Gradinita - factor important in dezvoltarea copilului prescolar

Invatamantul prescolar este principalul partener educativ al familiei. Gradinita este factor educativ de importanta majora, deoarece
creeaza un mediu adecvat copiilor si ii pune in contact realizand o buna socializare a lor; poate face educatie generala adecvata varstei, dispunand de educatoare calificate; asigura un debut bun in invatamantul primar; este un mediu de ocrotire si petrecere placuta a timpului.
          De la o gradinita la alta exista diferente in ceea ce priveste spatiul inchis si deschis de care dispun copiii si parintii acestora, dotarile cu materiale didactice, nivelul de calificare al personalului didactic, precum si dorinta acestora pentru deschidere, pentru schimbare, personalul auxiliar didactic si nedidactic disponibil. Orice gradinita de stat sau particulara autorizata, este obligata sa asigure un proces de invatare bun. Din oferta manageriala si educationala a gradinitei sau scolii, parintii trebuie sa afle care sunt conditiile de viata si ambianta unitatii si care este potentialul sau educativ.

Direct sau indirect, educatoarele si invatatoarele conduc intreaga activitate a copiilor. O parte din activitatea educativa se desfasoara cu intreaga grupa de copii in activitati comune si este sistematic structurata, condusa de educatoare etapa dupa etapa. In alte momente ale zilei copiii se joaca, lucreaza sau invata in grupuri mici, liberi sau indrumati de educatoare. Parteneriatul, asigurarea coerentei influentelor educative si ale tuturor factorilor care actioneaza asupra copiilor este un deziderat major si trebuie sa se realizeze. Problemele pe care le implica acest domeniu sunt multiple. Copiii care vin in gradinita pot avea dificultati de adaptare, atat in sensul socializarii, cat si din punct de vedere intelectual, estetic, fizic. Cauzele acestora se pot identifica de catre educatoare, impreuna cu parintii. Atat parintii copiilor cu dificultati, cat si ai celor cu dezvoltare fireasca, este bine sa fie consultati pentru a stabili programe educative, in care sa se implice si familia. Parteneriatul dintre gradinita si familie cunoaste numeroase forme in care activitatea propusa conduce la cresterea si educarea copilului prin armonizarea celor doi factori educativi.

Un motiv major pentru care s-a dezvoltat invatamantul prescolar a fost prevenirea esecului scolar, in special in clasa I, datorat insuficientei educatii in mediul familial sau neconcordantelor dintre educatia din familie sic ea din scoala.

Copilul invata in mod spontan

Mediul in care traieste ii ofera ocazii de invatare, parintii il invata tot timpul ce nume au lucrurile si fiintele, la ce sunt folositoare, cum trebuie desfasurate diferite activitati.                    Gradinitele desfasoara educatia dupa programe alcatuite pe criterii stiintifice si in mod sistematic, atat cat permite varsta copiilor, dand atentia necesara tuturor aspectelor importante ale dezvoltarii. Parintii pot deveni mai buni educatori daca se informeaza corect asupra procesului de invatamant din gradinita si asupra evolutiei copiilor lor. Anchetele in randul parintilor si observatia arata ca acestia neglijeaza multe dintre aspectele dezvoltarii copilului, ca unele metode si tehnici de invatare pe care le folosesc sunt slab productive sau gresite. Prin parteneriatul educativ dintre parinti si educatoare este bine sa se stabileasca un program unitar de educatie, cu obiective, cu performante asteptate clare, cu continuturi si mijloace adecvate.

In cadrul gradinitei se asigura educarea la prescolari a unui anumit cerc de deprinderi de comportare si a unei atitudini pozitive fata de etapa urmatoare - scoala.

Educatorul ii invata pe prescolari adunarea, intrarea si iesirea lor din sala de clasa, care trebuie sa fie pozitia lor in timpul activiutatilor, cum sa salute la intrare si la iesire.

Comportarea civilizata in gradinita, pe strada si acasa, cunoasterea si respectarea unor reguli de circulatie sun alte deprinderi pe care prescolarul le invata in gradinita.

De asemenea, educatoarea ii invata sa respecte programul zilnic si sa ingrijeasca si ulterior sa pastreze obiectele din clasa si pe cele personale.

Pregatirea pentru scoala educatoarea o face la inceput prin intermediul unor operatii foarte simple:

numele copilului, al celorlalti copii din jurul sau , parintilor fratilor surorilor este un prim pas

obiectele din clasa, denumirea lor si la ce folosesc, urmata de explicarea pozitiei acestora in spatiu - dreapata, stanga, sus, jos, inainte, inapoi, aproape, departe.( se denumesc obiectele viitorului scolar - carti, caiete, guma, ghiozdan,creioane -)

recunoasterea culorilor si denumirea lor (rosu,galben, verde, albastru, negru, alb) si a formelor simple (patratul,triunghiul,cercul), cunoasterea notiunilor de mic, mare, scurt, lung, lat, ingust.     

