezenti. il vedea pe vreunul capabil de crima? Exotica

Elsa, imbujoratul Philip, dragul Meredith, guvernanta sau Angela?

Si-l putea imagina pe vreunul ucigand? Da, dar nu era crima potrivita. II vedea pe Philip sugrumand o femeie da Si pe Meredith, amenintand un hot cu un revolver si tragand din greseala Si pe Angela tragand cu un revolver, dar nu din greseala Fara sentimente personale, doar expeditia depindea de asta! Si Elsa, intr-un castel fantastic, poruncind: „Aruncati-l peste ziduri!” Iar pe domnisoara Williams nu si-o imagina ucigand pe cineva. „Ati ucis pe cineva, domnisoara Williams?” „Fa-ti tema la matematica, draga Carla, si nu mai pune intrebari! Sa ucizi este rau.”

Carla se gandi: „Poate ca sunt bolnava trebuie sa ma opresc. Asculta-l, proasto, asculta-l pe cel care spune ca stie!”

Poirot vorbea.

Asta mi-a fost sarcina: sa ma intorc in timp si sa descopar ceea ce s-a petrecut de fapt.

Philip spuse:

Stim cu totii ce-a fost. N-are sens sa spunem altceva. Stoarceti bani de la fata asta cu false dovezi.

Poirot nu-si permitea sa se infurie. Continua:

Spuneti ca stim cu totii ce a fost. Vorbiti fara sa ganditi. Acceptarea unei versiuni a faptelor nu inseamna neaparat adevarul. in aparenta, dumneavoastra nu va placea de Caroline Crale. Asta se accepta. Dar oricine are un pic de fler psihologic intelege ca erati atras patimas de ea. Detestati acest fapt si ati incercat sa va abtineti. in acelasi mod, domnul Meredith Blake ii fusese mereu devotat. in povestea lui tragica, el spune ca dispretuia ceea ce-i facea Amyas Crale, dar trebuie doar sa citesti printre randuri ca sa vezi ca, de fapt, devotamentul de o viata il parasise si ca tanara Elsa ii ocupa si lui mintea si inima.

Meredith pufni, iar Lady Dittisham zambi.

Poirot continua:

Mentionez toate astea doar ca exemple, desi ele si-au pus o amprenta asupra faptelor. Voi incepe, asadar, calatoria in trecut. Va voi spune cum am procedat. Am vorbit cu avocatii apararii lui Caroline, cu consilierul juridic al Coroanei, cu batranul avocat care-a cunoscut familia Crale, cu asistentul procurorului, cu ofiterul care s-a ocupat de caz. Si am ajuns la cei cinci martori oculari. Si, din toate astea, am construit un tablou al unei femei. Si am aflat urmatoarele: in nici un moment, Caroline Crale n-a sustinut ca era nevinovata (in afara de acea scrisoare catre fiica ei). Caroline Crale n-a aratat teama si a avut o atitudine de om care renunta sa se apere. in inchisoare, era linistita si impacata; de acolo, i-a trimis o scrisoare surorii sale, imediat dupa verdict, in care-si exprima sentimentele fata de ceea ce se intampla. Si, in opinia tuturor, cu o exceptie notabila, Caroline Crale era vinovata.

Philip aproba din cap.

Normal ca era!

Poirot il intrerupse:

Dar nu voiam verdictul altora! Trebuia sa ma conving singur. Sa examinez si sa analizez psihologia in conformitate cu faptele. Am lecturat insemnarile politiei cu atentie si am reusit sa determin cinci oameni care fusesera martori sa scrie ceea ce s-a intamplat. Aceste povestiri au fost foarte valoroase, pentru ca ele contineau anumite lucruri care nu se gaseau in arhivele politiei, adica: a) anumite incidente si discutii care nu erau relevante pentru politie; b) opiniile acelor oameni despre Caroline Crale; c) anumite fapte care fusesera ascunse intentionat.

Eram acum in masura sa judec singur cazul. Nu exista nici un dubiu asupra faptului ca doamna Caroline Crale avea motive sa comita crima. isi iubea sotul, el recunoscuse ca avea s-o paraseasca pentru alta femeie, iar ea era destul de geloasa.

