Basmul este specia genului epic in care viata se reflecta in fabuloase moduri

Basm

Basmul este specia genului epic in care viata se reflecta in fabuloase moduri, oferind un "ideal de atins", fantasticele intamplari / "faptuiri" narate (de regula, in planul taramului luminii, al "Albei Lumi", al "[arii-Tineretii-fara-Batranete-si-Vietii-fara-Moarte", adica al Edenului Zalmoxian, si in planul taramului genunii / infernului, al zmeilor, al "Lumii de Dincolo", al "[arii-fara-Dor") datorandu-se unor eroi din sfera binelui, ce actioneaza in cel mai inalt spirit justitiar, atat ca oameni cat si ca "fiinte himerice", in marele razboi impotriva celor din sfera maleficului, intotdeauna cu un deznodamant fericit.

Din Estetica basmului, de George Calinescu, lucrare publicata in 1965, se stie ca «basmul e un gen vast, depasind cu mult romanul, fiind mitologie, etica, stiinta, observatie morala etc.; caracteristica lui este ca eroii nu sunt numai oameni, ci si anume fiinte himerice, animale (); fiintele neomenesti din basm au psihologia si sociologia lor misterioasa; ele cu omul comunica, dar nu sunt oameni; cand intr-o naratiune acesti eroi himerici lipsesc, n-avem de-a face cu un basm; o prima operatie in analiza basmului este deci de a determina si caracteriza protagonistii specifici.» (CEB, 9).

Basmul - ca specie epic-folclorica, ori apartinand literaturii culte - are o "raspandire mondiala", narand «intamplari fantastice ale unor personaje imaginare (feti-frumosi, zane, animale nazdravane etc.), aflate in lupta cu forte nefaste ale naturii sau ale societatii, simbolizate prin balauri, zmei, vrajitoare etc., pe care ajung a le birui in cele din urma»; in ceea ce priveste basmele valahice, adica dacoromanesti, cercetatorii remarca: «o uimitoare bogatie si originalitate», inventariind «pana acum 500 de tipuri, din care cam jumatate nu apar in clasificarile internationale»(DTL, 49).

Altfel spus, 250 de tipuri de basme valahice, sau dacoromanesti, provin de la stramosii daci cu stiinta de a se face nemuritori, tin de sfera Zalmoxianismului - perceput azi, dupa aproape doua milenii, drept Crestinism Cosmic (dupa cum sublinia M. Eliade) -, au intrat in circuitul popular gratie unei anume oralitati culte propagate dinspre Academia Simpozionica din Cogaion / Sarmizegetusa. Majoritatea coplesitoare a basmelor noastre inconfundabile conserva fundamentalul mit dacoromanesc al perechii ideale Fat-Frumos - Ileana Cosanzeana (infra). Eroul "pozitiv" din basmele pelasgo-thraco-dacilor, adica ale valahilor / dacoromanilor Zalmoxianismului este Fat-Frumos; el "plange" in pantecul mamei-imparatese, refuzand sa se nasca, daca tatal-imparat nu-i promite [ara / Imparatia Tineretii fara Batranete si Vietii fara Moarte, de fapt, raiul conferit zalmoxian Cavalerilor Cogaionului / Dunarii; aceasta tine de stiinta dacilor de a se face nemuritori in calitate de razboinici luptand pana la ultima picatura de sange pentru apararea pamanturilor Patriei cu sanctuarele lui Samasua / Samos (Soarele-Mos / Tatal-Cer, Dumnezeul Cogaionului / Sarmizegetusei). Odata ajuns in pagul maturitatii, Fat-Frumos porneste pe un traseu misteric / initiatic, spre a pune in practica invataturile acumulate de la dascalii sai si din bibliotecile imparatesti, privind stiinta de a se face nemuritor; procedand astfel, se reinnoada firul menirii sale sacre in aceasta existenta intru Lumina, intru Samos (Soarele-Mos / Tatal-Cer, Dumnezeul Cogaionului / Sarmizegetusei), desigur, intre nunta tatalui-imparat (nunta insemnand lasarea la vatra a razboinicului-imparat, abandonarea carierei militare, a calului nazdravan, a armelor etc., redescoperite de fiu la majorat) si propria-i nunta cu Ileana Cosanzeana - Sora Soarelui, Spuma Laptelui / Dochiana, eliberata din "Imparatia Zmeilor", din Genune / Yin, dupa ce trece o serie de "probe" ale voiniciei: biruinta asupra fiarelor - ursi, mistreti, balauri etc., asupra zmeilor / zmeoaicelor etc., "scene" / "probe" incizate si in cele 25 de placute de argint aurit, descoperite intr-un mormant de Cavaler Zalmoxian, din Dacia Sud-Dunareana (cf. CS, 236), "scene" culminand de fapt, analogic secundei perechi din tetrada "monoteista" a Zalmoxianismului, intr-o "hierogamie" din planul nostru teluric.

