SPAtIUL GOGRAFIC AL JUDEtULUI TULCEA

1.1    Descrierea geografica a judetului Tulcea

1.1.1 Asezare geografica

Judetul Tulcea este situat in sud-estul Romaniei, in nordul Dobrogei, si este traversat de paralela 45, fiind limitat la vest si la nord de Dunare, iar la est de Marea Neagra. Judetul Tulcea are o suprafata de 8499 km² - 3,5% din suprafata tarii - fiind astfel al patrulea judet din tara ca marime. Din aceasta suprafata, 4340 km² revin Deltei Dunarii si complexului lagunar Razelm-Sinoe.

Harta Romaniei (fig.1)

Resedinta administrativa a judetului este orasul Tulcea, situat pe malul drept al Dunarii, la mila 40 si cu o populatie de 97417 locuitori, cel mai important centru comercial al judetului.

Judetul cuprinde 48 unitati administrativ-teritoriale, din care: 1 municipiu-Tulcea, 4 orase-Babadag, Macin, Isaccea, Sulina si 43 comune.

1.1.2    Populatia judetului

Populatia judetului Tulcea este de 266897 locuitori, din care 130799 locuitori in zona urbana - 49.01% si 136098 locuitori in zona rurala - 50.99%; populatia activa - 111924 persoane din care 12907 in industrie si 41300 in agricultura.

Densitatea populatiei in judet este de 31.5 loc/km².

Din punct de vedere etnic, structura populatiei este dupa cum urmeaza: romani - 88,7%, lipoveni - 7,5%, ucrainieni - 1,4%, turci si tatari - 1,3%, rromi - 0,5%, greci, armeni, evrei, italieni, germani - 0,4%. Din punct de vedere al religiei structura populatiei este: romani ortodocsi - 91,1%, romani ortodocsi de stil vechi - 6%, musulmani - 1,3%.

1.1.3    Clima

Clima este continentala excesiva (de tip pontic) cu maxime de 39,7^oC si minime de -26,8^oC.

Apropierea de zona continentala a Rusiei aduce aer rece care vine de la nord-est spre sud-vest, rezultand un vant numit Crivat, care aduce ierni foarte grele, cateodata inghetand chiar Dunarea si Delta pe o perioada de doua-trei luni. In vara, vanturile puternice aduc aer cald si uscat care usuca pamantul si transforma solul in praf.

Temperaturile sunt mai scazute in vest, in zona de deal, in timp ce zona litoral-maritima a judetului se caracterizeaza printr-un climat mai bland, cu veri a caror caldura este atenuata de briza racoroasa a Marii Negre si ierni cu temperaturi nu prea coborate (media termica a lunii celei mai reci, la Sulina, este de -0.60 C).

Temperatura maxima - (+39,50 C) - s-a inregistrat la statia meteorologica Mircea Voda (20 august 1945), iar minima absoluta - (-26,80 C) - la Tulcea (24 ianuarie 1943).

Precipitatiile medii anuale insumeaza cantitati cuprinse intre 359 mm la Sulina (cele mai mici din tara) si 455 mm la Isaccea.

Vanturile predominante bat cu o frecventa mai mare dinspre NE (18,3%), urmate de cele dinspre NV (17,1%), dinspre E (15,2%) si dinspre N (13%), cu viteze medii anuale cuprinse intre 0,8 si 5,3 m/s. in timpul verii, in conditii de stabilitate atmosferica se manifesta o circulatie termica locala a aerului, sub forma brizei de mare (ziua) si brizei de uscat (noaptea), care se resimte la o distanta de 10-15 km spre interiorul uscatului.

1.1.4    Relieful

Datorita pozitiei sale geografice, judetul Tulcea are aproape toate formele de relief din Romania.

Se caracterizeaza prin existenta a doua unitati fizico-geografice distincte: una mai inalta, in partea central-vestica, in cadrul careia se intalnesc elemente ale celui mai vechi relief de pe teritoriul Romaniei (respectiv unitati de orogen vechi, hercinic) si alta mai joasa si mai noua (din cuaternal) in N si NE, respectiv lunca si Delta Dunarii.

