Perimetrul POTLOGI PODISORU - date hidrologice si hidrochimice

1. Date hidrologice de baza

Perimetrul POTLOGI PODISORU este amplasat in partea de sud-vest a localitatii Potlogi, in terasa malului stang a raului Arges.

Artera hidrografica principala este reprezentata de raul Arges cu o directie de curgere orientata nord-vest – sud-est.

Raul Arges este un important rau interior ce izvoraste din Muntii Fagaras (avand doua izvoare, paraiele Capra si Buda), curge in directie sudica intersectand o zona muntoasa, campii inalte si joase si in final se varsa in fluviul Dunarea langa Oltenita, la sud de Bucuresti, are lungimea de 340 km si suprafata totala a bazinului de receptie este de 1550 km

Resursele de apa teoretice totale din bazin sunt evaluate la 656 mil. m³ (din care 1.960 mil. m³ provin din apele de suprafata si 696 mil. m³ din apele subterane). Circa 85,5% din aceste resurse teoretice sunt utilizabile din punct de vedere tehnic (271 mil. m³ din care 1671 mil. m³ provin din rauri, lacuri si lacuri de acumulare si 600 mil. m³ din apele subterane).

In ceea ce priveste formarea debitelor maxime, rolul major revine ploilor de primavara suprapuse topirii zapezilor precum si ploilor de lunga durata.

Se remarca o slaba impadurire a zonelor de deal, ceea ce determina accentuarea fenomenelor de eroziune in contrast cu zona nordica a bazinului unde procesele de eroziune sunt mai lente.

Distributia precipitatiilor in bazinul hidrografic Arges este puternic influentata de relieful din regiune, inregistrandu-se valori ale precipitatiilor medii anuale ce variaza intre 400 mm/an si 1.400 mm/an.

500 – 600 mm/an in zonele de campie,

500 – 700 mm/an in zona de Piemont, cu valori mai mari regiunea dealurilor nordice si valori mai scazute in sud,

600 – 900 mm/an in zonele inalte de deal,

1000 – 1400 mm/an in zonele de munte (Muntii Fagaras).

Precipitatiile medii anuale inregistrate in bazinul hidrografic Arges sunt prezentate in tabelul urmator:

Debitul mediu multianual variaza intre 19,6 m³/s in cursul superior, 40 m³/s la iesirea din zona piemontana si 73 m³/s la varsare.

Scurgerea medie anuala si debitul cu asigurarea 95% inregistrate in sectiuni caracteristice pe raul Arges si pe principalii sai afluenti sunt prezentate in tabelul urmator:

Rau	Lungime totala (km)	Sectiune	Lungime (km)	Suprafata bazin (km2)	Scurgere medie anuala (m3/s)	Debit cu asigurare 95% (m3/s)
Arges		Cateasca
		Malu Spart
Valsan		Bradet
		Malureni			Eseu: Egipt – date generale si economice Document online: Test de evaluare la geografie - relieful Romaniei
R. Doamnei		Bahna Rusului
		Darmanesti
		Ciumesti
R. Targului		Voina
		Voinesti
		Piscani
Neajlov		Moara din Groapa
		Vadu Lat
		Calugareni
Sabar		Poenari
Dambovita		Podu Dambovitei
		Malu cu Flori
		Lunguletu

In bazinul hidrografic Arges in general, scurgerea specifica medie are valori pana la 40 l/s.km² – in partea superioara a bazinului (in Muntii Fagaras), si mai mici de 1 l/s.km² – in partea inferioara (in Campia Romana).

Raul Arges, strabate judetul Dambovita pe o lungime de 47 km, la intrarea in judet avand o suprafata de bazin de 3.740 km² si respectiv lungimea de 177 km. Panta medie a raului pe sectorul aferent judetului este de 1,65 %.