Urmeaza pregatirea pentru citire si scriere care presupune :

familiarizarea copiilor cu propozitia (alcatuirea de propozitii scurte )

impartirea cuvantului in silabe

memorarea unor poezii si povestiri scurte scurte cu continut usor

familiarizarea cu liniatura caietului ,pozitia corecta l;a desen si scris,manuirea corecta a creionului

la grupa pregartitoare - scrierea unor elemente ca : punctul,bastonasul,zala, linioara ajutatoare pentru scrierea literelor a, u etc ; scrierea si citirea anumitor cuvinte.

Socotitul presupune in primul rand cunoasterea numerelor de la 1-10 , cunoasterea figurilor geometrice;dreptunghi,patrat , triunghi, cerc. CUNOASTEREA SEMNELOR(=)

Procesul de crestere al copilului prescolar este intens. Este necesara urmarirea constanta a dezvoltarii armonioase a corpului copilului, apreciata privindu-l din fata si din profil, cantarindu-l, masurandu-i inaltimea. Hranirea necorespunzatoare a copilului poate afecta dezvoltarea lui generala, inclusiv intelectuala. Hrana adecvata, diversa, proaspata, pregatita si servita in asa fel incat sa fie usor de consumat de un copil mic, favorizeaza cresterea.Somnul necesar copilului de 3-6 ani este de 10-13 ore pe zi, dintre care 1-2 ore somnul de dupa-amiaza. Un copil care doarme destul este vioi dimineata si nu este foarte obosit la pranz. Somnul nu trebuie considerat o pedeapsa, iar parintii trebuie sa stea cu copilul la inceput, sa-i citeasca o poveste.
Miscarea este starea obisnuita a copilului. Maturizarea si formarea deprinderilor, mai mult spontana, prin acomodare la provocarile mediului, il fac sa dobandeasca nivelul motric specific varstei. Parintii il ajuta uneori sa invete miscarile, demonstrandu-i-le si explicandu-i-le.

Analiza: Teatrul ca text si performare - posibilitati de abordare Referat: Ion Budai Deleanu - epistolia inchinatoare

Jocul, activitate practicata la toate varstele, este pentru copilul prescolar activitate fundamentala. Toate progresele sale fizice, intelectuale, afective, sociale sunt explorate si consolidate prin joc. Parintii care se joaca impreuna cu copiii, slabind cenzurile si micsorand distantele, isi imbunatatesc comunicarea cu copiii, dau acestora incredere in valoarea lor, sunt iubiti. Increderea de sine, a oamenilor si a mediului sau fac din copilul de 3-6 ani o persoana care trece deseori, cu intelegerea si prin activitatea sa, granitele familiei. Parintii pot contribui mult la mentinerea interesului pentru cunoasterea mediului, formarea de atitudini pozitive fata de mediul in care traieste.
Pentru dezvoltarea si cresterea armonioasa a copilului, parintele trebuie sa fie calm, iubitor, plin de bun-simt si disponibil. Copiii sunt diferiti. Ei nu au nici acelasi temperament, nici aceleasi gusturi, iar dezvoltarea lor nu este egala in toate domeniile. De aceea, parintii nu trebuie sa fie nici orgoliosi, nici nelinistiti daca achizitiile sau dezvoltarea copilului lor, la o anumita varsta, nu coincid cu premisele descrise de unii specialisti. Asadar, este esential sa respectam si sa sustinem fiecare copil in ritmul sau, in transformarea sa progresiva in functie de nevoile sale.

Perioada prescolara este una de rapide achizitii intelectuale, de dezvoltare a gandirii copilului. El pipaie, combina, exprima - in acelasi timp actioneaza, gandeste actiunea si o vorbeste. Copilul este in plina evolutie a operatiilor gandirii. El este un explorator investigand lumea si proprietatile sale.

Este important sa cunoastem copilul deoarece numai asa ii asiguram o crestere sanatoasa, o dezvoltare a proceselor psihice ca, in final sa faca fata cerintelor de mai tarziu impuse de activitatea scolara.

Cunoscand particularitatile de varsta ale copiilor, educatorul poate influenta si dirija cu succes procesul de educatie si instructie a prescolarului , dozand activitatile si aplicand diferentiat continutul si metodele in functie de capacitatile prescolarilor.