Unitatile mai inalte de relief sunt dispuse in 3 mari fasii paralele, ocupand circa 32% din totalitatea jud. Tulcea: fasia de N este constituita din muntii Macinului (cei mai vechi munti din Romania), tociti, cu altitudinea maxima de 467 m (vf. Tutuiatu sau Greci), podisul Niculitel si Dealurile Tulcei; fasia centrala, extinsa intre Dunare (la V) si lacul Razelm (la E), este reprezentata prin podisul Babadag, iar fasia sudica, corespunzand compartimentului nordic podisul Casimcea care face parte integranta din podisul Dobrogei Centale, constituit predominant din sisturi verzi prepaleozoice in fundament (care apar adeseori la suprafata) peste care afla depozite jurasice si cretacice.

Regiunea joasa de relief, extinsa cca. 62% din teritoriul judetului Tulcea include Delta Dunarii, cea mai noua formatiune de relief a Romaniei, lunca Dunarii, situata la periferiile de V si N ale jud. Tulcea, precum si prin campia aluviala din preajma lacului Razelm. Ocupand mai mult de jumatate din suprafata judetului, partea joasa este constituita dintr-un relief de acumulare din depozite recente hologene (fluviale, marine, lacustro-mlastinoase, eoliene etc.) care se formeaza in stransa legatura cu actiunea combinata a Dunarii, Marii Negre, lacurilor, vegetatiei si faunei specifice.

Campia aluviala predeltaica este reprezentata prin lunca de pe partea dreapta a Dunarii, care se continua spre nord prin localitatile Smardan si I.C. Bratianu, de unde se prelungeste spre est pana la ceatalul Chiliei si orasul Tulcea.

Delta Dunarii este ultima si cea mai intinsa campie a marelui fluviu, formata la contactul cu Marea Neagra, ea fiind a doua in Europa, dupa Delta Volgai. Caracterul ei depresionar iese in evidenta din analiza cadrului inconjurator, mai inalt (Campia Bugeacului in nord si Dealurile Tulcei in sud). Relieful Deltei dunarii este reprezentat printr-o succesiune de campii litorale continuate spre selful continental al Marii Negre printr-un front litoral. In cadrul campiei litorale se disting doua forme de relief care dau nota specifica: grindurile si campurile. Grindurile fluviale sunt forme de relief rezultate din acumularea aluviunilor de o parte si alta a bratelor fluviului sau a unor garle mai mari. Sunt creste aluviale lungi de zeci de kilometri ridicate deasupra nivelului mediu al apelor cu 1,5-2 m, foarte subtiri (rar peste 100m latime), cu tendinta de inaltare si extindere laterala. Prin extinderea laterala, grindurile juxtapun, devin mai inalte, pierzandu-si specificul geomorfologic si transformandu-se in campii fluviale.

Relieful tulcean variaza intre 0 m la nivelul Marii Negre (Sf. Gheorghe) si 467 m (altitudine in vf. Greci).

Incadrul podisului Babadag (parte componenta a podisului Dobrogei de N) se remarca o importanta linie de falie, intre Peceneaga (la NV) si Camena (la SE), care separa podisul Dobrogei de N de podisul Dobrogei Centrale

Din punct de vedere geomorfologic, formatiunile sunt de varsta precambriana: M^tii Macinului (467m), platoul Niculitel (max 352m), platoul Babadag (max 400m), colinele Tulcei (max 200m) si lunca Dunarii - formatiune geomorfologica noua, aflata in plina evolutie.

: Olimpiada de Biologie - clasa a VII a, faza judeteana : Anatomia aparatului locomotor

Altitudinea, masivitatea si pozitia regiunilor geomorfologice au o influenta deosebita asupra climei, hidrografiei, solurilor, vegetatiei si faunei.

1.1.5       Solurile

Solurile din regiunile inalte au o raspandire concentrica, in sensul ca in jurul varfurilor mai inalte predomina litosolurile si solurile silvestre brune-montane tipice si podzolice. Pe marginile in trepte, acoperite cu loess, se intalnesc diferite tipuri de cernoziomuri (levigat, ciocolatii, castaniu si carbonatic). Acesta din urma ocupa suprafetele cele mai intinse de pe latura de vest si est, dupa care urmeaza solul balan. Cernoziomurile si solurile balane sunt cele mai fertile.