In sectorul final, raul Arges curge pe un singur fir, avand largimea de 60 - 100 m. Din punct de vedere morfologic, valea Argesului prezinta o albie bine individualizata fata de zona de campie, cu maluri de 2 - 6 m si o lunca cu o latime de aproximativ 7 km in zona de divagare din dreptul localitatii Gaesti. In cuprinsul ei Argesul meandreaza si exercita o puternica actiune de eroziune laterala in depozitele de pietrisuri si nisipuri usor friabile. Panta hidraulica mica a determinat schimbarea permanenta a traseului de curgere, astfel incat albia prezinta numeroase ostroave si albii parasite. Pe toata zona de campie a raului, incepand de la suprafata si pana la adancimea de 20 - 25 m se gaseste un complex aluvionar de varsta cuaternara constituit din pietrisuri cu nisip (balast) in care sunt intercalate lentile groase de argila. De regula, pana la adancimi de 6 - 8 m si chiar 12 m, se gaseste un orizont continuu de balast in care s-au dezvoltat exploatarile balastiere (Patroaia, Ionesti si Matasaru). Sub aceste adancimi incep sa apara lentile de argila distribuite neuniform cu grosimi de la 1 – 5 m, chiar 7 - 9 m. La adancimea de 20 m forajele au identificat formatiuni de argile, argile prafoase cu zone de nisipuri fine care este posibil sa apartina unor formatiuni de varsta precuaternara. Ca aspect si caracteristici, sunt asemanatoare cu argilele lenticulare din complexul superior aluvionar. La suprafata terenului, in albia majora si in zona de campie din apropierea barajului Zavoiul Orbului stratul superficial de acoperire este constituit din prafuri nisipoase cu grosimi de 1 m pana la 2 m. Stratificatia neuniforma a complexului din suprafata poate fi explicata ca fiind urmare a diferitelor faze de evolutie a albiei raului Arges in care au patruns si depunerile apelor ce au curs de pe versantul stang. Variatia de debite de la un anotimp la altul prezinta clar viiturile de primavara (aprilie-iulie) si scurgerea minima vara. In sezonul cald se produc viituri de scurta durata, dar cu o mare putere de eroziune si transport. In regim natural debitele maxime ale raului Arges au fost determinate prin studii hidrologice elaborate de I.N.M.H. Se remarca diminuarea debitelor, fenomen explicat prin lipsa afluentilor importanti, iar viiturile se atenueaza prin inundarea luncii raului si a interfluviului Arges - Sabar.

Valorile scurgerii maxime in regim amenajat sunt prezentate in tabelul de mai jos:

In sectorul Argesului din zona perimetrului de exploatare datele hidrologice de baza sunt influentate de amenajarile hidrotehnice din amonte, debitul mediu multianual fiind Q_ma = 39,5 m³/s.

Debitul zilnic maxim este Q_{zi max} = 27,78 l/s.

Debitul zilnic mediu este Q_{zi med}  = 19,44 l/s.

Date hidrogeologice si hidrochimice

Existenta stratelor poros - permeabile si raporturile spatiale a acestora cu apele de suprafata a permis formarea unor structuri acvifere, care se individualizeaza prin parametrii fizici de curgere a apelor subterane si prin frontierele de alimentare si de drenaj. Astfel, se pot delimita:

Hidrostructura Pleistocenului inferior;

Hidrostructura Pleistocenului superior;

Hidrostructura Holocenului.

Hidrostructura Pleistocenului inferior afloreaza larg in interfluviul Arges – Dambovita fiind cuprinsa intre catena montana, la nord, si un aliniament ce trece prin localitatile Valea Mare - Gaesti – Picior de Munte – Tatarani, la sud. La vest de Arges, Pleistocenul inferior constituie Piemontul Getic, ce formeaza sistemul de terase inalte a retelei hidrografice principale si se afunda spre sud, sub depozitele mai noi la adancimi mai mari de 150 m.

In perimetrul luat in studiu Pleistocenul inferior se prezinta in faciesul stratelor de Fratesti, care reprezinta un complex argilos cu intercalatii de nisipuri fine – medie.

Intrucat sursa de sedimentare o reprezinta rama sudica a Platformei Moesice granulozitatea acestora creste treptat spre sud, trecand la nisipuri grosiere cu pietris sau pietrisuri mici cu nisip.

Hidrostructura Pleistocenului superior are o larga dezvoltare la S de Piemontul Getic, unde este reprezentata de succesiunea stratelor acvifere, care sunt de natura unor nisipuri fine – medii, si complexe argiloase. Grosimea cumulata a stratelor acvifere este variabila si uneori neuniform distribuita pe verticala si in plan orizontal. Astfel, se poate separa o succesiune de pana la 20 - 40 m, si una la adancimi mai mari de 40 m in care frecventa orizonturilor nisipoase este mai mare.

Secventa Pleistocenului superior se desfasoara pana la adancimi maxime de 120 m de la nivelul campului Gavanu – Burdea, dupa care sunt interceptate depozitele Pleistocenului mediu si inferior.

In succesiunea stratelor acvifere se poate separa o secventa superioara ce apartine Holocenului inferior si, probabil, partii terminale a Pleistocenului superior, ce se extinde pana la adancimi de 30 - 40 m, si o secventa inferioara la nivelul Pleistocenului superior, care este intalnita pana la adancimi de 120 m.

Grosimea cumulata a orizonturilor acvifere ale secventei superioare a Pleistocenului superior si Holocenului inferior, variaza intre 9.50 m si 16,5 m, iar pentru secventa inferioara a Pleistocenului superior intre 11.00 si 15,0 m.