Ca sa trecem de la motive la mijloace, o sticla goala care continuse cucuta a fost gasita in sertarul ei. Atunci cand a fost intrebata, ea a recunoscut ca o luase din acest laborator. Sticla de cucuta avea amprentele ei. L-am intrebat pe domnul Meredith Blake despre ordinea in care cei cinci oameni au parasit acest laborator in acea zi; mi se parea putin probabil sa poata cineva sa ia otrava, cu alti cinci oameni in incapere. Oamenii au iesit in aceasta ordine: Elsa, Meredith, Angela, Philip, Amyas si Caroline. Mai mult, domnul Meredith Blake era cu spatele la incapere in timp ce o astepta pe doamna Crale sa iasa, asa ca era imposibil sa vada ce facea ea acolo. Ea avea, prin urmare, ocazia. Sunt, asadar, sigur ca a luat cucuta. Mai este si o confirmare indirecta. Domnul Meredith Blake a spus ca-si amintea cum statea aici si mirosea iasomia prin fereastra deschisa. Dar era in septembrie si tufa de iasomie de afara nu mai era in floare. Asta se intampla de obicei in iunie si iulie. Dar sticla de esente gasita in camera ei era de iasomie. Este, in consecinta, evident ca doamna Crale s-a hotarat sa fure cucuta si a golit sticla inainte. Am testat inca o data ieri, atunci cand l-am rugat pe domnul Blake sa inchida ochii si sa-si aminteasca ordinea in care oaspetii sai au parasit camera. Un miros de iasomie i-a stimulat imediat memoria. Suntem mai influentati de miros decat credem. Asa ca ajungem la dimineata zilei fatale. Pana acum, nu exista contradictii. Domnisoara Greer a sustinut ca se va casatori cu Amyas, Amyas a confirmat si Caroline a fost foarte suparata. Mai multi martori confirma asta. in dimineata urmatoare, in biblioteca are loc o cearta intre sotii Crale. Primul lucru: Caroline Crale este auzita spunand: „Tu si femeile tale', pe un ton amar, si apoi: „Te voi omori intr-o zi'. Philip si domnisoara Greer au auzit. Apoi, domnisoara Greer a auzit cum Amyas ii cerea sotiei sale sa fie rezonabila. Si doamna Crale a spus: „Decat sa i te las fetei aleia mai bine te omor'. Curand, Amyas iese si-i spune Elsei sa coboare ca sa-i pozeze. Ea isi ia un pulover si-l insoteste. Nu e nimic pana aici care sa para in neregula din punct de vedere psihologic. Toti se poarta exact asa cum am crede. Dar acum ajungem la ceva ciudat.

Meredith Blake descopera disparitia si-i telefoneaza fratelui sau; se intalnesc si ajung la Battery Garden, unde Caroline Crale discuta cu sotul ei despre plecarea Angelei la scoala. Asta mi se pare foarte ciudat. Cei doi se cearta, cu amenintari, si apoi vorbesc normal.

Poirot se intoarse catre Meredith Blake.

Ati spus ca Amyas ar fi zis: „Prin urmare, ramane stabilit: o sa am grija sa-si faca bagajele'. Asa este?

Cam asa, da.

Poirot se intoarse catre Philip.

La fel va amintiti?

Philip Blake se incrunta.

Nu mi-am amintit pana cand n-ati spus dar acum, da. Ceva s-a spus despre bagaje.

Spus de domnul, nu de doamna Crale?

De Amyas, da. Caroline a zis doar ca era prea dur cu fata. Dar ce conteaza? Cu totii stim ca Angela pleca peste putin timp la scoala.

Poirot il contrazise.

Nu vedeti forta obiectiei mele. De ce-ar spune Amyas Crale ca o sa faca bagajele? E absurd. Erau acolo doamna Crale, domnisoara Williams, o menajera. E treaba unei femei nu a unui barbat.

Philip Blake replica, impacientat:

Ce conteaza? N-are legatura cu crima.