Judetul Tulcea are 849875 ha de teren agricol din care 288268 ha arabil, 60972 ha pasuni, 1657 ha livezi, 10508 ha vii, 103000 ha paduri.

1.1.6    Reteaua hidrografica

Se caracterizeaza prin rauri scurte (al caror curs se desfasoara total sau partial pe teritoriul judetului Tulcea), tributare Dunarii (Topolog, Cerna, Jijiiile, Luncavita s.a. sau care se varsa in cuvetele lacustre de pe teritoriul Marii Negre (raurile Taita, Telita, Slava, Hamangia, Casimcea s.a).

Dunarea care margineste judetul Tulcea la vest (prin bratul Macin sau Dunarea veche) si la nord (prin bratul Chilia) pe o distanta de 276 m, constituie principala cale navigabila si sursa cea mai importanta de apa, cu atat mai mult cu cat pe sectorul ei inferior, cu cele 3 guri de varsare (Chilia, Sf. Gheorghe, Sulina), in special pe bratul Sulina si in continuare pe Dunare pana la Braila, pot naviga si vase maritime.

Principala retea hidrografica a regiunilor inalte, constituita din raurile Taita cu Lozova, Telita, Slava cu Slava Cercheza si Slava Rusa, apoi Hamangia cu Ceamurlia, este afluenta Marii Negre prin intermediul lacurilor litorale Razelm si Golovita. Pe latura dunareana apar cateva paraie destul de scurte, cum sunt vaile Rostilor, Aiormanul, Cerna s.a.

Aceasta retea degradata sub influenta conditiilor climatice, destul de aride, are un regim de scurgere foarte redus, dar totusi torential in timpul ploilor si dupa topirea zapezilor.

Dintre toate, Taita este cel mai important rau.

Lacurile sunt foarte rare si mai ales de tip sot (lacuri sarate), cum sunt cele doua lacuri din NV-ul localitatii Greci situate pe un fost brat al Dunarii, si lacul Murighiol cu aceleasi caractere hidrochimice, formate in aceleasi conditii morfologice si climatice. Un singur lac interior, mai mare, de tip antropic este lacul Horia din localitatea cu acelasi nume.

Abundenta lacurilor fluviale (Peceneaga, Telincea, Parches, Somova), deltaice (Furtuna, Gorgova, Matita, Lumina, Puiu, Lacul Rosu) si litorale (Razelm, Dranov, Golovita, Zmeica, Babadag) constituie tot atatea resurse naturale de apa, cu importanta piscicola, ca mijloc de comunicatie (prin intermediul numeroaselor canale) si ca baze de agrement sau de alimentare cu apa a populatiei.

1.1.7 Vegetatia

Vegetatia prezinta cateva diferentieri teritoriale, legate de fondul general al climatului de stepa, de relief deluros, de cel muntos si de intinsele suprafete acvatice si de lunci.

Zona stepei, destelenita in proportie de peste 95% extinsa in partile de est si vest ale judetului, include cateva pajisti xerofite in care predomina paiusul, pelinita, barboasa, finuta cu bulbi.

Silvostepa, defrisata pe circa 85% din suprafata, este reprezentata prin palcuri de paduri de stejar pufos si stejar brumariu.

In podisul Babadag si muntii Macin se intalneste un etaj forestier alcatuit indeosebi din paduri de gorun, in care este foarte abundent teiul si jugastrul, local aparand si fagul.

In lunca Deltei Dunarii sunt caracteristice padurile de plop si salcie, iar pe nisipurile din jurul acestor paduri cresc salcia pitica de nisip s.a.

Pe nisipurile litoral-maritime se dezvolta o vegetatie arenicola, alcatuita din elemente pontice si submediteraneene. O zona distincta o formeaza grindurile Letea si Caraorman din Delta Dunarii, acoperite de paduri compacte, numite de localnici "hasmacuri", in care predomina stejarul brumariu, in interiorul carora se dezvolta un strat dens de arbusti si numeroase plante agatatoare. Stuful care alcatuieste si formatiuni plutitoare numite plaur; nuferii reprezinta vegetatia specifica Deltei Dunarii.

