Apele uzate

Apele uzate

Principala sursa de poluare permanenta a ecosistemelor acvatice o constituie apele uzate reintroduse in receptori dupa utilizarea apei in diverse domenii. Dupa provenienta lor, exista urmatoarele categorii de ape uzate:

ape uzate orasenesti, care reprezinta un amestec de ape menajere si industriale, provenite din satisfacerea nevoilor gospodaresti de apa ale centrelor populate, precum si a nevoilor gospodaresti, igienico-sanitare si social- administrative ale diferitelor feluri de unitati industriale mici.

ape uzate industriale, rezultate din apele folosite in procesul tehnologic industrial, ele fiind de cele mai multe ori tratate separat in statii de epurare proprii industriilor respective.

ape uzate de la ferme de animale si pasari care, au in general caracteristicile apelor uzate orasenesti, poluantii principali fiind substantele organice in cantitate mare si materialele in suspensie.

ape uzate meteorice, care inainte de a ajunge pe sol, spala din atmosfera poluantii existenti in aceasta.

ape uzate radioactive, care contin ca poluant principal substantele radioactive rezultate de la prelucrarea, transportul si utilizarea acestora.

ape uzate provenite de la zone de agrement, campinguri, terenuri de sport, care sunt asemanatoare cu apele uzate orasenesti.

apele uzate provenite de la navele maritime sau fluviale, contin impuritati deosebit de nocive cum ar fi: reziduuri lichide si solide, pierderi de combustibil, lubrifianti etc.

1. Apele uzate menajere

Apele uzate menajere provin din satisfacerea nevoilor gospodaresti de apa ale centrelor populate, precum si a nevoilor gospodaresti, igienico-sanitare si social administrative ale unitatilor industriale mici. Apele uzate menajere au o compozitie relativ constanta, dependenta orar de activitatea umana. In Tabelul 1.1 sunt prezentate valorile medii ale caracteristicilor specifice ale apelor uzate menajere.

Tabelul  1.1. Compozitia medie a apelor uzate menajere

Caracteristici	g / loc.zi	mg / l
Substante solide totale:
- substante minerale
- substante volatile		Analiza: Marii de Coral, insulele Referat: Inaintarea clasica in traverseu - munte
Suspensii sedimentabile:
- minerale
- volatile
Suspensii nesedimentabile (plutitoare):
- minerale
- volatile
Substante dizolvate
- minerale
- volatile
Consumul biochimic de oxigen CBO5
Consumul chimic de oxigen CCO-Mn

2. Epurarea apelor uzate

Autoepurarea apei reprezinta ansamblul de procese fizice, chimice si biologice

prin care apa se debaraseaza de poluantii continuti, fara interventia omului. Argilele din albia raurilor constituie adevarate bariere naturale contra migrarii poluantilor.

Procesele fizice care au loc la autoepurare sunt:

dilutia poluantilor prin dispersarea in receptor;

sedimentarea (caderea) particulelor solide din apa; fenomenul depinde de marimea particulelor, densitatea lor, forma, densitatea efluentului, temperatura, viteza de curgere a apei. Sedimentele se depun mai mult la maluri, care astfel pot deveni depozite de poluanti, cu repersursiuni asupra vegetatiei, animalelor care se adapa, peisajului, devenind locuri de inmultire a parazitilor.

Procesele chimice pot fi de:

oxidare (datorita oxigenului dizolvat in apa),

reducere intre poluantii existenti si precipitare. Precipitatele produc turbulenta, dupa care se depun.

Pocesele biologice din ape depind, in plus fata de factorii mentionati, si de concurenta microbiana, prin poluare si flora deja existenta in apa. La acestea se adauga si actiunea bacterivora a organismelor acvatice. Substantele organice se degradeaza la compusi mai simpli (CO₂, CH₄, NH₃, H₂S, H₂O). Unele bacterii pot actiona atat aerob, cat si anaerob. Plantele acvatice absorb CO₂ si sarurile din apa, degajand oxigen. Animalele (scoicile, viermii, racii s.a.) si pestii retin in unii poluanti, contribuind la epurarea apei, dar devenind nocivi pentru animale si oamenii care se hranesc cu ei.

Epurarea apelor reprezinta totalitatea operatiilor efectuate pentru diminuarea continutului de poluanti, astfel incat concentratiile ramase sa nu provoace poluarea apelor receptoare. Epurarea se realizeaza intr-o serie de utilaje, care alcatuiesc statiile de epurare. Amplasarea statilor de epurare a apelor uzate (poluate, sau reziduale) se face in aval de intreprinderea, sau intreprinderile poluante. Din statiile de epurare rezulta ape tratate, sau epurate si namoluri. Namolurile se pot aplica in agricultura, ca fertilizanti, dar numai dupa analiza lor, pentru a nu contine metale grele, substante toxice, germeni patogeni, etc.

Epurarea se realizeaza printr-o serie de procedee, de natura fizica, chimica si biologica.

Prin epurarea mecanica sunt inlaturate doar materii organice particulate. Pentru realizarea epurarii mecanice sunt necesare camere de nisip si  bazine de sedimentare. Se poate realiza indepartarea BOD in proportie de pana la 30%.

Epurare chimica. Epurarea chimica propriu-zisa, consta intr-o serie de tratari ale apei, in functie de natura si concentratia poluantilor. Procedeele mai des utilizate sunt: oxidarea, precipitarea, coagularea, clorurarea. Prin aceasta tratare se realizeaza indepartarea fosforului in proportie de ~ 30%.

Epurare biologica. Exista mai multe alternative de tratament biologic. Cele mai intalnite metode folosite sunt procesele de sedimentare activate si sistemele de biofilm precum filtre aerate. Sistemele de biofilm necesita un pretratament eficient pentru a inlatura materia particulata.

Epurarea apelor reziduale in situ

Tratarea in situ (la locul producerii) a apelor reziduale diminueaza investitiile pentru utillaje, conducte, dar procedeele nu se pot generaliza, aria lor de aplicabilitate fiind redusa. Se utilizeaza: aerarea, antrenarea cu abur a poluantilor, desorbtia termica, tratarea chimica, extractia cu solventi, procedee biologice etc.