Pestera sura mare

PESTERA SURA MARE

Sinonimii. Pestera Mare de la Ohaba Ponorului.

Localizare si cai de acces. Curs subteran de proportii monumentale al Vaii Ohaba, Sura Mare se deschide la baza versantului numit "Fruntea Mare", cu 500 m aproximativ la nord-est de localitatea Ohaba (jud. Hunedoara), la o altitudine de 460 m (Bazinul Streiului).

Accesul cu trenul este posibil prin halta Ponor (linia Petrosani-Simeria), de unde, cu piciorul, se trece mai intai prin satul Ponor, iar apoi prin Ohaba (in total 4 km). Cu masina se poate ajunge din soseaua asfaltata Petrosani-Simeria, care se paraseste (la indicatorul rutier Ponor) urmandu-se o sosea carosabila pana la Ohaba. De aici, urcand pe defileul vaii Ohaba - drum foarte dificil cand apele sunt crescute - dupa 500 m se ajunge la gura pesterii.

Nu exista posibilitati de cazare decat in casele localnicilor sau in corturi ridicate la marginea satului Ohaba. In apropierea intrarii nu sunt posibilitati de instalare a acestora.

Date istorice. Primii exploratori ai portiunilor de la intrarea pesterii au fost Toma Ienciu si Schadler, in 1929. I. Gheamiaoi strabate, cativa ani mai tarziu, aproximativ 700 m cu ajutorul unei barci si publica descrierea traseului in 1934.

In 1950 T. Orghidan si R. Codreanu, in urma informatiilor date de Val. Puscariu, ajung la intrarea Surei Mari si incearca, fara succes, trecerea pe sub marile blocuri de calcar, de sute de tone, cazute din tavan, ce obstrueaza, dupa primul lac, intrarea in valea subterana, in 1954, D. Dumitrescu, J. Tana-sachi si T. Orghidan reusesc sa exploreze cu ajutorul unei barci pneumatice aproximativ 900 m din cursul subteran, intocmindu-se schita traseului respectiv. In 1963 T. Orghidan si I. Bostan reusesc cu un echipament usor, costume subacvatice si cu camere pneumatice de automobil, sa ajunga la l 800- 2 000 m distanta de la intrare, avand astfel posibilitatea de a vedea frumoasele concretiuni de mari dimensiuni - baldachine in forma de ciuperca - care barau accesul din loc in loc. In 1967, M. Dumitrescu si colaboratorii publica descrierea si planul primilor l 000 m explorati (fig. 86). Expeditiile romano-iugoslave (1967) si romano-engleze (1968 si 1969) ajung pana la un lac de sifon oare nu poate fi depasit (a fost explorat pana la 30 m adancime). Cu aceasta ocazie se realizeaza prima harta completa a cursului activ accesibil pana azi. Dupa aparitia si inflorirea miscarii speologilor amatori in tara noastra, tentativele curajoase au continuat, datele asupra acestei pesteri imbogatindu-se pana in ultimii ani (inclusiv cu o harta a peste 3 km de galerii), dar fara a se obtine o depasire a traseului cunoscut, sifonul constituind o piedica inca neinvinsa.

Descriere. Cursul subteran activ al Vaii Ohaba a fost sapat pe liniile a doua fracturi paralele distantate cu aproape 1 km una de alta. Aceste linii reprezinta in acelasi timp si contactele dintre jurasic si cretacic. Apa din loc in loc paraseste una din falii pentru a trece in cealalta prin dialaze largite. Datorita acestui fapt, aspectul general al cursului este sinuos si tavanul foarte inalt, iar galeriile inguste. Deschiderea pesterii este monumentala, de aproape 40 m inaltime si 12 m la baza, mai larga cu citiva metri in partea de sus. Galeria activa, unica, are 3 143 m lungime.

Se patrunde cu greu printre blocuri enorme, dupa ce mai intai se traverseaza un lac de 20 m lungime, a carui adancime (1,20 m) este mai mica catre peretele drept. Dupa trecerea pe sub blocuri ce strabat cam 120 m de galerie larga de 8-10 m printre numerosi bolovani, ajungandu-se la o prima sala de mari proportii (45/35 m) cu tavanul inalt de 40 m. Peretele nordic al salii (malul drept al apei) adaposteste o aglomerare de aluviuni de 4-5 m inaltime, in care au fost gasite resturi de ceramica neolitica si oase de animale domestice. Din extremitatea estica a salii galeria cursului subteran isi reia directia spre nord, fiind presarata cu dorne a caror adancime nu trece de 2 m (cea mai lunga dintre ele, Dorna Mare, este situata la 420 m de la intrare si are peste 70 m lungime), intre dorne, se afla portiuni de vale subterana ascendente, in care paraul curge cu vioiciune, dar care se strabat greu din cauza numeroaselor blocuri care ingreuiaza si transportul echipamentului si, mai ales, al barcii.

