PESTERA PAGODELOR
Localizare si cai de acces. In salbaticia versantilor Muntelui
Stogu-Stogsoare, pesterile, desi mici, adauga peisajului un
plus de mister. De jos din vai, privirea se opreste la baza
peretilor care te indeamna sa iei in piept abruptul, pentru a-i
scruta adancimile.
Ogasul
Ursului, o padina adanca, cu o denivelare de 300 m, are cateva mici
perle de peisaj subteran. Pestera Pagodelor este una dintre acestea.
Pentru a ajunge la pestera vom porni de la Cantonul Cheia, pe o
poteca din malul stang al vaii, coborand lin prin padure cca 350
m, pana la intalnirea, intr-un decor haotic, de mari blocuri
prabusite si "rauri de pietre", a Ogasului Ursului, in
versantul opus, vizavi de ogas, zarim stanca semeata a
Santinelii Cheilor, dominata de uriasul perete al Claii
Strambe. Dupa un urcus abrupt de 150 m peste acest tobogan de
grohotis, zarim in peretele drept al ogasului intrarea
suspendata deasupra unei mici saritori.
Date istorice. Pestera Pagodelor a fost explorata si
cartata de speologii valceni al Cercului speologic "Niphargus" in 1976
si comunicata in 1980 de G. Procopie, N. Naulea si St.
Carstom.
Descriere. Intrarea este dubla si se prezinta sub
forma unei diaclaze, penetrabila pe o sectiune de 1x1 m. Dupa o
scurta panta descendenta, urmeaza o galerie joasa de
18 m, pana la o stramtoare in roca ce triaza in mod drastic
gabaritul vizitatorilor. Dupa Stramtoarea Nasturilor Pierduti galeria
devine continua pe aceeasi directie, dar cu dimensiuni mai
generoase : l-3 m latime si 2-3 m inaltime, pe
inca 100 m lungime.
Pestera
este suborizontala, avand o denivelare de 10 m pe toata lungimea.
Doua aspecte retin in mod special atentia in aceasta
cavitate: bogatia speleotemelor si prezenta unui depozit de
argila de un tip deosebit.
Pe
aceasta portiune galeria prezinta numeroase semne ale
actiunii de eroziune si coroziune ale apei asupra calcarului :
pilieri, septe, niveluri de eroziune, nise de dizolvare. Pe podea se
afla pietris si nisip, iar concretiunile lipsesc.
Inainte
de a atinge galeria activa, avem posibilitatea de a vizita in intregime
portiunea fosila a pesterii, formata din mai multe
coridoare, care nu contin insa elemente spectaculoase.
In
continuare vom cobori condusi de micul parau subteran pana la sifonul
terminal, pe o galerie salbatica, taiata intr-un calcar
negru, intens corodat, cu cateva zone de ingustare. Apa ce se pierde in sifon
strabate la suprafata dupa cateva sute de metri intr-un
izvor la marginea luncii.
Revenind
la punctul de plecare de pe galeria activa, urcam de data aceasta pe
parau, depasim o stramtoare si apoi, pe o panta de
pietris instabil, ajungem la baza unei cascade inalta de peste 10 m,
locul cel mai frumos al pesterii si obstacolul cel mai greu de
depasit. Cei ce se incumeta totusi sa urce direct prin
stropii cascadei (fapt realizabil numai de catre persoane foarte antrenate
si in perioade secetoase), vor intalni mai sus o zona larga, cu
numeroase blocuri printre care, cu pretul unor serioase eforturi si
al catorva nasturi, se poate iesi din nou la lumina dire
Speleotemele
formeaza ansambluri elegante, desi modeste ca dimensiuni; stalactite
conice si stalagmite fistulare, fragile si policrome, ne obliga
sa aplecam mereu capul pentru a nu le rupe. Pe podea zarim
cateva stalagmite "gulerate", adica stalagmite care au avut candva baza
inundata, iar la nivelul apei s-a depus pe ele un brau de calcit. Cele mai
frumoase sunt, desigur, "pagodele", stalagmite conice ce ne sugereaza
liniile unei arhitecturi asiatice si care au dat denumirea pesterii.
Depozitul
de argila este partial litificat, intarit, fiind pe alocuri
acoperit cu o glazura calcica stralucitoare, depusa pe
marginile crapaturilor de la ultima uscare a materialului.
Aceasta argila, deosebit de fina, provine dintr-o perioada
in care infiltratiile din pestera alimentau un mic lac, ale
carui ape s-au pierdut apoi prin fisurile calcarului. Martorii acestei
oglinzi disparute sunt si nivelurile de depunere a calcitului, care
incing ca niste braie peretii.
Cu
luarea tuturor precautiunilor in lucru pentru crutarea pesterii,
se pot face cateva fotografii frumoase. Trepiedul nu este necesar, deoarece
subiectele sunt in general detalii.
Conditii de vizitare. Pentru vizitare, care dureaza maximum o ora,
este necesara doar o salopeta, sursa obisnuita de
lumina si o cura de slabire. Grupul nu trebuie sa
depaseasca 2-3 persoane, din cauza spatiilor mici si a
formatiunilor fragile.
Bibliografie. Inedita.
