PESTERA SUGAU
Sinonimii : Pestena Sugo ("murmur").
Localizare si cai de acces. Pestera Sugau e situata in decorul
pitoresc al munceilor de la poalele Muntilor Giurgeului, cu paduri de
brad si poieni de un verde crud, mentinute de clima mai rece a
acestor locuri, ce reprezinta polul frigului din tara noastra.
Pe aceste meleaguri pesterile sunt o raritate, caci muntii sunt
alcatuiti mai mult din sisturi cristaline si roci
vulcanice. Pestera Sugau este gazduita de o fasie
ingusta de calcare cristaline care se dezvolta in versantii
Muntelui Sipos.
Drumul
spre obiectiv incepe din Soseaua nationala care merge de la
Gheorgheni la Izvorul Muresului, in localitatea Voslobeni, un drum
forestier urca in lungul para'ului Chindeni (Loc), intalnind dupa cca
5 km Paraul Pesterii, un mic
afluent dreapta. Urcam poteca pe valea acestuia si dupa 350 m pe
vale si inca un urcus de 150 m in versantul stang, intalnim
izvorul Sugau, resurgenta apelor din pestera.
Putin mai sus se afla intrarea.
Date istorice. Cunoscuta de mult de localnici, a fost
cercetata indeaproape in 1964 de M. Dumitrescu si T. Orghidan, oare
au cartat-o si au studiat-o din punct de vedere biospeologic.
Mai
tarziu ea a devenit terenul de activitate al speologilor amatori din
Gheorgheni, care au amenajat-o partial.
Descriere.
Pestera Sugau are o lungime de 350 m si galerii dispuse pe
mai multe niveluri. Galeria Principala are orientare est-vest si are
o lungime de 75 m. Din galeria principala se ajunge intr-o sala de 15
m lungime, cu planseul in panta. Din sala pornesc mai multe
galerii laterale. Ramificatia nordica este dezvoltata pe un
sistem de diaclaze inguste, in cea mai mare parte dificil de parcurs.
Ramificatiile sudice au aspect mai complicat, labirintic si prezinta
alternativ zone de ingustare si largire. In toate aceste galerii nu
exista decat apa de infiltratie. Etajul activ, respectiv izvorul
subteran tal parcului Sugau, nu a fost complet explorat.
Elementul
peisagistic cel mai frapant il constituie marea bogatie de stalagmite
luminare, in partea nordica a salii ele formeaza o
adevarata padure, care, cand a fost descoperita
pestera, forma cea mai mare densitate de stalagmite-lumanare din tara
noastra. Aceste formatiuni, deosebit de fragile, se dezvolta in
conditiile unei alimentari constante si nu prea abundente, in
care picatura cazuta depune, in momentul impactului cu varful
stalagmitei, intreaga cantitate de calcit pe care o contine, in acest fel,
cresterea se face numai prin varf. Existau in Pestera Munticelu
stalagmite lumanare inalte de 3 m, dar nu mai groase de 3 cm.
Alte
speleoteme demne de interes sunt stalactitele fistulare, care in cateva puncte
formeaza adevarate ploi de "macaroane". Diverticulul sudic
adaposteste un mic lac, captusit cu calcit spongios,
imaculat, intr-un alt diverticul se afla oseminte ale ursului de
pestera, intre care un femur fixalt intr-o stalagmita - un
adevarat certificat de autenticitate si vechime.
Geneza
pesterii este legata de tectonica de versant a masivului Munticelu. O
fractura principala orientata nord-sud a in
Pestera
Sugau prezinta interes prin speleotemele sale calcitice (curgeri
parietale, stalagmite, stalactite conice, stalactite-buzdugan), dar mai ales
prin cele aragonitice, ea fiind una dintre pesterile relativ putine
la numar, in care se mai poate admira podoaba unora dintre cele mai
fragile si mai miraculoase tesaturi minerale, acele si
jerbele de aragonit
Din
pacate si aceasta pestera a platit un greu tribut
acelor turisti care vin in pesteri pentru a lua cu ei ca prada
bucati din zestrea atat de greu agonisita a florilor de
piatra.
Conditii de vizitare. Fiind partial amenajata, prima parte poate fi
vizitata in tinuta obisnuita. Accesul
este permis numai cu ghid si cu aprobarea Muzeului din Gheorgheni, fiind
declarata rezervatie speologica.
Bibliografie. Tr. Orghidan, M. Dumitrescu (1965), M. Bleahu si
col. (1976).
