Versantii - caracteristici. Tipuri.

Versantii - Caracteristici. Tipuri. Versantii reprezinta suprafetele inclinate din alcatuirea reliefului. Au origine diferita dar in marea majoritate a situatiilor sunt legati de adancirea raurilor. Evolutia ulterioara este determinata de procese diferite de cele care l-au creat.

In functie de agentul care le-a dat nastere si de modul de evolutie sunt si caracteristicile lor de unde si deosebirea mai multor tipuri (fig. 26).

- Versantii de vale - sunt suprafetele create prin actiunea de adancire a raurilor, torentilor. Cei care apartin vailor inguste si recente, se afla imediat deasupra albiei ceea ce face ca influenta raului asupra evolutiei lor sa fie activa (erodarea bazei versantilor conduce la subminare, alunecari etc.). La vaile cu o evolutie de durata intre albia minora si ei exista albia majora, terase si ca urmare, influenta raului in dinamica lor se reduce considerabil, uneori total. Acesti versanti constituie primul component, deci cel mai vechi in alcatuirea vaii. Au lungime mare, inclinari variate, o forma (convexa, concava, dreapta etc.) care se modifica continuu, dar in ritmuri diferite in functie de o multitudine de factori intre care:

rocile (in cele cu rezistenta mare - calcare, granite- au panta accentuata, sunt drepti sau convexi; la cei formati din roci moi - argile, marne - pantele sunt slabe si frecvent concave; cand exista alternante de strate cu rezistenta diferita, situatiile devin mult mai complexe, versantii sunt alcatuiti din segmente cu panta deosebita care se imbina in forme variate);

structura geologica (versanti cu panta accentuata si in trepte atunci cand sectioneaza capetele de strat si versanti cu panta redusa cand coincid cu suprafata stratelor);

unitatea de relief strabatuta de rau (in munti sunt lungi si au pante mai mari, in campie sunt scurti, drepti si cu inclinari variate in functie de roca - in loess abrupti, in argile, nisipuri slab consolidate - au pante mici);

stadiu de evolutie a vaii (drepti la inceputul evolutiei, complexi ulterior) etc.

- Versantii de interfluviu - alcatuiesc pantele inclinate care fac racordul intre platourile interfluviilor sau linia de creasta cu diferite trepte ale culmilor secundare. Se afla deasupra versantilor de vale si cu unele exceptii sunt mai vechi decat acestia. Au rezultat in procesul evolutiei generale a reliefului regiunii (cei mai extinsi) sau printr-o dezvoltare locala impusa de o modelare selectiva determinata de diferente ca alcatuire petrografica (alternanta de strate groase cu rezistenta diferita; sunt scurti). Evolutia lor este dependenta de modul de asociere al proceselor geomorfologice in functie de caracteristicile climatului (evolutie prin tesire si scadere in altitudine in climat temperat; evolutie prin pedimentare in climat semiarid etc.).

- Versantii impusi de actiunea agentilor interni. Miscarile tectonice si vulcanismul sunt cele care determina in timp versanti cu caracteristici specifice. In lungul liniilor de falie prin ridicarea unor blocuri rezulta versanti abrupti sau cu panta ridicata ce pot capata ulterior prin actiunea altor agenti caracteristici aparte. La fel prin acumularile eruptiilor vulcanice se ajunge la realizarea aparatului vulcanic cu versanti specifici. La scara regionala miscarile tectonice pot impune bombari sau coborari insotite de modificari nu numai de altitudine, ci si in configuratia versantilor diferitelor unitati de relief.

- Versanti maritimi. Sunt in stransa dependenta de actiunea apei marii, oceanelor. Se separa versanti in lungul tarmului inalt (impus initial de tectonica, vulcanism, alcatuire litologica si accentuat de abraziune) si versanti submersi intre diferitele suprafete cvasiorizontale.

- La scara locala se adauga si versanti glaciari creati prin eroziunea ghetarilor in circurile si vaile glaciare, in jurul nunatakurilor), antropici (ex. cei rezultati prin sectionarea unor culmi pentru canale maritime - Corint, pentru diverse cai de comunicatie - deblee etc.), de natura petrografica (in loess, calcare, argila etc.).