1.1.8 Fauna

Fauna, forte eterogena, cuprinde 2 mari categorii: fauna de uscat si cea a apelor si din jurul acestora. Speciile terestre sunt variate si includ mamifere - mistreti, caprioare, lupi, vulpi, iepuri, pisici salbatice, jderul de copac; rozatoare - dihor, soarecele dungat de stepa, popandaul; reptile - serpi, vipere, soparle, gusteri; pasari - ciocanitori, vrabii, potarnichi, prepelite, ulii, si numeroase insecte.

Prezenta unor intinse suprafete acoperite de ape, si mai ales existenta Deltei Dunarii, determina o abundenta rar intalnita de elemente acvatice, intre care peste 300 de specii de pasari autohtone sau de pasaj, multe dintre ele ocrotite de lege si declarate monumente ale naturii (pelicani, cormorani, gasca cu gat rosu, gaste si rate salbatice, egrete, califari, lisite, garlite, lebede, berze, starci, nagat), cateva mamifere ( cainele enot, nurca, vidra, hermelina, nutria), precum si numeroase specii de pesti, multi dintre ei de mare interes economic (morun, nisetru, cega, pastruga, somni, stiuca, scrumbie, calcan, salau).

Harta judetului Tulcea (fig.2)

1.1.9 Resurse naturale

in judet se gasesc zacaminte de pirite cuprifere (la Altan Tepe) si baritina; se exploateaza cuartite (Cerna), caolin (Facatelu, din muntii Macin), calcare (Isaccea), granit (Mahmudia), dolomit (Valea Nucarilor), gresii cuartoase (Baia Tulcea). O bogatie aparte o reprezinta stuful si padurile (95,195 ha la sfarsitul anului 2000).

1.1.10   Economia

Economia se caracterizeaza printr-o industrie diversificata, o agricultura bazata tot mai mult pe proprietatea particulara, un comert activ favorizat de toate categoriile mijloacelor de transport (rutier, feroviar, fluvial, maritim si aerian) precum si printr-o activitate turistica accentuata de valorificarea frumusetilor Deltei Dunarii.

Transporturile si telecomunicatiile se desfasoara pe 1183 km de retea rutiera, din care 296 km drumuri nationale. Transporturile fluviale se desfasoara prin intermediul porturilor Tulcea, Sulina, Chilia si Sfantu Gheorghe, iar cele fluviio-maritime prin porturile Tulcea si Sulina.

Industria este reprezentata de fabrici de conserve (peste, fructe, legume), constructii si reparatii nave, prelucrarea pietrei si marmurei, minerit, confectii si tricotaje, mase plastice, feroaliaje, alumina, caramizi refractare.

Din punct de vedere al amplasarii in teritoriu, industria este concentrata in special in municipiul Tulcea si apoi in orasele Macin, Babadag, Isaccea.

In orasele si comunele judetului Tulcea problemele privind protectia mediului sunt destul de acute avand in vedere ca in majoritatea lor nu sunt retele centralizate de canalizare, iar acolo unde sunt (ex. Tulcea, Macin) nu exista statii de epurare a apelor uzate.

Din cauza insuficientei surselor de finantare, consiliile locale nu pot practica o gestionare corespunzatoare a deseurilor si reziduurilor in conformitate cu prevederile Legii 137/1995.

In industrie se constata o depasire insemnata a uzurii fizice si morale a masinilor si instalatiilor, lipsa sau insuficienta instalatiilor de epurare pentru poluantii evacuati conducand la inregistrarea unor cazuri de poluari ale aerului, apei, solului.

Agricultura dispune de conditii pedoclimatice favorabile si de suprafete agricole.

La sfarsitul anului 1996 fondul funciar al judetului cuprindea 361405 ha terenuri agricole (din care 177.278 ha, respectiv 49% in sectorul privat, 95.195 ha paduri, 353.398 ha acoperite de ape si balti si 39.886 ha alte suprafete).Terenurile arabile (288.259 ha) se cultiva cu porumb, grau si secara, floarea-soarelui, orz si orzoaica, ovaz, soia, leguminoase, cartofi s.a.