Nu credeti? Pentru mine, a fost primul lucru semnificativ. Si este imediat urmat de un altul. Doamna Crale, o femeie disperata, care si-a amenintat sotul, acum ii ofera la modul cel mai amical o bere rece.

Meredith Blake spuse rar:

Nu este ciudat, daca se gandea la crima. Este sigur ceea ce ar face. Ar disimula.

Credeti? S-a hotarat sa-si otraveasca sotul, are deja otrava, sotul ei are o lada de bere jos. Daca este inteligenta, va pune otrava intr-una dintre acele sticle, dar intr-un moment cand nu e nimeni in jur.

Meredith obiecta.

Nu putea. Ar fi putut s-o bea altcineva.

Da, Elsa Greer. Daca se hotarase sa-si ucida sotul, putea ea sa aiba scrupule in privinta fetei? Dar sa nu ne certam. Sa ramanem la fapte. Caroline Crale a spus ca va aduce o bere rece. Se duce in casa si ia cateva, apoi le aduce. Toarna in pahar si i-l da. Amyas Crale bea si spune: „Totul are un gust ciudat azi'.

Doamna Crale se duce iar in casa. Ia pranzul. S-a spus ca parea preocupata. Asta nu ne ajuta: nu e un criteriu de comportament la criminali. Unii sunt calmi, altii agitati.

Dupa pranz, coboara iar in gradina. isi descopera sotul mort si se comporta asa cum era de asteptat. Pare afectata si o trimite pe guvernanta sa dea telefon dupa doctor. Acum ajungem la un lucru care nu se stia.

O privi pe domnisoara Williams.

Nu obiectati?

Domnisoara Williams era cam palida. Spuse:

Nu v-am cerut sa tineti secret.

incet, dar cu efect, Poirot povesti ceea ce vazuse guvernanta.

Elsa Dittisham isi schimba pozitia. O privi pe femeie si intreba:

Chiar ai vazut-o facand asta?

Philip Blake sari in picioare.

Dar atunci e clar! O data pentru totdeauna!

Poirot il privi bland.

Nu chiar.

Angela Warren interveni, pe un ton taios:

Nu cred!

O fulgera cu privirea pe guvernanta.

Meredith Blake isi mangaia mustata. Doar domnisoara Williams era imperturbabila. Statea dreapta.

Asta am vazut, rosti.

Poirot zise rar:

Avem doar cuvantul dumneavoastra

Asa este. Ochii ei ii intalnira pe cei ai lui. Nu sunt obisnuita sa nu fiu crezuta, domnule Poirot.

Poirot se inclina usor si spuse:

Eu nu ma indoiesc. Ceea ce ati vazut asa a fost si datorita acestui lucru mi-am dat seama ca nu era Caroline Crale cea vinovata nu putea fi.

Pentru prima data vorbi John Rattery:

As fi interesat sa stiu de ce afirmati asta, domnule Poirot.

Poirot se intoarse spre el.

Evident. Va voi spune. Ceea ce a vazut domnisoara Williams: Caroline Crale isi stergea amprentele si intiparea amprentele sotului ei pe sticla de bere. Pe sticla, remarcati! Dar cucuta era in pahar, nu in sticla. Politia n-a gasit urme de cucuta in sticla. Si Caroline Crale n-a stiut asta!

Ea, care se presupunea ca-l otravise, nu stia exact cum! Se gandea ca otrava era in sticla

Meredith obiecta:

Dar de ce

Poirot il intrerupse imediat:

Da de ce? De ce a incercat ea, atat de disperata, sa demonstreze teoria sinuciderii? Raspunsul e simplu. Pentru ca stia cine-l otravise si a vrut sa faca orice sa indure orice decat sa permita ca persoana respectiva sa fie suspectata. Nu mai e mult de acum. Cine putea fi? il apara pe Philip Blake? Sau pe Meredith? Sau pe Elsa Greer? Sau pe Cecilia Williams? Nu, este o singura persoana pe care ar fi protejat-o cu orice pret.

Se opri.

Domnisoara Warren, daca ati adus scrisoarea de la sora dumneavoastra, as vrea s-o citesc.