Curgerea apelor subterane are loc sub un gradient hidraulic de cca. 2,5 ‰ de la NV spre SE. Separarea celor doua secvente de sedimentare se face si prin valorile coeficientului de conductivitate hidraulica. Astfel, pentru secventa superioara orizonturile acvifere au conductivitati hidraulice k = 10 – 46 m/zi, in timp ce pentru secventa inferioara acesta variaza in limitele 1,4 – 11, 4 m/zi.

Din aceasta analiza rezulta ca Pleistocenul superior are o structura hidrogeologica complicata data de variatiile litologice si de distributia stratelor poros – permeabile atat pe adancime, cat si pe directie. Complicatiile litologice sunt un rezultat al mediului de sedimentare in care se ingemanau curentii fluviatil – lacustrii veniti dinspre nord cu cei veniti dinspre marginea sudica a lacului cuaternar.

Hidrostructura Holocenului se dezvolta in aria terasei inferioare a raului Arges, unde acviferul este cantonat in depozitele de aluviuni grosiere de natura pietrisurilor cu nisip acoperite la suprafata de argile, argile nisipoase, silturi argiloase si nisipuri argiloase de natura loessoida. Este o hidrostructura ce se poate extinde pana la adancimi de 20 m, apa subterana avand caracter de apa freatica fiind alimentata continuu de apa de suprafata a raului Arges.

Analiza conditiilor hidrogeologice de acumulare a apelor subterane din bazinul hidrografic al Argesului a permis separarea a doua tipuri de strate acvifere:

- strate acvifere captive de mica adancime, formate din primul orizont permeabil acvifer intalnit sub nivelul suprafetei topografice;

- strate acvifere de mare adancime.

Stratele acvifere captive de mica adancime sunt cantonate in depozitele aluvionare ale teraselor si luncilor.

Stratele acvifere de adancime. Acviferele de adancime sunt localizate intr-un complex de pietrisuri, nisipuri si bolovanisuri, cu intercalatii de argile, denumite “Strate de Candesti”, de varsta Pleistocen inferioara.

Stratele de Candesti reprezinta o succesiune de depozite fluviatil – lacustre, alcatuite din bancuri de pietrisuri groase de zeci de metri, care alterneaza cu pachete de marno- argile si nisipuri.

Zona de alimentare a stratelor acvifere de adancime, cantonate in stratele de Candesti, se situeaza pe marginea externa a Subcarpatilor. Limita spre Subcarpati este stabilita in lungul in lungul unui sir foarte festonat de cueste, care indica cele mai nordice resturi ale piemontului Villafranchian. In aceasta zona, apele subterane se gasesc la adancimi cuprinse intre 50 si 200m, datorita grosimii mai reduse a pietrisurilor.

Inclinarea stratelor de Candesti catre interiorul Campiei Romane determina drenarea apelor subterane catre aceasta structura, drenare pusa in evidenta prin saturarea treptata a depozitelor psefitice. Cand saturarea cu ape subterane a acestor depozite este completa, surplusul deverseaza sub forma de izvoare sau alimenteaza aluviunile mai tinere din regiune, in care caz sunt generate bogate strate acvifere.

Aspectul granulometric diferit al acestor formatiuni, de la interior catre exterior, se reflecta si in conditiile hidrogeologice. Astfel, la interior (zona Subcarpatica) unde predomina pietrisurile, se formeaza 1 – 2 strate acvifere cu grosimi mari si debite bogate (5 – 10l/s), (zona de campie) orizonturile psefitice sunt inlocuite treptat de depozite tot mai fine, in care se gasesc acvifere relativ subtiri si cu debite mult mai mici sub 1,0l/s.

Majoritatea forajelor hidrogeologice efectuate in partea centrala cat si in partea sudica a judetului Arges, au pus in evidenta acvifere cu capacitate de debitare buna si foarte buna, in intervalul de adancime pana la 300m.

Debitele cele mai mari au fost intalnite la: Hulubesti (12,4 l/s); Maracineni (10 l/s), Calinesti (14,3 l/s), Topoloveni (7 – 10 l/s), Leordeni (10 l/s), Costesti (10 l/s), Izvoru (18 l/s).

Odata cu afundarea orizonturilor permeabile ale stratelor de Candesti sub depozitele mai noi din campie, se observa si cresterea presiunii de strat, pusa in evidenta prin nivelul hidrostatic mai intai ascensional si apoi artezian.

3. Analiza, din punct de vedere al gospodaririi apelor, influentei lucrarilor proiectate asupra regimului apelor de suprafata sau subterane si asupra obiectivelor existente si programate a se executa in zona

In zona perimetrului de exploatare a nisipului si pietrisului nu exista zone de protectie sanitara sau hidrogeologica a captarilor din surse de suprafata sau subterane.