Dezvoltarea psihica, intelectuala si morala a copilului depinde de modul cum stie adultul sa-l sustina in a-si edifica propriul destin.     Cunoasterea copilului semnifica activitatea sistematica a educatorilor si parintilor pentru identificarea suporturilor sale ca personalitate si proiectarea corecta a strategiilor educationale favorizand in fiecare etapa a dezvoltarii valorificarea si amplificarea potentialului nativ.

Pentru a ajunge la o cunoastere cat mai completa si mai complexa copilului trebuie parcursa o serie de etape in colectarea informatiilor. O prima etapa a reprezentat-o intalnirea cu parintii cu unii dintre ei purtand discutii chiar de la inscrierea copilului in gradinita. O alta etapa a reprezentat-o convorbirile individuale cu copiii apoi complexele activitati de evaluare pe care le parcurgem in primele doua saptamani de la inceputul anului scolar. Vizitele la domiciliu au reprezentat prilejuri speciale de studiu ale manifestarilor copilului in cadrul familial (comportament, limbaj, atitudine). Discutiile individuale cu parintii au reprezentat modalitati de obtinere a informatiilor pe care doream sa le cunoastem sau sa le transmitem. Cu toate ca s-au colectat nenumarate informatii despre copii, de un real folos au fost si chestionarele care au fost aplicate parintilor cu prilejul intalnirilor programate.

Studiind cu deosebita atentie si interes rezultatele obtinute in urma aplicarii chestionarelor educatoarea si-a imbogatit informatiile despre copil, fiind de un real folos in cunoasterea, evaluarea si proiectarea demersului didactic. Gama metodelor de culegere a datelor despre copii a fost completata de intalnirile saptamanale cu parintii (ziua parintilor) prilej cu care au ocazia sa-si impartaseasca ideile, experientele in ceea ce priveste educatia si dezvoltarea copiilor lor.

Educatoarea sugereaza cursul pentru parinti 'Educati asa!' initiat de fundatia 'Copiii nostri' care este un mod de informare educational preventiva si de sprijin acordat parintilor in realizarea unei bune relatii intre parinte si copil deoarece aceasta este conditia dezvoltarii sanatoase si armonioase a copilului.

Experienta castigata in urma acestor actiuni ajuta pe oricine sa inteleaga multe aspecte al comportamentului in clasa, ca facand parte din mostenirea lui culturala sau ca facand parte din caracteristicile sale individuale. Informatiile cu privire la sanatatea si dezvoltarea fizica a copilului se pot afla de la parinti, cabinetul medical sau medicul de familie.

Metoda cea mai lesne si la indemana oricarui cadru didactic este observarea directa in mediul familiar, in sala de grupa, in aer liber, cu prilejul vizitelor, excursiilor, a zilelor onomastice. Pentru cunoasterea cat mai aprofundata a copilului educatoarea intocmeste liste de comportamente observabile pe domenii de activitate: limbaj, motricitate, abilitati fizice si intelectuale.

Conversatia cu copilul este o alta modalitate de a-l cunoaste. Discutand cu acesta educatoarea afla mai multe despre felul in care gandeste, ce il preocupa, ce bagaj de cunostinte are, ce-l intereseaza, cum vorbeste, ce vocabular are, daca are defecte de vorbire si care sunt acestea.

Planificarea unui mediu educativ structurat pe joc constituie baza pentru dezvoltarea biopsihica a copiilor. In acest caz educatoarea foloseste materiale educative care sa implice activ copii sa-i solicite permanent mai ales in exersarea proceselor biopsihice constatate ca deficitare. Sa-l provoace sa reactioneze. Este bine stiut faptul ca rezultatele nu se pun in evidenta imediat. Copiii au perioade de acumulari latente, uneori au salturi mai mult sau mai putin observabile care uneori (in cazuri deosebite) ne pot demoraliza. Orice activitate cu copilul nu este numai fiziologica sau numai psihologica pentru ca desfasurandu-se constient, chiar si cea mai banala solicitare fizica este in acelasi timp si o solicitare psihica.

Constatarile pe care aceasta le desprinde in urma studierii comportamentului copiilor, o determina sa organizeze activitati de recuperare si de dezvoltare speciale. Jocurile de miscare generala (de mers, alergare, pasire peste obstacole, tarare, exercitii ale bratelor si picioarelor) le-a continuat cu jocuri de respiratie ('mirosim florile', 'suflam lumanarile')[1] apoi a continuat cu exercitii care sa contribuie la dezvoltarea vorbirii. Dupa jocurile de stimulare a motricitatii fine a mainii si degetelor a continuat cu jocuri pentru stimularea capacitatii de orientare spatiala, realizare de constructii prin imbinare pe orizontala si verticala, insurubare, suprapunerea diferitelor piese, jocuri pentru antrenarea coordonarii ochi-mana, jocuri pentru stimularea gandirii logice si a limbajului, grupari de obiecte sau imagini dupa diferite criterii: citire de imagini, jetoane, carti, tablouri. Activitatile de desen, modelaj, activitati practice le-a folosit pentru formarea deprinderilor manuale ale copiilor.