Orasul Tulcea nu reprezinta numai "poarta" sau locul de plecare spre toate zonele turistice din nordul Dobrogei, ci si un centru de informare stiintifica si turistica pentru monumentele istorice, de arhitectura sau rezervatiile naturale din cuprinsul judetului.

1.2 Orasele judetului Tulcea

Tulcea, municipiul judetului cu acelasi nume, situat in sud-estul Romaniei, in partea de nord a Dobrogei, la poalele de nord ale Dealurilor Tulcei (este intins pe sapte coline - Hora, Dealu Mare, Carierei, Taberei, Cazarmii s.a., in forma de amfiteatru cu deschidere spre Dunare), pe malul drept al bratului Tulcea, la 30 m altitudine, la 71,3 km vest de tarmul Marii Negre. Are o suprafata de 13,2 km2, cu o populatie de 96.278 locuitori, (densitatea populatiei este de 7294 locuitori/km²).

Orasul este port fluviio-maritim, are aeroportul situat in comuna Mihail Kogalniceanu (la 21 km sud) si este si un important nod rutier.

Sapaturile arheologice efectuate dupa 1974 pe teritoriul orasului si in imprejurimi au scos la iveala urme de locuire din neolitic (mileniul 4-3 i.Hr.). Ca asezare omeneasca, municipiul se inscrie printre cele mai vechi localitati de tip urban ale tarii (in punctul "La Vararie" de pe dealul Taberei fiind identificate vestigii ale purtatorilor culturii Gumelnita - mileniul 4 i.Hr.). Tulcea a fost declarat municipiu la 17 februarie 1968, avand in subordine administrativa localitatea Tudor Vladimirescu.

In cadrul municipiului se efectueaza exploatari de calcar si gresii cuartate. Tulcea beneficiaza de o centrala electrica si de termoficare, intreprinderi pentru producerea de alumina (al doilea centru din tara, dupa Oradea) si de feroaliaje necesare realizarii otelurilor de toate calitatile.

In municipiul Tulcea se afla mai multe muzee: Muzeul Deltei Dunarii (cu peste 1900 de piese, infatisand flora si fauna Deltei Dunarii), Muzeul de Arta, Muzeul de Etnografie, Muzeul de Istorie si Arheologie, Muzeul de Stiintele Naturii; un Institut de invatamant superior, un Institut de Cercetare si Proiectare "Delta Dunarii", un Institut de Cercetari Eco-muzeale (singurul din tara), numeroase biblioteci, cinematografe, scoli, licee s.a.

La Tulcea au loc: Festivalul international al folclorului din tarile dunarene, Festivalul international al folclorului din tarile latine si Festivalul national al obiceiurilor de Craciun, Anul Nou si Boboteaza.

In Tulcea puteti vizita : Catedrala ortodoxa (1865, reparata in anii 1897-1900 si pictata tot atunci de Stefan Luchian si Constantin Artachino, declarata monument de arhitectura deoarece era singura biserica ortodoxa de pe intregul cuprins al Imperiului Otoman careia i s-a permis sa isi inalte turlele mai sus decat ale geamiilor), Biserica cu ceas (1857, pictata in 1927), Biserica greceasca (construita in anii 1848-1854 dupa planurile arhitectului Stefan Dopran), moscheile "Azzizie" (1899-1924) si cea a lui Ismail Pasa (1877), Palatul Pastelor (1870 - azi sediul Muzeului Delta Dunarii), bustul lui Spiru Haret (dezvelit in 1923 - opera a sculptorului Vasile Chiriatide), statuia ecvestra a domnului Mircea cel Batran (dezvelita in 1972, opera in bronz a sculptorului Ion Jalea).

statuia Spiru haret (fig.3)biserica cu ceas (fig.4)

Babadag : Oras situat in sud-estul podisului Babadag, la 30-40 m altitudine, in apropierea lacului omonim, la 35 km sud de Tulcea.

Populatia orasului este de 10.791 locuitori, cu o densitate de 180 loc /km2, iar suprafata orasului este de 60 km².

Babadag este statie de CFR, in cadrul localitatii se efectueaza exploatari de calcar si gresii; orasul beneficiaza de fabrici de mobila si cherestea si de produse alimentare.

