Relief dezvoltat pe structuri complexe

Relief dezvoltat pe structuri complexe

Specificul structural principal a acestora deriva din faptul ca miscarile neotectonice prin ridicari, coborari, flexuri si falieri au impus caracteristici noi unor structuri simple si prin acestea alte modalitati de raspuns la atacul agentilor externi urmate de crearea unor forme de relief specific.
1. Relieful dezvoltat pe structura faliata.
Structura faliata poate fi initial orice structura (tabulara, cutata, monoclinala etc.) dar care datorita miscarilor tectonice este fragmentata in blocuri care pot fi ridicate, coborate cu marimi deosebite. Suprafata contactului dintre doua blocuri formeaza planul de falie, linia care apare la zi in lungul contactului blocurilor reprezinta linia de falie, marimea ridicarii unui bloc in raport de celalalt constituie inaltimea faliei, distanta in plan a departarii unui bloc in raport de celalalt este pasul faliei etc.
intr-o regiune faliata exista un numar mare de blocuri. Asezarea in plan si pe verticala a lor si evolutia acestora sub actiunea agentilor externi conduce conditionat de alcatuirea petrografica si climat la individualizarea unor forme de relief specifice. intre acestea se impun trei tipuri:
- Abruptul de falie. Reprezinta portiunea din planul de falie situata deasupra liniei de falie si reflecta, marimea inaltarii sau coborarii unui bloc in raport de altul. Evolutia si fizionomia lui depinde de mai multi factori
- rezistenta rocilor din stratele care il formeaza (cu cat sunt mai dure cu atat se mentine mai mult formand chiar fronturi intinse;
- marimea denivelarii (valorile mari impun fronturi cu dimensiuni ridicate.
- conditiile climatice (climatul arid determina retragerea paralela cu pozitia actuala si generarea unor glacisuri de eroziune la baza; climatul cald si umed favorizeaza dezvoltarea vailor care fragmenteaza abruptul transformandu-l in suprafete triunghiulare numite 'fatete de falie' ce se prelungesc in interfluvii inguste;
- miscarile tectonice care pot rejuca faliile ridicand sau coborand blocurile si prin aceasta dand nastere la situatii noi.
- timpul (cu cat durata evolutiei este mai lunga cu atat abruptul de falie va suferi transformari mai mari).
in timp pot rezulta mai multe situatii evolutive ale abruptului de falie (fig. 50):
- abrupt initial- nefragmentat;
- abrupt cu fatete triunghiulare; exista vai dese care il taie perpendicular.
- abrupt atenuat � inaltime redusa si infatisare rotunjita (mai ales pe roci moi si in climat umed;
- abrupt retras si cu glacis de eroziune la baza (este legat de rocile dure si climat arid);
- abrupt reinaltat � cand miscarile tectonice il ridica din nou.
- abrupt exhumat - un abrupt refacut prin eroziune diferentiala dupa ce s-a produs nivelarea sa.
- abrupt inversat � rezulta dupa ce s-a produs nivelarea blocurilor; eroziunea se manifesta intens asupra blocului care anterior era ridicat (datorita alcatuirii lui din roci moi) creand un abrupt nou dar pe blocul celalalt.
- Horstul reprezinta o forma complexa reprezentata de blocuri faliate si inaltate. Pe toate laturile blocul are planuri de falie si domina prin abrupturi regiunile vecine. Sunt specifice masivelor muntoase hercinice sau caledoniene.
- Grabenul constituie o depresiune dezvoltata la nivelul unui bloc coborat si care este inconjurata de masive muntoase (culmi) ridicate tectonic. intre ele sunt planuri de falie (ex. culoarele tectonice din Carpatii Occidentali, Depresiunile Brasov, Petrosani etc.).
- Evolutia horsturilor si grabenelor. Frecvent, asocierile de horsturi si grabene se afla in regiunile hercinice, unde primele se desfasoara ca masive iar secundele ca depresiuni. Evolutia lor depinde in mare masura de rezistenta rocilor, climat (determina regimul scurgerii raurilor si indirect al eroziunii acestora, dar si de importanta altor agenti si procese), altitudine, miscari neotectonice (reactiveaza deplasarea blocurilor pe verticala). Evolutia generala a lor este conditionata de insumarea evolutiilor abrupturilor. Teoretic se pot produce cateva modele de evolutie dar in realitate variatia regionala a influentei factorilor genetici conduce la mult mai multe situatii. in sinteza se pot distinge trei directii:
- evolutie care determina erodarea completa a horsturilor si acoperirea grabenelor cu materialele dislocate incat se ajunge la o suprafata cvasiorizontala mixta erozivo � acumulativa.
- evolutie care conduce la nivelarea totala sau partiala a horsturilor urmata de o noua ridicare diferita (rejucarea faliilor) a blocurilor insotita de refacerea peisajului de blocuri si depresiuni;
- evolutie in care dupa crearea suprafetei mixte erozivo-acumulative, eroziunea se manifesta mai intens in blocul care anterior a fost horst unde la suprafata sunt strate cu rezistenta mica. Ca urmare, fostul graben devine o forma de relief inalta iar pe locul fostului horst rezulta o depresiune, deci o inversiune de relief in raport cu situatia de la care s-a plecat.

