Glacisurile si
pedimentele
Caracteristici. La baza versantilor, dar adesea si a unor pante accentuate (ex. frunti de terasa)
prin retragerea acestora, rezulta o suprafata slab
inclinata care se interpune intre doua forme de relief pe seama
carora se va extinde. Ne este doar o suprafata de racord, ci ea
are un rol functional - prin faptul ca exprima o forma de
echilibru dinamic intre doua sisteme diferite si care se
dezvolta in detrimentul acestora. In literatura este cunoscuta
prin doi termeni - glacis provenit de
la francezi si pediment din
lucrarile anglofone. Uneori, intre acestia se accepta unele
deosebiri in sensul ca, primul ar fi legat de roci cu rezistenta
mai mica, climat temperat si de dimensiuni mai mici iar celalalt
de roci dure (cristaline), climat semiarid si dezvoltare mai larga.
Desfasurarea lor este variata, de la simple fasii la
suprafete intinse a caror inclinare este conditionata de
puterea de transport a suvoaielor de apa care se scurg de pe
versanti la averse. Uneori, panta de eroziune rezultata din
retragerea versantului si pe care se pastreaza un orizont
subtire de materiale se continua printr-o campie de aluviuni.
Alteori, ea este scurta si acoperita de materiale care
formeaza poale intinse pe suprafata cvasiorizontala din
fata (lunca, pod de terasa, ses depresionar, campie
etc.).
Geneza si evolutia. Glacisurile si pedimentele sunt
frecvente aproape in orice regiune morfoclimatica, dar cunosc amploare in cele aride si semiaride calde sau reci, iar
diversitate ca marime si geneza in regiunile temperate.
In regiunile aride si
semiaride, ele rezulta in principal
prin actiunea de eroziune in suprafata realizata pe
versanti de catre panzele de apa incarcate cu materiale
(dezagregate anterior) in timpul averselor. Pe de alta parte,
suvoaiele de apa care contin pietris si
bolovanis exercita o puternica eroziune laterala
indreptata asupra bazei versantilor vailor pe care ii
erodeaza creand suprafetele de echilibru dinamic care cresc in
largime in cursul inferior. Aceste pedimente au la exterior si in mai
mica masura pe ele, materialele transportate de apa.
Pe
aceasta portiune galeria prezinta numeroase semne ale
actiunii de eroziune si coroziune ale apei asupra calcarului :
pilieri, septe, niveluri de eroziune, nise de dizolvare. Pe podea se
afla pietris si nisip, iar concretiunile lipsesc.
Inainte
de a atinge galeria activa, avem posibilitatea de a vizita in intregime
portiunea fosila a pesterii, formata din mai multe
coridoare, care nu contin insa elemente spectaculoase.
In
continuare vom cobori condusi de micul parau subteran pana la sifonul
terminal, pe o galerie salbatica, taiata intr-un calcar
negru, intens corodat, cu cateva zone de ingustare. Apa ce se pierde in sifon
strabate la suprafata dupa cateva sute de metri intr-un
izvor la marginea luncii.
Revenind
la punctul de plecare de pe galeria activa, urcam de data aceasta pe
parau, depasim o stramtoare si apoi, pe o panta de
pietris instabil, ajungem la baza unei cascade inalta de peste 10 m,
locul cel mai frumos al pesterii si obstacolul cel mai greu de
depasit. Cei ce se incumeta totusi sa urce direct prin
stropii cascadei (fapt realizabil numai de catre persoane foarte antrenate
si in perioade secetoase), vor intalni mai sus o zona larga, cu
numeroase blocuri printre care, cu pretul unor serioase eforturi si
al catorva nasturi, se poate iesi din nou la lumina dire
In regiunile temperate
rezulta mai multe forme care pot fi grupate in glacisuri de acumulare
si glacisuri de eroziune. Primele au o frecventa
deosebita, se dezvolta la baza diverselor pante cu inclinare mare
si rezulta prin procese diferite, de unde si separarea ca tip.
Intre acestea sunt glacisurile coluviale (rezulta
la baza oricarui abrupt prin acumularea materialelor spalate de pe
acesta), proluviale (ingemanarea
conurilor de dejectie ale torentilor), coluvio-proluviale, deluviale (glacisuri in fruntea corpului
alunecarilor cu dimensiuni mari). Glacisurile de eroziune sunt putin
dezvoltate, intrucat versantii sunt bine acoperiti de vegetatie
care exercita o actiune de protectie a lor fata de
actiunea meteorizarii, siroirii sau proceselor
gravitationale. Apar la baza unor abrupturi ca fasii acoperite
partial de materiale.
Succesiunea pantelor abrupte si
line pe versanti impune uneori si o etajare a fasiilor de glacis
(ex. in lungul vailor mari la baza fruntilor de terasa apar
glacisuri coluvio-proluviale ce au caracter etajat).