In Babadag se pot vizita: geamia lui Ali-Gazi Pasa (sfarsitul sec. XVII, renovata in 1998-1999) cu un minaret de 23 m inaltime; Mausoleul lui Sari Saltik (sec.XV - cu refaceri din sec. XVIII-XIX si 1977), Biserica armeneasca "Sfanta Nascatoare" (sec. XVII, mistuita de un incendiu in 1823, recladita in 1829, distrusa din nou de un incendiu in 1891 si rezidita in 1896), Biserica "Sf. Dumitru" (sec. XVIII), casa "Panaghie" (sec. XIX).

Isaceea - Oras in judetul Tulcea situat in partea de nord a Dobrogei, pe dreapta Dunarii, la poalele de nord-est a podisului Niculitel, la 35 km de municipiu.

Populatia orasului este de 5.659 locuitori cu o densitate de 1.529 loc/km², iar suprafata acestuia este de 3,7 km2.

Isaceea este port fluvial, in cadrul orasului efectuandu-se exploatari de calcar pentru fabricarea varului si a cimentului; este si un important centru viticol si de vinificatie.

In arealul actualului oras a existat in antichitate o asezare geto-dacica, apoi o statiune a flotei romane pe Dunare, cu o fortareata construita in anul 395 d.Hr. care a continuat sa existe pana in secolul 7 d.Hr. Istoricul Nicolae Iorga presupune ca la Isaccea ar fi existat resedinta unei formatiuni politice prestatale, aceea a lui Sacea (secolul III d.Hr.). Prima mentionare documentara a orasului dateaza din 1321, fiind consemnata cu numele de Isakegi intr-o scriere a istoricului arab Abul-Feda. In secolul XVI, turcii au construit aici o cetate si i-au atribuit numele de Isac-Koy (satul lui Isac) dupa numele unui pasa, de la care deriva, se pare, numele de Isaccea. In prezent, orasul are in subordine administrativa localitatile Revarsarea si Tichilesti.

In acest oras se poate vizita: Geamia (secolul XVI) cu minaret si cu o pretioasa decoratie sculptata in piatra; Biserica ortodoxa "Sfantul Gheorghe" (secolul XVIII) cu un valoros iconostas din lemn (datand din 1645), adus aici de la Manastirea Adam din judetul Galati. In apropiere de Isaccea (la 6 km) pe teritoriul comunei Niculitel se afla Manastirea Cocos.

Macin - oras in judetul Tulcea situat in nord-vestul Dobrogei, la poalele de nord-vest ale muntilor Macin, la dreapta bratului Macin, la 77 km vest-nord vest de municipiul Tulcea.

Populatia orasului este de 11.830 locuitori, cu o densitate de 3479 locuitori/km², suprafata fiind de 3,4 km².

Macin este port fluvial si nod rutier; in cadrul orasului se efectueaza exploatari de granit si caolin.

Orasul a fost atestat documentar cu numele de Arrubium , in jurul anului 100 d.Hr., in diplome militare care mentioneaza existenta aici a unei unitati militare auxiliare romane. Pe malul drept al Dunarii au fost descoperite urmele unui castru roman si ale unei asezari romane si apoi romane-bizantine. Unii istorici presupun ca aici ar fi existat localitatea Vicina, un important centru politic, economic si comercial in secolele XII-XIV. In secolul al XVII-lea, Macin figura ca asezare urbana in care se intruneau frecvent negustorii braileni.

In orasul Macin se pot vizita ruinele cetatii romano-bizantine; geamia (1860); hanul vechi (secolul XVIII).

Sulina - oras in judetul Tulcea, asezat in partea de est a Deltei Dunarii, pe tarmul Marii Negre, la 3,5 m altitudine (este orasul situat la cea mai joasa altitudine din romania, la gura de varsare a bratului Sulina in Marea Neagra, la 29041'24'' longitudine estica (punct care marcheaza extremitatea de est a tarii), la 75 km est de Tulcea.

Populatia orasului este de 5158 locuitori, cu o densitate de 1573 locuitori/km², si cu o suprafata de 3,28 km².

Orasul este un important port fluviio-maritim unde se fac reparatii navale.