Angela Warren spuse:

- Nu.

- Dar

Angela Warren se ridica, avand vocea rece ca gheata.

imi dau foarte bine seama ce sugerati. Spuneti ca eu l-am omorat pe Amyas si ca sora mea stia. Neg afirmatia asta!

Poirot insista:

Scrisoarea

A fost scrisa doar pentru mine.

Poirot privi catre locul unde se aflau cei mai tineri oameni din incapere.

Carla Lemarchant zise:

Te rog, matusa Angela, vrei sa faci ceea ce spune domnul Poirot?

Angela Warren replica:

Serios, Carla! Chiar n-ai pic de decenta? Era mama ta tu

Vocea Cariei era puternica si furioasa:

Da, era mama mea! De aceea am dreptul sa-ti cer asta. Vorbesc in numele ei. Vreau scrisoarea aia, acum!

incet, Angela Warren scoase scrisoarea si i-o inmana lui Poirot. Spuse, rece:

imi doresc sa nu v-o fi aratat.

intorcandu-se cu spatele, incepu sa priveasca pe

fereastra.

in timp ce Poirot citea scrisoarea, umbrele se adanceau in colturile incaperii. Carla avea sentimentul ca mai era cineva in camera, care lua forma. Se gandi: „E si ea aici mama. E aici, in camera!”

Poirot termina de citit.

Veti fi, cred, de acord ca este o scrisoare remarcabila. O epistola frumoasa, dar, inainte de toate, remarcabila. E o singura omisiune in ea: nu contine o afirmare a nevinovatiei.

Angela Warren spuse, fara sa se intoarca:

Nu era necesar.

Da, nu era. Caroline Crale nu credea necesar sa-i spuna surorii sale ca era nevinovata, pentru ca ea considera ca aceasta stia deja. Ea voia doar s-o asigure pe sora ei ca era bine si sa evite o marturisire. „E in regula, draga mea. E in regula.”

Angela Warren spuse:

Nu intelegeti? Voia sa fiu fericita, atata tot.

Da, este evident. Avea un copil, dar nu la acel copil se gandea: asta avea sa vina mai tarziu. Nu, doar sora ei ii ocupa gandurile. Si, astfel incat sa nu se simta vreo vinovatie, Caroline include o fraza: „Trebuie sa-mi platesc datoriile'.

Aceasta explica totul. Se refera la povara pe care Caroline o purtase timp de atatia ani, de cand isi ranise sora. Acum avea ocazia sa-si plateasca datoria. Si spun ca am convingerea ca, prin aceasta presupusa plata, Caroline Crale a murit in pace. Datorita credintei ei ca-si platea datoria. E un lucru ciudat de spus despre o criminala condamnata dar avea tot ceea ce-i trebuia ca sa fie fericita. Da, mai mult decat credeti.

Vedeti cum, prin aceasta explicatie, totul se lamureste in privinta reactiilor lui Caroline. Daca privim evenimentele din punctul ei de vedere. Pentru inceput, cu o seara inainte se petrece ceva care-i aminteste de copilaria ei indisciplinata. Angela azvarle cu un prespapier dupa Amyas Crale. Asta facuse si ea, cu multi ani in urma. Angela tipa ca si-ar dori ca Amyas sa fie mort. In urmatoarea dimineata, Caroline intra in sera si o gaseste pe Angela in preajma sticlelor de bere. Amintiti-va de cuvintele domnisoarei Williams: „Angela era acolo, parea vinovata” Ea voia sa spuna ca parea asa pentru ca, din ceea ce stia, chiulise, dar pentru Caroline acest lucru avea o alta semnificatie. Si in alte ocazii, Angela pusese diverse lucruri in bautura lui Amyas.

Caroline ia sticla pe care i-o da Angela si se duce cu ea la Battery. Acolo o toarna in pahar si i-o da lui Amyas, iar el o da pe gat si se stramba, spunand: „Totul are un gust ciudat azi'.

