Pestera-aven din sohodoalele mici

PESTERA-AVEN DIN SOHODOALELE MICI

Sinonimii: Pestera lui Arion Arjoc.

Localizare si cai de acces. Pestera se deschide in platoul dolinar al Masivului Sohodoalele Mici, la o altitudine de 540 m.

Din versantul drept al Vaii Motrului Sec, urca in momentul de fata un drumeag forestier direct prin firul unui ogas. Dupa 500 m parasim drumul de pe ogas si urcam in versantul stang al acestuia, pe o poteca abia vizibila ce serpuieste printr-o pajiste. Dupa ce am urcat o diferenta de nivel de 120 m, intram in padurea de fag, unde vom intalni cateva mari doline, intr-una dintre acestea se afla intrarea avenului.

Date istorice. Pestera a fost explorata pentru prima data in 1960 de D. Dancau. Ulterior a prilejuit cercetari de biospeologie (V. Decu, A. Negrea, L Tabacaru, 1952-1980), precum si de speologie fizica (microclimat) in 1979.

Descriere. Este o pestera de dimensiuni medii, avand o lungime de 220 m si o denivelare totala de 35 m. Din dolina patrundem cu ajutorul unei corzi sau mai bine al unei scarite, amarate de unul din fagii de la marginea dolinei, intr-o palnie ce ne conduce intr-un put de 10 m adacime. La baza acestuia se afla o acumulare de bolovani si material vegetal sub forma unui con de acumulare, pe panta caruia putem cobori in doua directii. Mergand mai intai pe ramura estica, patrundem dupa un scurt taras intr-o galerie spatioasa, care are in tavan cateva hornuri inalte. Galeria are 35 m si spre capat prezinta mai multe diverticule. Sutem intr-o incapere frumos concretionata, cu gururi, scurgeri parietale, stalactite si stalagmite. Remarcam dintre formatiuni stalactitele fistulare transparente si albeata de zapada a unor cruste de mondmilch.

Revenind la baza putului de acces putem intra pe ramura vestica. Aici un culoar descendent, cu multe prabusiri, ne conduce dupa 10 m intr-o sala spatioasa, lunga de 20 m si lata de 3-5 m, cu mai multe diverticule. Unul dintre aceste diverticule se dezvolta pe o diaclaza si gazduieste un frumos lac cu apa limpede si adanca de l-2 m.

In podeaua unui alt diverticul se deschide un put ce coboara, tot mai ingust, circa 10 m, si exista presupunerea ca ar comunica cu reteaua de galerii a Pesterii Lazului, care se dezvolta dedesubt. Elementul cel mai interesant din punct de vedere peisagistic il constituie concretiunile masive de calcit si mondmilch, lungi pana la 2 m, indeosebi stalactite, stalagmite si cruste.

Un frumos planseu stalagmitic, de forma curbata, inchide sub el o mica pestera in pestera. Stalactitele din aceasta parte sunt net deosebite ca morfologie de cele din ramura estica, ale prezentand suprafete septale poliedrice (stalactite cu fatete, stalactite "zgribulite"), a caror geneza este legata de realizarea in subteran, in anumite perioade, a unor temperaturi negative.

Nu este exclus ca existenta presupusei legaturi prin putul de 10 m sa fi favorizat o circulatie a aerului rece din timpul iernii.

Conditii de vizitare. Pentru coborarea avenului este necesara o coarda de 15 m sau o scarita speologica.

Pestera se poate vizita in rest fara a avea nevoie de un echipament special. Vizitarea dureaza o ora.

Bibliografie. A. Decou, V. Decou si M. Bleahu (1967), M. Bleahu si col. (1976).