La grupa pregatitoare,  zilnic in atentia educatoarelor se afla in permanenta pronuntia corecta in acord cu limba literara vorbita. Se acorda o atentie deosebita verificarii calitatii vazului si auzului si orientarea lor eventuala spre medicul specialist in cazul depistarii unor astfel de deficiente.

A desfasurat cu succes exercitii care cer pastrarea unei pozitii corecte in timpul desenatului, tinerea corecta a instrumentului de scris, orientarea corecta in spatiul bidimensional al foii de scris, sus-jos, stanga-dreapta, redarea corecta a formelor geometrice, redarea unor semne grafice asemanatoare literelor, analizand elementele lantului vorbirii (sunet, silaba, cuvant, propozitie). O importanta deosebita s-a acordat familiarizarii cu importanta si specificul limbajului scris-citit, in vederea pregatirii acestuia pentru integrarea in activitatea scolara.

Pregatirea pentru scoala insemna pentru copil pe langa tot ceea ce implica cuvantul 'pregatire' si acea stare psihologica pozitiva in raport cu apropiata intrare in scoala, de asteptare pentru evenimentul intalnirii cu scoala dar si pentru specificul activitatilor proprii scolarului. De entuziasm deosebit s-au bucurat intalnirile-lectii dintre scolari si prescolari cu ocazia diferitelor schimburi de experienta la nivel de unitati.

Cunoasterea psihologica a copiilor in vederea integrarii in activitatea scolara inseamna formare, antrenare si cultivare de abilitati, deprinderi, atitudini si modalitati actionale, disponibilitati motivationale afective care sa-l faca apt pe copil pentru a face fata solicitarilor specifice situatiilor cu care se va confrunta in debutul scolaritatii.  

Toate aceste achizitii contribuie la structurarea 'aptitudinii de scolaritate' ca rezultat al interactiunii dintre invatare si dezvoltare, dintre demersul instructiv-educativ si consecintele acestuia in planul dezvoltarii psihice.

Facand o vizita la o gradinita din Pitesti, am avut ocazia sa observ ca odata cu inaintarea in varsta, nu toate cadrele didactice isi exercita profesia cu acelasi interes si entuziasm pe care l-au avut ,probabil la inceputul carierei lor.

Am avut ocazia sa observ activitatea a doua educatoare, total diferite, datorita stilului educational pe care il avea fiecare,raportat insa la aceeasi grupa de copii - grupa mica, denumita si "grupa fluturasilor".

Sala in care acestia isi desfasurau activitatea era adecvat amenajata, potrivit lucrului cu copii de varsta cuprinsa intre 3-4 ani. Peretii erau imbracati in culori vii, spre a-i inveseli pe copii, anotimpurile erau reprezentate cu multa maiestrie de machete executate de una dintre educatoare (d-na Anca Dobrescu, o tanara educatoare plina de entuziasm si implicate profound in meseria ei de educator), lumea povestilor era de asemenea reprezentata prin personaje bine cunoscute copiilor (de exemplu, Alba ca zapada si cei sapte pitici).

Datorita faptului ca se numeste  "grupa fluturasilor", tanara educatoare confectionase futurasi din polistiren, pe care ulterior il colorase in diverse culori,pentru a atrage atentia copiilor . Fluturasii erau numerotati de la 1-10, reprezentand astfel si material didactic pentru activitatile matematice. La intrarea in clasa, pe copii ii intampina un tablou cu 20 de fluturasi, frumos colorati, fiecare cu numele lor.

Tot sub forma unor fluturi era expus si orarul saptamanal, dupa cum urmeaza :

Luni: cunoasterea mediului;

Marti: educarea limbajului si educatie artistico-plastica;

Miercuri: activitati matematice si educatie muzicala;

Joi: educatie fizica;

Vineri: educarea pentru societate si activitati practice; [2]

La aceasta grupa activeaza doua educatoare, aparent asemanatoare, dar percepute total diferit de catre copii -  doamna educatoare Dobrescu Anca ,o tanara in varsta de 29 de ani si doamna educatoare Dinca Maria, in varsta de 50 de ani. Ambele sunt cadre didactice bine pregatite, care dovedesc simt de raspundere fata de copii pe care ii coordoneaza spre maturitate, insa stilul lor de conducere le diferentiaza, generand comportamente diferite ale acelorasi copii. Doamna Dobrescu, tanara fiind, manifesta mai mult entuziasm fata de meseria sa si se afla intr-un permanent proces de informare in ceea ce priveste metodologia invatamantului prescolar, spre deosebire de doamna Dinca, la care principalul obiectiv este exercitarea activitatilor prevazute de programa, lipsite insa de entuziasm.

