Oceanul Pacific

Oceanul Pacific

Oceanul Pacific este cel mai mare si mai adanc dintre cele patru oceane ale lumii. El ocupa mai mult de o treime din suprafata Terrei si contine mai mult de jumatate din rezerva mondiala de apa. El poate fi impartit in doua zone distincte Pacificul de Nord (la nord de Ecuator) si Pacificul de Sud (la sud de Ecuator). Numele de Pacific, care inseamna linistit, i a fost dat  de navigatorul portughez Ferdinand Magellan in 1520.

Oceanul Pacific este marginit la est de tarmurile Americii de Sud si de Nord, la nord de stramtoarea Bering, la vest de continentul asiatic, arhipelagul Malay si Australia, iar la sud de Antarctica. In sud est este delimitat arbitrar de Oceanul Atlantic de stramtoarea Drake de-a lungul meridianul de 68 , iar in sud-vest separarea de Oceanul Indian nu este exact definita. Excluzand marile marginase din partea de vest, Oceanul Pacific are o suprafata de aproximativ 165 de milioane de kilometri patrati, mult mai mare decat suprafata totala a uscatului. Lungimea sa atinge punctul maxim (15.500 km) intre stramtoarea Bering si Antarctica, iar latimea maxima, intre Panama si peninsula Malay, este de 17.700 km. Adancimea medie este de 4.282 m, iar adancimea maxima este de 11.033 m in groapa Marianelor. Aceasta este si adancimea maxima cunoscuta pana in prezent.

Pacificul este cel mai vechi ocean, cele mai vechi roci descoperite datand de aproximativ 200 de milioane de ani. De-a lungul tarmurilor placa tectonica oceanica se subduce celei continentale, presiunea rezultata la contact cauzand cutremurele si vulcanii ce au adus acestei zone numele de Cercul de foc al Pacificului . Cele mai mari insule din regiunea vestica formeaza arhipelaguri vulcanice ce s au ridicat din marginea rasariteana a placii Euroasiatice. Cele mai importante sunt Japonia, Taiwan, Filipinele, Indonezia, Noua Guinee si Noua Zeelanda. Insulele oceanice, numite si Oceania, s-au format pe locurile vulcanilor subacvatici. Oceanul Pacific contine mai mult de 30.000 de astfel de insule, dar suprafata lor totala se ridica la doar 0,25% din cea a oceanului propriu zis. In unele zone, in special in Pacificul de Sud, uscatul se formeaza pe partile mai ridicate ale recifului de corali. Partea estica a oceanului este mai saraca in insule, cele mai importante fiind: Insulele Galápagos, Insulele Aleutine si Insulele Hawaii.

Curentii de suprafata in Pacificul de Nord pot fi impartiti in doua mari circuite. In nord Circuitul Subarctic cuprinde Curentul Alaskai si Curentul Subarctic. Partea principala a Pacificului de Nord este dominata de circuitul Nord Central. El cuprinde Curentul Pacificului de Nord, Curentul Californiei, rece si incet, si Curentul Japoniei, cald si rapid. In apropierea Ecuatorului Contracurentul Ecuatorial desparte cele doua parti ale marelui ocean. Pacificul de Sud este dominat de Circuitul Sud Central. El cuprinde Curentul Pacificului de Sud, Curentul Mentor si Curentul rece al Perului.

Majoritatea vietii animale si vegetale ale Pacificului este concentrata pe margini. Coastele Perului si Chile lui se gasesc din abundenta scrumbii, ce asigura o mare parte din consumul mondial de peste. Pe baza pescarusilor ce se hranesc cu scrumbii s au pus bazele unei profitabile industrii de ingrasaminte naturale. Pacificul de Nord Vest, incluzand Marea Japoniei si Marea Okhotsk, este inca una dintre principalele zone de pescuit de pe glob. Recifurile de corali bogate in viata marina ating apogeul in Marea Bariera de Corali, care are o lungime de 2.010 km de a lungul coastei de nord-est a Australiei. Tonul este o alta resursa importanta a Pacificului, flotele mai multor tari cautand bancurile ce pot uneori traversa intreg oceanul. Resursele minerale ale Pacificului au inceput si ele sa fie exploatate. Platformele Continentale din largul Californiei, Alaskai, Chinei si Indoneziei contin petrol, ce este exploatat in prezent. Explorarea fundului oceanului a dezvaluit importante resurse de mangan si fier, sub forma unor noduli ce uneori contin si alte minerale cum ar fi cupru, cobalt si nichel. In prezent se cerceteaza posibilitatea inceperii unor operatiuni miniere de exploatare a acestor depozit.