Caroline nu banuia nimic atunci dar, dupa pranz, isi gaseste sotul mort si n-are nici o indoiala ca a fost otravit. Ea n-o facuse. Atunci, cine? Si totul i se pare ca se potriveste: amenintarile Angelei, fata ei cand era langa sticlele de bere vinovata vinovata. De ce-a facut copila asta? Sa se razbune pe Amyas? Sau de dragul ei, al lui Caroline? Si-a dat seama ca Amyas voia s-o paraseasca pe sora ei? Caroline isi aminteste ah, atat de bine de emotiile ei violente la varsta Angelei. Si se gandeste doar cum s-o protejeze. Angela umblase cu sticla amprentele ei vor fi acolo. O sterge repede. Dac-ar crede cu totii ca fusese sinucidere Daca sunt doar amprentele lui Amyas gasite acolo ea incearca sa-i puna degetele moarte pe sticla disperata atenta in jur

Odata ce accepta suspiciunea ca fiind adevarata, totul pare ca se potriveste. Emotia ei in legatura cu Angela, insistentele ca ea sa plece teama ca ea sa nu fie interogata. in final, graba de a o scoate pe Angela din tara. Pentru ca se teme ca Angela sa nu cedeze si sa marturiseasca.

CAPITOLUL 4

ADEVARUL

incet, Angela Warren se rasuci. Ochii ei plini de dispret ii privira pe toti.

Sunteti orbi cu totii. Nu credeti ca as fi marturisit? N-as fi lasat-o pe Caro sa sufere! Niciodata!

Poirot spuse:

Dar ati umblat la bere.

Eu? La bere?

Poirot se intoarse spre Meredith Blake.

Ascultati, monsieur. in acest pasaj afirmati ca ati auzit sunete in camera aceasta, care e sub dormitorul dumneavoastra, in dimineata crimei.

Blake aproba.

Dar era doar o pisica.

Cum de stiti asta?

Nu mai stiu, dar era doar o pisica. Sunt sigur de asta. Fereastra era deschisa cat sa intre o pisica.

Dar nu era fixata in pozitia aia. Putea fi deschisa si cineva putuse intra si iesi.

Da, dar stiu ca era o pisica.

N-ati vazut o pisica?

Blake ramase perplex.

Nu. Si totusi, stiu.

Va voi spune imediat si de ce. intre timp, ascultati. Cineva putuse intra in casa in dimineata aceea, sa patrunda in laborator, sa ia ceva de pe rafturi si sa plece nevazut. Dac-ar fi venit de la Alderbury, nu putea fi Philip, nici Elsa, nici Amyas sau Caroline. Stim ce faceau ei. Mai raman Angela si domnisoara Williams. Domnisoara Williams ati vazut-o cand ieseati. V-a spus ca o cauta pe Angela. Angela plecase sa faca baie, dar nu langa pietre. Inotase pana aici asa a facut si in dimineata cand a inotat cu Philip Blake. Cred ca a intrat aici pe fereastra si a luat ceva de pe raft.

Angela Warren spuse:

N-am facut asta cel putin

Ah! exclama Poirot, triumfator. Va amintiti! Mi-ati spus ca-i mai faceati farse lui Amyas cu ceea ce numeati chestii de la pisici asa ati spus.

Meredith Blake confirma.

Valeriana! Desigur!

Exact. De asta ati crezut ca intrase o pisica. Aveti mirosul foarte sensibil. Ati mirosit valeriana fara sa stiti dar in subconstient v-a ramas „pisica'. Pisicile iubesc valeriana si ar merge oriunde dupa ea. Este ceva foarte neplacut la gust si ati spus ca Angela planuia sa puna asa ceva in berea lui Amyas in acea zi.

Angela Warren interveni, minunandu-se.

Chiar in acea zi a fost? Da, si-mi amintesc perfect cand am luat-o. Si apoi, am scos berea si a venit Caroline si aproape m-a prins! Normal ca tin minte dar n-am legat asta niciodata cu acea zi in special.