Tanara educatoare confectioneaza material didactic pentru poavazarea clasei si desfasoara activitati practice pe baza acestor materiale ajutandu-i astfel pe copii sa-si insuseasca mai bine notiunile. Activitatile sunt insa perturbate deseori de interventia galagioasa a copiilor si neatentia unora dintre ei. In asemenea cazuri,doamna Dobrescu intervine cu mult tact pedagogic, astfel incat atentia copiilor este reorientata asupra activitatii respective. Sunt momente in care ,datorita neatentiei copiilor obiectivele activitatii nu mai sunt atinse. Educatoarea trebuie sa faca tot posibilul sa evite aceste situatii, care doar cu maiestrie pedagogica pot fi tinute sub control.

Doamna Dinca datorita seriozitatii cu care ii trateaza pe copii se confrunta mai rar cu aceasta problema, stilul ei autoritar inhibandu-i deseori pe copii.

Tanara educatoare, avand mai multa rabdare si implicandu-se mai mult in activitatile sale prin confectionarea de material didactic, reuseste sa capteze mai usor atentia copiilor la activitatile comune, dar la activitatile liber-creative, datorita indulgentei ce o caracterizeaza (face parte din categoria educatorilor laissez-faire), copii sunt mai neastamparati. Domna Dinca ,prin stilul sau autoritar reuseste sa-i  disciplineze mult mai usor pe copii in astfel de situatii, dar in cadrul unor activitati comune nu trezeste interesul copiilor in aceeasi masura.

In cadrul activitatilor matematice , tanara edcatoare a desfasurat tema "Al catelea camion a fost incarcat?"

Inainte de inceperea activitatii, educatoarea a aerisit incaperea si a asezat scaunele micutilor in semicerc, pregatind apoi materialul didactic, care urmeaza a fi prezentat si explicat.

Educatoarea ii anunta pe copii pe un ton foarte cald ca temalor de astazi este "Al catelea camion a fost incarcat?", apoi ii intreaba pe copii ce reprezinta acele obiecte. Entuziasmati de tema, copii spun ca sunt camioane. La intrebarea "cate camioane sunt?" ,unii copii raspund corect - trei camioane. "Ce se transporta in camioane?", intreaba educatoarea. Toti copii raspund corect de aceasta data- jucarii.

In cadrul acestei activitati copii au incarcat, transportat si descarcat cate un camion cu jucarii, iar alt copil a precizat al catelea camion a fost incarcat. S-au folosit trei camioane, de culori diferite si numerotate cu cifrele 1,2,3. Pentru complicarea   jocului copiii trebuie sa inchida ochii si sa gjiceasca ce camion a fost scos din joc. Apoi fiecare copil a fost pus sa incarce camioanele cu tot atatea jucarii cate camioane sunt.

La aceasta activitate educatoarea a urmarit atentia copiilor in ceea ce priveste numarul de camioane si recunoasterea numerelor1,2,3.

Datorita primului moment al activitatii - captarea atentiei - copiii au fost entuziasmati de activitate, drept pentru care au participat active si au inteles foarte usor regulile jocului, activitatea finalizandu-se cu success.

Ca drept rasplata pentru efortul depus in activitate, educatoarea a recompensat pe fiecare copil cu cate o masinuta.

Numai datorita unei educatoare bine pregatite, care pun suflet in ceea ce fac si se informeaza in pernmanenta se poate crea un mediu educational adecvat care sa stimuleze continuu invatarea spontana a copilului si foramrea personalitatii lui. De aceea, doamna Dobrescu, prin activitati libere si comune creeaza un mediu stimulativ  si interesant pentru copil. La activitatile dansei,poate si datorita entuziasmului cu care isi desfasoara activitatea, am observat ca reuseste intotdeauna sa le trezeasca interesul si curiozitatea micutilor pentru lucruri noi, ii face sa inteleaga informatia primita si sa lucreze independent (cei care sunt capabili sa ia initiativa,pentru ca in cadrul grupei sale am observat si copii timizi, care nu au curajul sa raspunda decat daca sunt intrebati,si atunci, cu foarte mare greutate).