In decaedrul basmelor folcloric-dacoromanesti, evidentiem: Tinerete fara batranete si viata fara de moarte, Basmul cu Soarele si Luna, Domnita din Gradina de Aur (ce sta - intre altele - si in temeiul poemului «Luceafarul» de Mihai Eminescu - cf. CDR-18, 10 - 16 Greuceanu, Praslea cel Voinic si merele de aur, Ileana Cosanzeana - din cosita floarea-i canta, noua-mparatii asculta, Fat-Frumos si Fata Crivatului, Cu Petrea Fat-Frumos, stebla de busuioc, nascut la miezul noptii, Craivisin, fiul vacii si Voinic-Verde-Busuioc (cf. BasSL, 33 sqq.). In temeiul basmului cult se afla basmul folcloric-dacoromanesc; desigur, si in decaedrul basmelor culte dacoromanesti sunt neasemuite inrazariri, de la scriitorii din "epoca marilor clasici": Mihai Eminescu - Fat-Frumos din lacrima, Ion Creanga - Povestea lui Harap-Alb, Ioan Slavici Spaima zmeilor, Zana-Zorilor, Florita-din-Codru etc., Barbu Stefanescu Delavrancea - Neghinita, pana la cei din "epoca paradoxismului" (1960 / 1965 - 1989 / 2000): Ilie Maduta Voicu si Craiul Serpilor, Palosul stramosesc; Ion Pachia Tatomirescu - Imparatul din Muntii de Azur, Fat-Frumos - potcovar de ciocarlii s. a. / etc.  

Eseu: ADN-ul exista in genomul uman Document online: Proiect didactic biologie - transmiterea caracterelor ereditare-teoria cromozomiala a ereditatii

'Tiganiada' are ca tema calatoria alegorica pe care o face neamul tiganesc in cautarea unei forme statale.

Semnificatia titlului

Titlul este unul alegoric creat dupa modelul marilor epopei ('Iliada', 'Odiseea', 'Eneida'). Acesta ne trimite la personajul central al operei si

anume la etnia tiganilor . Titlul este unul alegoric deoarece sub intruchiparea tiganilor, Ion Budai-Deleanu ascunde ascunde aspiratiile iluministe ale romanilor din Ardeal.

Compozitia

Din punct de vedere compozitional 'Tiganiada' sau 'Tabara tiganilor'este alcatuita din 12 cantece compuse de cantaretul Leonachi Ghianeu si imbogatita 'cu multe insemnari si luari aminte, critice istorice, filosofice, filologice si gramatice de catre Mitru Perea si alti mai multi in anul 1800'. O astfel de structura isi dovedeste modernitatea datorita multitudinii de voci naratoriale. Personajele care comenteaza evenimentele in subsolul paginii devin voci naratoriale de sine statatoare. Ele nu explica ceva ci au rolul de a crea o opera in opera.

Firul epic

Actiunea se desfasoara in Muntenia lui Vlad Tepes. Domnitorul se hotaraste sa-i inaremeze pe tigani pentu a lupta impotriva turcilor deoarece dorea sa evite folosirea acestora ca iscoade. Pentru a-i convinge Vlad voda le promite o localitate numita Spateni unde acestia sa se organizeze intr-o formatiune statala. Tiganii se lasa greu convinsi, mai intai avand loc un sfat care are rolul de-ai evidentia caracterul eterogen si instabil.

Mai intai tiganii sunt supusi unor probe de curaj. Vlad Tepes si armata lui se deghizeaza in turci fara a fi recunoscuti de tigani iar apoi pune in calea acestora carele cu bucate. La cele doua probe tiganii esueaza dovedind lipsa curajului si o pofta de mancare nemasurata.

In schimbul intrarii in lupta Vlad Tepes le ofera ca recompensa localitatea Spateni plasata strategic intre Barbatesti si Inimoasa.Denumirea localitatilor este una evident parodica ea desemnand lipsa curajului si a tragerii de inima din partea tiganilor.

Odata intrati in lupta tabara tiganilor este tulburata de interventia Satanei care o rapeste pe Romica, logodnica viteazului Parpangel. Pentru a-si regasi iubita acesta porneste intr-o cala torie initiatica la capatul careia trebuie sa dovedeasca faptul ca este apt de a se insura, de a-si intemeia o familie si de a conduce etnia tiganilor. Bineinteles ca aceasta calatorie este tot parodica. Parpangel este supus unor probe astfel trece printr-o padure vrajita si poposeste la un han care in mod miraculos se transforma dimineata intr-o balta cu broaste. Satana reuseste de fiecare data sa-l amageasca pe Parpangel. Dezamagit, eroul se hotaraste sa se intoarca in tabara tiganilor. Pe drum se intalneste cu viteazul Argineanu imbracat in armura vrajita si jac schimb de haine. Astfel Parpangel intra in lupta impotriva turcilor. Infricosati de vederea armurii si crezant ca este Argineanu turcii bat in retragere si toata aceasta aventura eroica se termina cu o banala cadere de pe cal a lui Parpangel.

Lesinat mai mult de frica eroul cala toreste in iad si in rai. Cand isi revine o regaseste pe Romica si fac nunta. La ospatul de nunta Parpangel povesteste tuturor tiganilor cele vazute in iad si in rai. Dupa acestea tiganii pornesc un sfat

in vederea stabilirii formei de organizare statala. Nu reusesc din cauza naravurilor innascute ale acestora. Totul se incheie cu o dezbinare a tiganilor fiecare apucand pe o alta cale.

Gradina desfatarilor

Povestirea spusa de Parpangel tiganilor despre calatoria sa in rai este impanzita de elemente specifice neamului tiganesc cel mai important fiind mancarea.

Aspectele relevante pentru descrierea taramului i