Apus de soare - comentariu
Scrisa in 1909, opera dramatica "Apus de
soare" este prima dintr-o trilogie care mai cuprinde "Viforul" si
"Luceafarul", opere inspirate din istoria Moldovei de la inceputul
secolului al XVI-lea. "Apus de soare" il evoca pe Stefan cel Mare,
"Viforul" pe Stefanita voda iar "Luceafaru" pe
Petru Rares. Stefan est plin de tandrete deoarece aduce
complimente fetelor: "Parca sunteti niste flori de lunca".
In interiorul lui Stefan se desfasoara un conflict
psihologic dintre faptul ca el vrea sa lase Moldova in miini bune
si constiinta apropiatului sfirsit. Stefan
traieste drama batrinetii si a bolii. Virta si
incercarile la care a fost pus Stefan de-a lungul anilor, i-au
slabit puterile fizice. Spiritul ii este tot atit de tare dar trupul nu-l
mai ajuta. Ca om Stefan este supus batrinetii. La
intrebarea doamnei Maria: "Ce te doare, pacatele mele?", Stefan
raspunde: "Nimic pe domnul Moldovei . Ce e durerea?". Din fragmentul " .
ma frigea privirea lui" reiese maretia si autoritatea
domnitorului. Stefan este
si disimulant: "Casca, se face ca doarme, apoi incepe sa
vorbeasca in vis" si atunci Ona afla ca este fata lui. Pe
Ulea il ucise groaza ca l-a vazut pe Stefan inainte de lovitura
fatala: "murise inainte de-al izbi".