Normal nu era nici o legatura in mintea dumneavoastra. Cele doua evenimente nu erau similare. Unul era pe raftul cu farse celalalt era o tragedie neanuntata, care a umbrit orice altceva. Dar eu am observat cand ati spus „am luat etc., etc. ca sa tom in bautura lui Amyas'. N-ati spus ca ati si facut asta.

Nu, pentru ca n-am apucat, Caroline a intrat exact atunci cand incercam sa pun. Si ea a crezut ca eu am fost!

Angela scoase un tipat usor. Privi in jur. Spuse incet:

Presupun ca si voi credeti asta. Se opri si apoi continua: Nu eu l-am ucis pe Amyas. Nu ca rezultat al vreunei glume proaste si nici in vreun alt fel. Daca era asa, nu taceam.

Domnisoara Williams rosti taios:

Normal ca nu, draga mea. il privi apoi pe Poirot. Doar un nebun ar crede asta.

Poirot spuse, cu blandete:

Nu sunt nebun si nu cred asta. Stiu prea bine cine l-a omorat pe Amyas Crale. Se opri. Mereu exista pericolul acceptarii unor fapte dovedite false. Asa era si la Alderbury. O situatie foarte veche. Doua femei, un barbat. Am presupus ca Amyas dorea s-o paraseasca pe sotia sa pentru cealalta femeie. Dar sugerez ca n-a vrut asta.

Mai fusese cu alte femei inainte. il obsedasera o vreme, dar ii trecea. Dar, de aceasta data, femeia voia mai mult de la el. Nu era o femeie. Era o fata. Si era teribil de sincera, dupa spusele lui Caroline Crale Poate ca era sofisticata in vorbire, dar era ingusta in dragoste. Pentru ca avea o pasiune pentru Amyas, a presupus ca era la fel si din partea lui. A presupus ca era o pasiune pe viata. Fara sa-l intrebe daca dorea sa-si paraseasca sotia.

Dar de ce nu i-a spus Amyas adevarul, veti intreba?

Voia sa-si termine tabloul.

Pentru unii oameni, pare incredibil dar nu pentru cineva care-i cunoaste pe artisti. Si deja am acceptat aceasta explicatie. Acea conversatie dintre Crale si Meredith Blake este acum mai inteligibila. Crale este rusinat: il asigura, optimist, pe Blake ca va iesi totul bine. Pentru Amyas, totul e simplu. Picteaza, cufundat in arta, deranjat un pic de doua femei nevrotice si geloase dar nu le lasa sa se amestece in capodopera lui.

Daca i-ar spuse Elsei adevarul, s-ar termina cu tabloul. Poate ca, in impulsul primelor sale sentimente, chiar o fi spus c-o va parasi pe Caroline. Barbatii mai spun astfel de lucruri atunci cand au o pasiune. Poate ca doar a lasat sa se presupuna. Nu-i pasa de ceea ce credea Elsa. O lasa sa creada ce voia. Orice, doar sa mai taca doua zile.

Si apoi avea sa-i spuna adevarul ca se terminase intre ei doi. Niciodata nu fusese un om scrupulos.

A incercat, cred, sa nu-i creeze iluzii. I-a spus ce fel de barbat era. Dar ea n-a ascultat. A sarit in intampinarea sortii. Si, pentru Crale, femeile reprezentau un joc. Daca-l intrebai, ar fi spus ca Elsa era tanara va trece peste. Asa lucra mintea lui Amyas Crale.

Sotia lui era singura pe care o iubea, de fapt. Nu se ingrijora in privinta ei. Trebuia doar sa mai indure doua zile. Era furios pe Elsa pentru ca vorbise cu Caroline asa, dar credea ca va fi totul bine. Caroline il va ierta si Elsa va trebui sa treaca peste asta.

Dar cred ca, in ultima seara, era chiar ingrijorat. Pentru Caroline, nu pentru Elsa. Poate ca a mers la ea in camera si ea a refuzat sa-l vada. Oricum, a doua zi a luat-o deoparte si i-a spus adevarul. Fusese cu Elsa, dar se sfarsise. Imediat dupa ce termina tabloul, n-avea s-o mai vada.