- Geneza, evolutie si suprafete de echilibru. Cei mai multi versanti sunt rezultatul eroziunii apelor curgatoare. Acestea dispunand de energie (efect al interferentei actiunii gravitatiei exprimata prin valoarea pantei de scurgere si al marimii debitului) exercita eroziune lineara si regresiva creand vai incipiente, de-o parte si de alta albiei individualizandu-se versanti. Evolutia vaii si indirect a versantilor, va depinde de cativa factori:

-marimea energiei pe care raul o poate utiliza pentru eroziune.

-rezistenta la atacul apei data a rocilor si structurii geologice;

-influenta locala si regionala a miscarilor de ridicare active care maresc altitudinea si accentueaza pantele;

-coborarea sau ridicarea nivelului de baza al raurilor care se reflecta in cresterea si respectiv scaderea puterii de eroziune a acestora;

Rezulta ca in orice vale, in orice moment se confrunta doua categorii de forte - unele care tind sa o adanceasca (actiunea raului), iar altele care se opun favorizand largirea prin retragerea versantilor prin alte procese. Ca urmare, in functie de raportul dintre acestea valea va avea o anumita configuratie si date morfometrice. Se pot separa cateva situatii reprezentative:

cand puterea de adancire este superioara rezistentei, eroziunea lineara este pe planul principal, valea va fi adancita, relativ ingusta, iar versantii vor avea panta accentuata si forma relativ dreapta.

cand raul numai dispune de energie decat pentru transportul apei si materialelor provenite din eroziune laterala si din aportul modelarii versantilor se ajunge la un echilibru, adancirea vaii slabind pana la incetare. Situatia favorizeaza extinderea laterala a albiei, crearea unei lunci dezvoltate, iar prin procesele de versant se produc - retragerea mai mult sau mai putin rapida a acestora si modificarea formei din dreapta sau convexa in concava sau complexa.

la vaile cu desfasurare mare situatiile sunt mult mai complexe. Ele apartin unor regiuni care in anumite perioade de timp sufera miscari de ridicare importante si care sunt separate de intervale de stabilitate neotectonica. La acestea in timp se produce o succesiune de faze in care predomina adancirea (eroziunea lineara este stimulata de cresterea pantei generale) creandu-se sectoare de versant cu inclinare ridicata si faze in care raul ajuns in profil de echilibru nu se va mai adanci, favorizand retragerea versantilor si formarea de lunci. Situatia se complica si mai mult in conditiile unor modificari climatice de esenta care se vor reflecta pe de-o parte in schimbarea marimii  debitelor (prin crestere va fi stimulata eroziunea lineara, iar prin scadere slabirea pana la incetarea acesteia), iar pe de alta in modificarea proceselor care actioneaza pe versanti si indirect in ritmul si specificul evolutiei lor. Deci, in aceste situatii, in cadrul vaii, versantii se prezinta ca o succesiune de tronsoane imbucate (alcatuite dintr-un segment de panta neteda si una inclinata), fiecare reprezentand un cuplu de faze de nivelare (echilibru, cu eroziune laterala si retragere a versantului) si de adancire (dezechilibru, eroziune lineara accentuata).

Evolutiv la primele doua situatii nivelul de baza general de care depinde modelarea versantilor il reprezinta albia sau lunca raului, intrucat acesta influenteaza, atat intensitatea adancirii raului, cat si dinamica proceselor ce au loc pe acestia. Astfel, prin intretinerea unei pante accentuate si producerea de eroziune in baza lor, versantii sunt instabili, diferitele actiuni (meteorizare, alunecari, pluviodenudare etc.) generand materiale ce ajung in albie. Atata timp cat intensitatea adancirii este ridicata, panta mare a versantilor se va mentine, totul fiind subordonat actiunii raului. Odata cu realizarea luncii, influenta proceselor din albie asupra evolutiei versantilor scade reducandu-se doar la intervalele cu viituri. In restul timpului, modelarea va fi mai rapida sau mai inceata in functie de caracteristicile climatului, de rocile din care sunt alcatuiti, de gradul de acoperire cu vegetatie etc. Astfel, versantii vor suferi o indepartare treptata in raport cu lunca ei modificandu-si atat altitudinea cat si panta.

