Cerna, intre "7 izvoare" si corcoaia

CERNA, INTRE "7 IZVOARE" SI CORCOAIA

Dincolo de Herculane, Valea Cernei urca serpuind printre ziduri crenelate de calcar, al caror alb stralucitor este intrerupt de brauri de fagi si punctat de insule de pini. Acest peisaj alearga prin fata parbrizului cale de aproape 40 km. Soseaua construita in ultimii ani pe Valea Cernei este, in linii mari, asfaltata pana la barajul de la Valea lui Iovan, dar pe vreme buna se poate merge chiar dincolo de acesta, pe drumul forestier care trece acum de Izvorul Cernei, ajungand la Valea Carbunelui. Aceasta sosea este o mare inlesnire pentru turism dar atentie ! Pe langa noi defileaza in goana ascunsele prapastii, canioane si pesteri, pe care Cerna le daruieste doar celor ce vin incetisor, cu rucsacul in spate, isi aseaza cortul intr-o poiana si pornesc in peregrinare pe cele doua picioare.

Varietatea si salbaticia locurilor sunt atat de mari incat nu se poate vorbi de trasee in majoritatea zonelor pitoresti. Cel venit va avea singur satisfactiile si emotiile descoperirii propriului sau traseu, unic, poate irepetabil. Pe Inelet, in Suscu, deasupra Tesnei sau sub Varful lui Stan, intri in labirinturi de stanci si lapiezuri, de tufe de liliac salbatic si fagi.

Peisajul Vaii Cernei este strans legat de structura si evolutia geologica. De multe milioane de ani albia s-a angajat pe fagasul unei puternice falii, cunoscuta in literatura geologica sub numele de "falia Cernei". Aceasta gigantica despicatura a scoartei se prelungeste spre est pana la Jiet. Datorita ei, in versantul drept al Cernei avem granite si gresii si calcare jurasice cenusii, stratificate, in timp ce in versantul stang se dezvolta calcarele recifale cretacice in alternanta cu flisul mai putin rezistent.

Prabusirea vertiginoasa a compartimentelor geologice, care s-a produs in ultimele sute de mii de ani, in lungul faliei Cernei a avut importante consecinte asupra hidrogeologiei vaii si, indirect, asupra dezvoltarii pesterilor. Apele din versanti s-au infiltrat pe fisuri verticale, iesind prin izvoare in apa Cernei sau chiar mai jos, pana la rocile fierbinti din profunzime, de unde revin la suprafata sub forma izvoarelor calde, la Herculane. Rapiditatea proceselor de infiltratie si grosimea mica a fasiilor de calcare au impiedicat formarea unor retele subterane mari. Desi numeroase (peste 700) pesterile din Valea Cernei sunt de mici dimensiuni : cea mai lunga, Pestera Salitrari, masoara ^: l 500 m. Cea mai adanca, 90 m adancime. Acestea, ca si toate pesterile din sectorul mijlociu al Cernei au fost explorate sistematic in 1979-1980 de membrii Cercului speologic "Focul Viu" - Bucuresti. Un prim traseu recomandat pentru cunoasterea peisajului specific zonei este Rosetu-Balta Cerbului-Valea Tesnei. Plecand de la piscina in aer liber de la Crucea Ghizelei, dupa cateva sute de metri, intr-o curba a soselei, zarim pe un fag gros marcajul turistic care ne va insoti spre Balta Cerbului. Poteca paraseste repede ogasul Roset, pe care se afla si o frumoasa cascada, si urca apoi in serpentine si pe curba de nivel pana in abruptul calcaros al Ineletului, unde ajungem dupa cea 2 ore. De aici, urmand poteca bornata cu vechi "momai" graniceresti, ajungem in poiana Balta Cerbului, o insula de granite intre calcare, de la marginea careia se deschid spre Cerna privelisti aeriene. Vechea poteca granicereasca se strecoara printre doline, in padure, ajungand in cursul superior al Vaii Tesna.

Pe Valea Tesnei este unul dintre putinele drumuri de legatura intre Cerna si Mehedinti. El strabate poieni inverzite, unde se afla cateva "conace" mehedintene. In calcarele suspendate deasupra vaii, se afla cateva pesteri, dintre care una, neidentificata inca, ar fi fost, conform unor documente, ascunzatoarea cetei conduse de Tudor Vladimirescu.

Mai jos, intalnim o pitoreasca moara de apa si, imediat dupa ea, un sector de canioane salbatice, greu de strabatut, cu marmite, cascade si o mica pestera. Iesite din canion, apele Tesnei mai coboara cateva cascade mici si apoi dispar prin fisurile calcarului. Se poate incheia traseul fie coborand direct prin albie, peste cateva saritori, fie urmand linistita poteca ce, inainte de a parasi calcarele, atinge un frumos punct de belvedere, un decor in care stancile tuguiate se imbina armonios cu eleganta sobra a pinilor negri, imprimand locului o tenta japoneza. Valea Tesnei poate fi un obiectiv in sine si pentru acest lucru este suficient sa coboram din masina in punctul numit "km 14" in dreptul ruinei unei foste cabane, din spatele careia porneste abrupt poteca amintita.

