Pestera izverna

PESTERA IZVERNA

Localizare si cai de acces. Pestera Izverna este resurgenta paraului cu acelasi nume. Ea se gaseste in capatul vestic al comunei Izverna, la poalele Muntilor Mehedinti, in Dealul Pesterii, la o altitudine de 600 m.

Din soseaua asfaltata Baia de Arama-Turnu Severin, in dreptul satului Turtaba, se afla indicatorul rutier spre comuna Izverna. (In poiana din dreptul acestui indicator se tine in fiecare an, in mai, o importanta nedeie a mehedintenilor : "Targul de la Turtaba").

De la intersectie, mergand pe drumul comunal 5 km, se ajunge pana langa pestera, aflata la 100 m distanta de ultima casa din Izverna.

Date istorice Este explorata pentru prima data de biospeologul C. N. Ionescu pe o lungime de 200 metri; in 1914 el publica o descriere a acestei portiuni. In 1951 P.A. Chappuis si A. Winkler dau o descriere mai amanuntita, iar ulterior, V. Decou face cercetari de biospeologie (1964-1967)

In 1973, C. Goran realizeaza planul pesterii aparut in 1976.  O echipa a Cercului speologic Focul Viu" condusa de S. Roata, recarteaza in 1979 pestera descoperind galerii noi astfel ca lungimea actuala este de 1500 m. In acelasi an incep si explorarile cu scafandrul autonom, cu rezultate promitatoare, explorari care sunt in curs de desfasurare.

Descriere. Este o pestera activa cu portiuni scurte subfosile si fosile. Prezinta o galerie principala cu unele ramificatii orientata  NV - SE.

Prin intrarea cu dimensiunile 4x3 m care este si resurgenta piriului se urca o saritoare de 3m si apoi , printr-un scurt culoar se intra in galeria principala. Aceasta galerie este dezvoltata pe un sistem de diaclaze prelucrate prin eroziunea apei. Inaintam ocolind citeva marmite apoi printr-un lung coridor cu citeva mici lacuri cu apa de infiltratie ce pot atinge adincimea de 75 cm. Aceste oglinzi de apa cristalina reprezinta preludiul apelor pesterii. Dupa un scurt culoar dezvoltat pe o diacliza auzim chemarea unei cascade. Escaladam un prag de stinca si in fata noastra se afla un bazin cu apa de o limpezime neobisnuita adinc de 1,5 m cu suprafata incretita de de valurile pe care le face micul torent ce curge printr-un jgheab natural. Limpezimea si culoarea apei au inspirat si denumirea acestuia de Lacul Verde. Pentru a-l depasi este necesara o barca pneumatica, solutie preferabila traversarii sale inot, deoarece temperatura nu depaseste 8^oC.

Daca suntem buni cataratori, vom afla alege o varianta mai simpla ^: in Partea stinga se afla un horn dezvoltat in diaclaza; care urca mai intii cam 5 m, depasind un prag de la care va trebuie sa coborim o suprafata de calcar foarte inclinata, neteda, modelata de lapiezuri. Regasim in acest fel piriul subteran care iese de sub oglinda unui sifon. Este Sifonul Verde, explorat doar cu scafandrul autonom, lung de 50m si adinc de 12m. In paralel cu el continua insa Galeria Fosila pe care o urmam urcind un prag de calcit ce ne obliga sa urcam citiva metri aplecati. Urmeaza o portiune de 80 m , relativ usor de parcurs in care galeria se dezvolta pe o diaclaza inalta de 2-4 m impodobita cu citeva stalagmite .In capatul acesteia se afla Vestiarul Scafandrilor, o sala de prabusire, cu dimensiunile de 12x8 m si inalta de 2-6 m. Aceasta sala comunica cu paraul subteran prin doua deschideri : prima, la dreapta coboara un tobogan de calcar pana la oglinda unui lac de sifon : cealalta, in partea opusa, este intrarea intr-un put de 5 m, care conduce pe paraul subteran pana la acelasi lac. Acesta este Sifonul Scurt, de 20 m lungime, cu o adancime de 5 m, care marcheaza sfarsitul traseului accesibil turistilor, dar nu si al pesterii. Caci, dupa cei 20 m, urmeaza o noua galerie emersa, lunga de 100 m si, in sfarsit, un nou sifon, un adevarat put inecat, care a fost explorat in vara anului 1982 pana la adancimea de 48 m si care continua.

Morfologia galeriilor este tipica pesterilor active : intalnim septe de eroziune, profile eliptice, pilieri, valuri de eroziune si marmite. Pretutindeni unde apare, paraul subteran imprima peisajului o nota de neliniste si forta, iar lacurile sunt printre cele mai limpezi ape ce se pot intalni sub pamant.

Conditii de vizitare. Pentru depasirea Lacului Verde este necesara fie o barca pneumatica, fie o cordelina sau o scarita de 10 m pentru varianta ocolitoare.

In rest, echipamentul trebuie sa cuprinda casca, cizme si o sursa buna de lumina.

Nu se recomanda perioadele cu posibile viituri, ce pot inunda pasajele subfosile ale pesterii, blocand astfel iesirea. Vizitarea dureaza 1½ ora.

Bibliografie. M. Bleahu si colab. (1976). S. Roata (1980).