Si, ca raspuns la asta, Caroline a strigat: „Tu si femeile tale!” Aceasta fraza, vedeti, o pune pe Elsa in rand cu celelalte care plecasera. Si a adaugat, indignata: „O sa te omor intr-o zi'.

Era suparata, revoltata de cruzimea lui fata de fata. Atunci cand Philip a vazut-o pe hol, ea murmura: „E prea crud', si se gandea la Elsa.

Cat despre Crale, el a iesit din biblioteca, a gasit-o pe Elsa cu Philip si i-a ordonat fetei sa mearga sa-i pozeze. Ce nu stia era ca ea fusese afara si auzise totul. Si ce a spus mai tarziu despre conversatie nu era adevarat. Avem doar cuvantul ei.

Imaginati-va ce soc a avut!

in dupa-amiaza precedenta, Meredith a spus ca statea cu spatele la usa de la laborator, vorbind cu Elsa. Asta inseamna ca ea statea cu fata la laborator si a vazut ce facea Caroline, peste umarul lui, si ca era singura persoana care putea sa faca asta. A vazut-o luand otrava. N-a spus nimic, dar si-a amintit acest amanunt important dupa ce a auzit conversatia din biblioteca.

Atunci cand Amyas Crale a iesit, ea a spus ca va merge sa-si ia un pulover de sus si a urcat in camera lui Caroline, ca sa caute otrava. Femeile stiu unde ascund alte femei lucrurile. A gasit-o si a fost atenta sa nu lase amprente, apoi a turnat totul intr-o sticla cu pipeta.

A coborat si a mers in Battery cu Crale. Si, curand, fara indoiala, i-a turnat niste bere, pe care el a baut-o in stilul obisnuit.

intre timp, Caroline Crale era ingandurata. A vazut-o pe Elsa urcand sa-si ia un pulover. A coborat repede in Battery si a vorbit cu sotul ei. Ceea ce facea era rusinos! Nu va suporta asta! E incredibil de crud cu fata! Iar Amyas, iritat de intrerupere, a spus ca o va trimite sa-si faca bagajele! E totul stabilit o s-o trimit sa-si faca bagajele, iti spun eu.

Si apoi i-au auzit pe fratii Blake, iar Caroline a iesit rusinata si a murmurat ceva despre Angela si despre scoala si treburile pe care le avea, si printr-o asociere naturala cei doi au crezut ca au auzit ca Amyas ar fi spus ca o va ajuta sa-si faca bagajele pe Angela, nu ca o va trimite pe Elsa sa-si faca bagajele.

Iar Elsa, cu puloverul in mana, a coborat pe carare si s-a asezat din nou pe tun, pozand.

Fara indoiala, miza pe faptul ca doar Caroline va fi suspectata si ca sticla de cucuta va fi gasita in camera ei. Caroline joaca acum dupa cum vrea Elsa. Aduce bere jos si toarna pentru sotul ei.

Amyas o da pe gat si spune ca totul are un gust ciudat in acea zi.

Vedeti ce remarca semnificativa? Totul are un gust ciudat? Prin urmare, a mai fost ceva inainte cu gust rau, pe care el inca-l mai simte in gura. Si, in alt moment, Philip il vede ca se clatina si se intreaba daca n-a baut cumva. Dar acea clatinare era primul semn al efectului cucutei, care-i fusese data inainte de a-i aduce Caroline sticla rece cu bere.

Si, astfel, Elsa Greer a pozat si, de vreme ce nu voia ca Amyas sa suspecteze ceva, ii vorbea normal. L-a vazut si pe Meredith pe banca si i-a facut cu mana. Si-a jucat rolul admirabil.

Iar Amyas Crale, un barbat care detesta bolile si refuza sa se lase invins, a pictat neincetat pana cand membrele i-au cedat si s-a intins pe banca, neajutorat, dar cu mintea limpede.

Din casa a sunat clopotelul si Meredith a plecat s-o ia pe Elsa. Cred ca in acel moment Elsa si-a parasit locul si a alergat sa mai toarne ultimele picaturi de cucuta in paharul cu bere. Scapase de picurator pe cararea spre casa, zdrobindu-l. Apoi s-a indreptat spre Meredith.