Un alt traseu de cunoastere a reliefului carstic din cursul mijlociu al Cernei incepe de aici, din zona podului Tesnei, cateva sute de metri mai departe de confluenta Cernei cu V. Tesnei, dar vizeaza de data aceasta obiective care se afla in malul drept al raului.

Daca traversam podul Tesnei si urmam apoi poteca lata ce urca in versant, ajungem dupa 10 minute la gospodariile unor buni cunoscatori ai acestor locuri - Vrabete si Cosma. De la casa lui Cosma poteca coboara mai intai in Valea Drastanic, pe care o traverseaza si dupa alte 20 minute atinge Valea Prisacina. Atat Valea Drastanic cat si Valea Prisacina adapostesc pereti calcarosi grandiosi, de o mare spectaculozitate.

In zona sunt peste 150 pesteri, dar din cauza salbaticiei locurilor ele nu pot fi vizitate fara un ghid cunoscator.

Cel mai frumos si mai romantic traseu de vizitare este cel care porneste din Valea Prisacina vizand Pestera cu Doua intrari si Pestera Salitrari.

Un relief exocarstic extrem de original, de fapt unic in felul sau in carstul carpatic, il constituie Poienile de Sus ale Cernei, o insiruire de depresiuni adanci, adesea cu fundul foarte neted dar cu versanti taiati in calcare abrupte si puternic lapiezate. Pentru a patrunde in imparatia secreta a Poienilor, trebuie sa urcam pe Valea Arsasca pana sub Varful lui Stan. In ultimii ani un drum forestier practicabil pentru autoturisme se desprinde din soseaua de pe Valea Cernei, in dreptul km 26, urcand pe Arsasca pana aproape la l 000 m inaltime, pe interfluviul ce separa Cerna de Mehedinti. Din acest punct trebuie urmata linia interfluviului catre sud, pe o poteca ce merge mai intai pe marginea unei defrisari, pentru iesi, dupa l km, la marele lapiez de sub Varful lui Stan. Traversam acest relief alb si fragmentat si ne afundam din nou in padurea de fag, pe o poteca lata, ca o alee, care dupa 30 minute ne conduce in Poiana Bilitina, la l 200 m altitudine. Ne aflam intr-un miraculos stadion, de o perfecta netezime. Pajistea verde este punctata cu alb, si, de la distanta, nu stii daca sunt spinarile oilor sau coamele lapiezurilor dezvelite de sol.

Versantii calcarosi ai Beletinei nu sunt prea abrupti. O excursie printre ei prilejuieste intalnirea cu o mare varietate de forme modelate de ape pe suprafetele de calcar, intr-un decor domol, batran, de o mare salbaticie. Mergem parca printre ruinele unor vechi cetati, incercand sa reconstituim din fragmente marile batalii geologice ce s-au dat aici, de-a lungul mileniilor.

Din Poiana Beletina ne indreptam spre sud-vest, intrand in continuarea acesteia, in Poiana Izvernelor. Dupa cca 1/2 ora strabatem si aceasta depresiune si coboram adanc in Poiana Crovul Mare, o dolina imensa, adanca de peste 100 m, in baza careia se afla o stana, la umbra unor arbori razleti. Din Poiana Crovul Mare exista o varianta de revenire in Beletina, precum si poteci ce conduc spre Izverna, in Mehedinti, sau spre Valea Cernei.

Daca timpul ne permite, vom continua drumul pe directia sud-vest, intrand in Poienile Porcului; alte doua depresiuni adinci, cu versanti simetrici si foarte regulati. Urmeaza Crovul Medvedului si Plostinioarele - ultimele poieni din acest sir, pentru parcurgerea carora este bine sa ne rezervam o lunga zi de vara. Din Plostinioara vom merge tot spre sud-vest, printr-un hatis de tufe, fagi tineri si stancarii de calcar, pana vom iesi in Valea Tesnei.

Atentie! Deoarece din ultima poiana pana in Tesna zona este foarte salbatica, este bine ca in acest punct sa mai avem la dispozitie cel putin 2 ore de lumina. Plecand de dimineata din interfluviul de sub varf, putem parcurge intregul traseu in 10-12 ore. Pentru a fi mai siguri ca nu vom dormi in padure, putem face traseul in sens invers, urcand din cursul mijlociu al Vaii Tesna catre nord-est pana in creasta.

Surprize asemanatoare ne rezerva Valea Cernei si daca parcurgem creasta calcaroasa cuprinsa in versantul stang intre Ramnuta Mare si Ramnuta Vanata, cam in dreptul km 29-32. Accesul in aceste redute de calcar ale Ramnutelor se poate face fie pe Valea Ramnutei Vinete, mai simplu, fie urcand pe poteca ce traverseaza Cheile Ramnutei Mari, in punctul La Carlige.

Chiar la iesirea din Cerna-Sat, putem vedea o alta podoaba a carstului Cernei : Cheile Corcoaia, aflate la numai 100 m de sosea. Un tub de presiune Zung de 300 m, sapat in baza unui defileu inalt de peste 100 m. Un monument al naturii, in prezent amenajat cu balustrada.