Criterii si repere de apreciere a dezvoltarii somatice a copilului

Criterii si repere de apreciere a dezvoltarii somatice a copilului

Sub actiunea factorilor de influenta, prin procesul dinamic al cresterii si dezvoltarii, organismul copilului este supus unor transformari continue.

Aprecierea desfasurarii normale a cresterii si dezvoltarii somatice se adreseaza unor criterii si repere orientative si anume: cresterea staturala, a unor segmente ale corpului si raportul dintre ele; cresterea curbei greutatii; unele perimetre si diametre; unele rapoarte dintre lungime, greutate si unele perimetre; aparitia punctelor de osificare si procesul de maturare osoasa; eruptia dentara; dezvoltarea la sugar a turgorului; unele dozari biologice, etc.

Cresterea in lungime in primul an cunoaste un spor rapid de 20-25 cm corespunzator plusului de 4-5 cm din prima luna, de 2-3 cm din luna a II-a si a III-a, 2 cm din luna a IV-a si  cel putin 1 cm in fiecare luna din primul an de viata.

In cel de al doilea an de viata ritmul cresterii staturale este apoi echivalent cu un spor lunar mediu de 1 cm, iar in al treilea an de 6-9 cm, astfel incat, la sfarsitul primei copilarii, copilul sa masoare 94-95 cm.

In perioada prescolara ritmul cresterii in lungime este mai lent. In jurul varstei de 4 ani, copilul isi dubleaza talia de la nastere, masurand 103-104 cm; iar la varsta de 6 ani, cand incepe perioada scolara, talia sa este de 114-115 cm.

Viteza de crestere in perioada de scolar mic si pana la pubertate isi mentine caracterul uniform si lent, castigul mediu anual al taliei fiind de 4-6 cm.

La pubertate, in prima perioada a sa, intre 10 si 13 ani, cresterea staturala este rapida, sporul la baieti fiind in jur de 15 cm iar la fete de 12 cm, ca apoi, dupa 13-14 ani, ritmul sau sa incetineasca progresiv si sa se opreasca o data cu incheierea proceselor de maturizare osoasa si sexuala, respectiv intre 18-19 ani la fete si 21-22 de ani la baieti. Cresterea in lungime se realizeaza pe seama cresterii si maturizarii sistemului scheletal, sub controlul genetic plurifactorial si modelarea factorilor de mediu. In general, lungimea taliei la baieti este mai mare, in medie cu 10-15 cm, decat a fetelor. Pentru o scurta perioada, la pubertate, ritmul cresterii lor este mai rapid, in raport cu varsta cronologica.

Accelerarea seculara a cresterii diferentiaza talia generatiilor actuale printr-o crestere suplimentara de 10-15 cm, precum si prin aparitia mai devreme a pubertatii la fete, aproape cu 3 ani, comparativ cu generatiile secolului trecut.

Cresterea in greutate in primul an de viata are de asemenea un ritm rapid. Rata lunara de crestere in primele 6 luni este de 600 gr si in urmatoarele 6 luni de 500 gr. Sporul in greutate pe aceasta perioada este de 6-7 Kg, cantarind la un an in jur de 9,5-10 kg.

Acumularea in greutate, in acest interval, se face si pe seama dezvoltarii tesutului celular subcutanat, criteriu important de apreciere a starii de eutrofie a sugarului.

Sporul in greutate diminua apoi, paralel cu varsta, existand la pubertate, dupa perioada de salt al cresterii in lungime, o etapa de acumulare mai crescuta a greutatii, respectiv dupa 13-14 ani.

Rata anuala de crestere in greutate este in medie de 2 Kg.

Cresterea in greutate este influentata in principal de alimentatia deficitara sau supradozata, de practica si obisnuinta din mediul familiar, de anorexiile de durata intalnite la unii copii precum si de factori patologici.

Aprecierea corecta a cresterii normale a greutatii copilului se face in raport cu sexul, talia si varsta sa, in limitele unor abateri permise de +/-10%.

O formula de calcul a greutatii peste varsta de 2 ani este:

G (kg) = 9+2 n (n = varsta in ani)

REFERAT: Fisa de lucru - asaza cuvintele pe coloane dupa numarul de silabe REFERAT: Scoala altfel - program dedicat activitatilor educative extracurriculare si extrascolare

Perimetrul cranian prezinta o crestere foarte marcata in primul an de viata, respectiv de la 34-35 cm la nastere ajunge la 47 cm in jurul  varstei de 12 luni. Apoi cresterea sa este mai lenta, ajungand la varsta de 5 ani in jur de 51-52 cm.