- Caracteristicile climatului, isi pun amprenta in ritmul si specificul evolutiei.

In climatul arid si semiarid cu versanti lipsiti de vegetatie, procesele de meteorizare (dezagregarea indeosebi) si pluviodenudarea (la ploile rare dar torentiale) determina o retragere a lor relativ paralela cu pozitie initiala insotita de generarea la baza a unei pante de echilibru (glacis, pediment) a carui inclinare este in raport cu marimea materialelor ce sunt evacuate gravitational sau prin panzele de apa (mai mare pentru cele grosiere si mai mica pentru cele fine).

In climatele umede, procesele care domina in modelarea versantilor sunt altele - alterarea, pluviodenudarea, siroirea, torentii, alunecarile de teren etc. - modul de asociere si importanta fiind in functie de roci, de gradul de acoperire cu vegetatie, de pante etc. Important insa este faptul ca evolutia conduce concomitent la scaderea generala a pantei, dar si a altitudinii, proces care in final se incheie cu realizarea unei suprafete de echilibru slab inclinate acoperita de un strat subtire de materiale alterate.

- Lungimea versantilor are un rol insemnat. Astfel pe cei cu lungime mare intensitatea proceselor si dimensiunile materialelor evacuate sunt diferite de la un sector la altul (mai active si grosiere in partea superioara si mai slaba cu elemente cu dimensiuni reduse in treimea inferioara), forma acestora din dreapta se transforma in convexa (panta mai mare necesara evacuarii elementelor grosiere), concava (panta mai mica suficienta pentru elementele cu dimensiuni reduse). Pe masura evolutiei, in tendinta realizarii unui echilibru general, partea concava (a echilibrului) se extinde si ca urmare, locul de imbinare a celor doua sectoare (convex si concav) se deplaseaza catre partea superioara a versantului pentru ca in final sa corespunda cu linia de racord cu interfluviul.

Situatiile devin mult mai complexe cand versantii sunt alcatuiti din strate de roci cu rezistenta diferita. Intr-o prima parte a evolutiei, modelarea se va realiza diferentiat ceea ce va conduce la impunerea in profilul versantilor a unor trepte litologice sau structurale, fiecare din acestea capatand rol de nivel de baza local ce va influenta intensitatea modelarii sectorului de panta de deasupra. Ca urmare, profilul general al versantului va capata o forma complexa pe care modelarea desi va fi diferita de la un segment la altul va conduce in timp la realizarea unui profil de echilibru.

O situatie distincta este specifica vailor din generatii mai vechi la care in evolutie se separa mai multe faze in care la nivelul albiei raului s-a ajuns la o stare de echilibru, dar de fiecare data relativa stabilitate a nivelului de baza a fost intrerupta fie, datorita unor miscari de ridicare, fie modificarii radicale a climatului, ceea ce a dus la reluarea eroziunii lineare si ruperea echilibrului. Prin aceasta evolutie, versantii au capatat o desfasurare in trepte, fiecare suprafata cvasiorizontala a acestora devenind un nivel local in functie de care se realizeaza modelarea segmentului inclinat de deasupra. Deci, evolutia generala a versantului a devenit tot mai complexa pe masura adaugarii de tronsoane de vale noi in urma adancirii sacadate. Ea se va caracteriza printr-o insumare de modelari secundare la nivelul fiecarui tronson, caracterizate prin marimi diferite ale retragerii pantelor inclinate si de fragmentare a celor cvasiorizontale. Acest proces este influentat de caracteristicile acestora indeosebi ca alcatuire geologica, marime a suprafetei, tipul si gradul de acoperire cu vegetatie etc. Totusi, in timp torentialitatea si alunecarile conduc la deplasarea unor volume insemnate de materiale rezultate prin dezvoltarea lor pe suprafete care depasesc limitele tronsoanelor. Se ajunge la spargerea unitatii acestora si la cuprinderea treptata intr-o evolutie unitara a intregului versant care in final se va transforma intr-o suprafata de echilibru slab inclinata, dar ondulata acoperita de materiale rezultate din ultima parte a modelarii.