La 250 m dincolo de aceasta prima sala, galeria coteste spre est, mentinandu-se astfel pe o distanta de 500 m, de unde directia acesteia devine din nou Nordica, in acest punct, la aproape 950 de metri de la intrare, pe malul stang al paraului subteran, apare un mic afluent permanent. Pe tot parcursul primului kilometru tavanul se mentine intre 40 si 30 m, cu exceptia Dornei Mari, unde tavanul se lasa pana la 2-3 m. Este probabil ca la apele mari torentul subteran are aici regim de curgere fortata. Pentru aceasta pledeaza si suprafetele netede si rotunjite ale tavanului. Pe primul parcurs de l 000 m scurgerile parietale, singurele formatiuni de concretionare, sunt extrem de rare. Dupa l 200 de metri apar formatiuni de calcit de mari proportii. Ele sunt formate dintr-o "palarie" sprijinita la 7-9 m inaltime de cei doi pereti ai galeriei, din care se lasa in jos, sub forma de scurgeri in franjuri, "piciorul" in forma de baldachin, care atinge nivelul apei. Colorate in galben ruginiu si alb, aceste formatiuni provoaca o adevarata incantare. Forma si originea lor dau o caracteristica pregnanta Surei Mari si din punct de vedere al speleotemelor. In aceasta portiune a galeriei ce se intinde cu aceleasi caractere pana in Sala Mare, tavanul pierde pe alocuri din inaltime, dar se mentine peste tot la 10-15 m deasupra apei. Trecerea cand pe deasupra, cand pe dedesubtul "ciupercilor" face explorarea obositoare, intarziind inaintarea. Panta devine in aceiasi timp mai rapida, fiimd necesara escaladarea unor cascade de 2-3 m inaltime.

In fine, la circa 2 300 m distanta de la intrare se patrunde dintr-o data in Sala Mare, care reprezinta portiunea terminala (pana in prezent) a Surei Mari. Ea rasplateste din belsug eforturile facute. Aici se afla cele mai frumoase gururi din tara.

Dupa Sala Mare pestera continua pe inca circa 800 m, dupa care un sifon adanc opreste inaintarea. Sura Mare poate fi considerata datorita complexitatii sistemului, ai proportiilor si ai speleotemelor - pe cat de rare, pe atat de impresionante - ca unul din cele mai grandioase fenomene carstice din Romania. Golurile sale subterane, ramase pana astazi necunoscute in parte, s-au nascut datorita activitatii paraului Ponor, ale carui izvoare se afla in cristalinul Sebesului. La intalnirea barierei de calcar, in punctul denumit Lunca Ponorului, acesta isi incetineste cursul, formand numeroase meandre pe o suprafata de aluvionare perfect neteda, amintind pana la un punct poliile din R. S. F. Iugoslavia.

Apele provenite din paraul Ponorului inunda in timpul ploilor toata Lunca Ponorului, formand un lac temporar, a carui presiune a facut ca apele sa-si croiasca un drum prin accidentele teotoraice ale calcarelor cretacice si jurasice ale versantului Fruntea Mare, dupa cum am vazut, faliate si diaclazate. Un alt punct de absorbtie al aceluiasi sistem se gaseste la sud-vest de Lunca Ponorului, la 1,5 km distanta in punctul numit "Fata Dealului". Micul parau, care isi are izvorul foarte aproape si care patrunde aici in calcare, a aratat, prin colorari cu fluoresceina facute de T. Orghidan si M. Dumitrescu la 17.VIII. 1964, ca apele acestui parau se intalnesc in subteran cu ale ale Ponorului, intrucat atat in aceasta incercare cat si in precedenta, cand a fost introdusa fluoresceina in Lunca Ponorului, apa Ohabei a iesit colorata, dar cu intarziere de 30 de ore. Aceasta intarziere este desigur datorata dornelor si sifoanelor existente pe parcurs.

Umiditatea in pestera este de 100%. Temperatura aerului oscileaza intre 8° si 10°, iar a apei intre 7°si 9°. Se simte curent de aer pe tot parcursul explorat. Pe platforme exista material transportat de apa si guano de liliac. Pestera Sura Mare este unica in tara noastra si pentru adapostirea celor mai numeroase colonii de lilieci in hibernatie. Distanta de la intrare pana in zona coloniilor mai mari observate este de aproximativ 350 m. Colonia de Pipistrellus pipistrellus, constituita din mai multe zeici de mii de indivizi, este pentru zona temperata singurul exemplu cunoscut in literatura de specialitate. La inaltimi mai mari exista pe pereti si colonii de Miniopterus schreibersi.

Fauna de nevertebrate este relativ bogata in portiunea de la intrare si in general saraca pe platformele acoperite cu guano. Printre altele s-a descoperit un gandac din genul Sophrochaeta iar in nisipurile aluvionare ale cursului subteran un crustaceu subteran (Bathynella).

Conditii de vizitare. Strabaterea cursului subteran din Sura Mare, cu dorne, praguri, cascade si sifoane, nu poate fi realizata decat cu greutate chiar de speologii rezistenti si cu multa experienta in explorarile cursurilor subterane. Din echipament nu trebuie sa lipseasca flanele de rezerva, costumul de neopren, bara pneumatica, cordeline si surse puternice de iluminat. Cei ce inainteaza in profunzimea pesterii nu trebuie sa uite timpul necesar intoarcerii si legatura permanenta cu exteriorul prin telefon de campanie.

Turistii pot admira numai intrarea monumentala, sala de la intrare si cel mult inceputul galeriei, luminat difuz, pana la prima dorna.

Bibliografie. I. Gherman (1934), A. Mamu-lea (1952), M. Dumitrescu si T. Orghidan (1963), M. Dumitrescu si col. (1967), M. Bleahu si col. (1976).