Perimetrul toracic este la nastere aproape egal cu cel cranian. Vor fi egale in jurul varstei de un an, dupa care ritmul de crestere al perimetrului toracic este mai mare, depasindu-1 cu cate 1 cm in flecare an pe cel cranian.

Cresterea in lungime nu intereseaza in mod egal toate segmentele corpului. Raportul dintre lungimea capului si talie se modifica continuu. Astfel la varsta de 2 luni de viata intrauterina acest raport este la fat egal cu 1/2, iar la nastere, la termen, este de  l/4. La varsta de 2 ani capul reprezinta 1/5 din lungimea totala, 1/6 la 6 ani, l/7 la 12 ani si 1/8 la varsta adulta.

Si raportul dintre segmentul inferior si superior (I/S) sufera modificari continue, in favoarea cresterii segmentului inferior. Acest raport I/S la nastere este egal cu 0,58. Apoi numaratorul creste mai rapid astfel incat la varsta de 10 ani raportul devine echiunitar si apoi supraunitar, pana la pubertate. Pana la aceasta varsta, cresterea in lungime se produce mai mult pe seama membrelor inferioare, ca dupa 13-14 ani, mai devreme la fete, sa se realizeze pe seama cresterii toracelui.

Prin alungirea mai accentuata a membrelor inferioare, mijlocul taliei se modifica in permanenta. La nastere, el este situat deasupra ombilicului; pe la doi ani la nivelul lui. In jurul varstei de 5-6 ani ajunge la jumatatea distantei dintre ombilic si simfiza pubiana, iar la varsta adulta este aproximativ la nivelul trohanterelor.

De la nastere si pana dupa adolescenta, cresterea diferentiata a segmentelor corpului prezinta urmatoarele caracteristici: capul se mareste aproximativ de 2 ori, trunchiul de 3 ori, membrele inferioare de 5 ori si cele superioare de 4 ori. Cresterea in greutate este de peste 20 ori, cea in lungime de 3,5-3,7 ori.

Suprafata corporala, la nou nascutul la termen, este de 1/4-1/5 m². Valorile ei sunt in raport si de greutatea copilului.

Aparitia si urmarirea punctelor de osificare sunt un criteriu important de apreciere a cresterii normale. Procesele de osificare incep din viata intrauterina, cuprinzand toate diafizele oaselor lungi, precum si o parte din epifize. Centrii de osificare (punctele de osificare) aparute in cursul vietii intrauterine se numesc centrii primari, iar cei dupa nastere centrii secundari. In general scheletul se dezvolta pe seama a peste 800 de puncte de osificare.

Cu fiecare perioada de varsta apar noi puncte de osificare care intervin in procesul de crestere si dezvoltare a tesutului osos si respectiv a cresterii in lungime a copilului. Ordinea lor de aparitie este ereditara si se produce sub controlul endocrin. Momentul aparitiei si constanta ritmului lor de dezvoltare sunt conditionate de asemenea de factori nutritivi (aport caloric satisfacator, aport proteic si vitaminic - A,C,D, saruri minerale), sex, rasa, unele cauze patologice, etc.

Varsta osoasa la fete este mai timpurie cu aproximativ 2 ani decat la baieti, iar maturizarea osoasa la acestea se produce mai devreme.

In perioada pubertara  are loc sudarea epifizelor oaselor lungi, moment dupa care inceteaza cresterea in lungime a oaselor, continuand inca dezvoltarea lor in grosime.

Aprecierea evolutiei normale sau patologice a pubertatii se poate face comod prin urmarirea proceselor de maturare osoasa. Un alt criteriu de apreciere a dezvoltarii normale a copilului il constituie si aparitia dentitiilor: temporara si permanenta.

Cresterea si dezvoltarea organelor, aparatelor si sistemelor se produce in mod diferentiat, caracteristic fiecarei perioade si etape ale copilariei, intr-un ritm conditionat de procesele filo- si ontogenetice si impuse de procesele adaptarii biologice a organismului copilului.

Se remarca organe si aparate cu crestere si dezvoltare rapida chiar din momentul nasterii, din prima perioada a copilariei, unele ajungand la valori apropiate de cele definitive, dupa primul an de viata (sistemul nervos central, ochiul, urechea interna). Aparatul digestiv continua sa se dezvolte intr-un ritm mai accentuat si in anii urmatori.

Exista organe si aparate care cresc si se dezvolta pana la perioada scolara sau pana la pubertate,  ca apoi cresterea lor sa inceteze si unele din ele chiar sa involueze, dupa cum, exista organe si aparate a caror dezvoltare se produce in mod exclusiv la pubertate.