Meredith isi vede prietenul privindu-l cu ochii rataciti, asezat acolo, pe banca, neajutorat.

Cat de mult cunostea sau ghicea Amyas? Nu putem spune ce stia mintea sa constienta, dar mana si ochii ii erau sinceri.

Hercule Poirot arata spre pictura de pe perete.

Ar fi trebuit sa stiu cand am vazut tabloul. Pentru ca este remarcabil. Este tabloul unei criminale pictate de victima ei este tabloul unei fete care-si priveste amantul murind

CAPITOLUL 5

CONSECINTE

in tacerea care urma, o tacere oripilata, ultima raza de soare parasi fereastra si blanurile femeii pe care o luminase pana atunci.

Elsa Dittisham se misca si vorbi.

Ia-i pe toti de aici, Meredith! Lasa-ma singura cu domnul Poirot.

Ramase nemiscata pana cand usa se inchise. Apoi spuse:

Sunteti foarte inteligent, nu-i asa?

Poirot nu raspunse.

Ce vreti sa fac? Sa marturisesc?

El clatina din cap.

Pentru ca nu voi face asa ceva! Si nu voi recunoaste nimic! Ceea ce spunem noi aici, impreuna, nu conteaza, e cuvantul dumneavoastra impotriva cuvantului meu.

Exact.

Vreau sa stiu ce veti face.

Voi face tot posibilul ca autoritatile sa-i acorde scuze postume lui Caroline Crale.

Elsa rase si zise:

Absurd! Sa-ti fie acordate scuze pentru ceva care nu s-a petrecut. Si eu?

imi voi expune concluziile in fata unor oameni care pot face ceva. Daca decid ca se poate deschide un caz impotriva dumneavoastra, atunci vor actiona. Va spun ca nu sunt suficiente dovezi doar impresii. Si, mai mult, nu vor dori sa actioneze impotriva cuiva in pozitia dumneavoastra, decat daca au dovezi suficiente.

Nu-mi pasa. Dac-as fi pe drumuri daca m-as lupta pentru viata mea da, ar fi interesant, incitant ar fi ceva vivace. Mi-ar placea.

Dar nu si sotului.

il privi fix.

Credeti ca-mi pasa de ceea ce crede el?

Nu, nu cred ca v-a pasat vreodata de parerea cuiva. Dac-ar fi fost asa, ati fi fost mai fericita.

Ea replica, pe un ton ascutit:

De ce va pare rau pentru mine?

Pentru ca ai multe de invatat, copila.

Ce anume?

Toate emotiile varstei adulte: mila, compatimire, intelegere. Singurele lucruri pe care le cunosti sunt dragostea si ura.

Am vazut-o pe Caroline luand cucuta. Am crezut ca voia sa se sinucida. Ar fi simplificat lucrurile. Si apoi, in dimineata urmatoare, am aflat. I-a spus ca nu-i pasa deloc de mine ii pasase, dar se terminase. Imediat dupa ce era gata tabloul, ma trimitea la plimbare. N-avea de ce sa-si faca griji, i-a spus ei.

Si ei i-a parut rau pentru mine intelegeti ce am simtit? Am gasit substanta, i-am dat-o lui si am stat acolo, privindu-l cum moare. Nu m-am simtit niciodata atat de vie, de exaltata, de puternica! L-am privit murind

isi arunca mainile in aer.

N-am inteles ca ma omoram, de fapt, pe mine nu pe el. Dupa aceea, am vazut-o prinsa in capcana dar nici asta nu mi-a oferit vreo satisfactie. N-am putut s-o ranesc nu-i pasa scapa de tot. Si ea, si Amyas scapasera. Au plecat unde nu-i mai puteam ajunge. Dar ei n-au murit. Eu am murit.

Elsa Dittisham se ridica. Se indrepta spre usa. Spuse din nou:

- Eu am murit

Pe hol, trecu pe langa doi tineri a caror viata abia incepea.

Soferul ii deschise usa masinii. Lady Dittisham intra si soferul ii infasura blana in jurul genunchilor.