Prima mentiune a asezarii dateaza din anul 950, cand localitatea apare consemnata cu numele de Solina in lucrarea "De administrando imperio" a imparatului bizantin Constantin VII Porfirogenetul. intr-un document din anul 1318 asezarea este amintita ca schela genoveza, iar in 1327 figura pe o harta intocmita de Pietro Visconti. In secolele XIV-XVI Sulina figureaza in numeroase harti italiene; in 1850 este mentionata ca sat de pescari iar in 1856 a capatat statutul de porto-franco, pe care si l-a mentinut pana in preajma celui de-al II-lea razboi mondial.

In Sulina se pot vizita: palatul Comisiei Europene a Dunarii de Jos (1860); Catedrala ortodoxa, construita in doua etape ( 1910-1912 si 1933-1934); casa in care a locuit E. Botez, autorul romanului "Europolis", cunoscut sub pseudonimul literar de Jean Bart (secolul XIX); farul vechi (construit in 1802 si refacut in 1842).

1.3 Informatii turistice

Tulcea, resedinta administrativa a acestui judet, este numita si Poarta Deltei Dunarii. Aici Dunarea se divide in 3 ramuri formand un pamant magic, Delta Dunarii.

Tulcea este un port de o lunga istorie, construit pe ruinele cetatii romane Aegissus. Marginile orasului de pe malul drept al Dunarii sunt ca un amfiteatru. Numele de Tulcea este folosit din secolul al XVII-lea. Acum orasul este un oras modern, cu o eleganta promenada de-a lungul Dunarii. Parcurile si flora bogata dau orasului si imprejurimilor sale un aspect placut.

Rutele turistice merg spre Macin, Garvan si Isaccea, regiunea fiind cunoscuta pentru peisajele pitoresti. Cele mai importante rute sunt cele din delta, regat al apelor si al insulelor plutitoare, un adevarat paradis al pescarilor si vanatorilor, paradisul pasarilor si al florei formand un peisaj unic.

Sub motto-ul "Delta Dunarii pentru noi si posteritate" functioneaza Rezervatia Biosferei Delta Dunarii. In lume sunt peste 300 de rezervatii tip biosfera, iar aceasta nu este una dintre cele mai vechi si nu este cea mai mare din lume, desi suprafata sa este de 58000 kmp, reprezentand 2,5% din suprafata totala a Romaniei si ocupa locul al 5-lea ca teren in formare din lume si al 2-lea din Europa. Desi in lume se gasesc peste 300 de asemenea rezervatii (in Romania se mai gasesc inca doua rezervatii in zona montana, Retezat si Pietrosul), Rezervatia Biosferei Delta Dunarii cu sediul la Tulcea, este a treia ca importanta ecologica din lume.

In acest sanctuar al naturii care contine lacuri (peste 400), insulite plutitoare de trestie (19,5 km²), "paduri" de trestie (peste 1800000 ha, cea mai mare intindere de stufaris din lume) si paduri de salcii, paradisul pasarilor migratoare din intreaga Europa si de pe alte continente, aici gasindu-se peste 300 de specii din care 176 cuibaresc in Delta Dunarii si 184 fiind protejate de Conventia de la Berna.

De asemenea, in Delta Dunarii, in sutele de lauri, canale (20,25 kmp de apa) traiesc 64 de specii de pesti, unele dintre acestea fiind in permanenta expansiune (crap, platica) altele fiind in regresiune (stiuca, lin, care nu sunt rezistente la poluare. Pentru a proteja si salva acest templu al naturii a fost data legea nr.8/1993.

Guvernul Romaniei si organizatiile mondiale au inceput sa dea o atentie speciala conservarii patrimoniului Rezervatiei Biosferei Delta Dunarii, fiind inclusa in cateva programe nationale si internationale.

Numai in ultimii 5 ani au fost obtinute mai multe credite nerambursabile pentru salvarea Deltei.

Programul Bancii Mondiale - care este in desfasurare - este un credit nerambursabil de 4,5 milioane dolari. Eforturile Rezervatiei Biosferei Delta Dunarii au fost recompensate prin acordarea premiului "Eurosite" de catre UNESCO in 1995, acesta fiind cel mai inalt premiu european in materie de mediu inconjurator.