2. Relieful dezvoltat in structura discordanta
Structura discordanta reprezinta asocierea a doua structuri diferite (una in baza frecvent cutata veche, si alta noua eruptiva, tabulara, monoclinala) care sunt suprapuse intre ele fiind un plan de discordanta. Acesta corespunde unei suprafete de eroziune dezvoltata pe structura din baza cand aceasta era exondata.
- Realizarea structurii discordante se face in mai multe faze diferentiate in timp. Structura bazala (frecvent cutata) apartine unui relief care a fost supus unei etape lungi de nivelare. Urmeaza coborarea tectonica a acesteia (campia de eroziune) sau ridicarea nivelului marii. in aceste situatii relieful nivelat este acoperit de apa ceea ce conduce la acumularea de depozite sedimentare ce creeaza structura de suprafata care poate fi tabulara sau monoclinala. O noua ridicare tectonica a regiunii este urmata de o exondare si de inceputul unei etape de eroziune pe uscatul aparut. Astfel in timp pe acesta vor rezulta trei grupe de forme de relief � cele dezvoltate pe structura superioara, cele care se individualizeaza la contactul dintre cele doua structuri (acestea sunt cele specifice structurii discordante) si forme care se vor individualiza pe structura din baza. Astfel de situatii sunt legate de regiunile hercinice care au fost peneplenate, fragmentate in blocuri, coborate neotectonic si acoperite de apa si ulterior exondate si inaltate (fig. 50).
- Formele de relief specifice structurii discordante sunt:
- Depresiunile de contact. Se dezvolta din momentul in care raurile au sectionat structura de la suprafata si au ajuns la cea de dedesubt. Rocile diferite ca rezistenta din cele doua structuri (sedimentare deasupra si cristaline sau magmatice dedesubt) favorizeaza producerea eroziunii diferentiale si crearea depresiunii prin indepartarea stratelor superioare. Depresiunea va avea un contur neregulat si un profil asimetric cu versantii abrupti pe capetele stratelor structurii superioare si mai lini pe cealalta.
- Peneplena exhumata constituie suprafata care reflecta stadiul de nivelare a structurii bazale; ea reteaza structura cutata veche formata in general din roci dure cristaline). Ea a fost fosilizata de sedimentele structurii acoperitoare si scoasa la zi (exhumata) de catre eroziune ulterior prin indepartarea stratelor sedimentare. Printr-o evolutie de durata formatiunile suprastructurii sunt treptat indepartate incat ajung ca martori de eroziune situati deasupra peneplenei.
- Vaile epigenetice (supraimpuse) si depresiunile suspendate se dezvolta in regiunile unde structura din baza (veche) este fragmentata in blocuri ce au pozitie verticala diferita. Ca urmare sedimentarul care le acopera va avea grosimi deosebite. Dupa exondare reteaua de rauri care se formeaza urmareste panta generala a suprafetei de la exteriorul structurii sedimentare de deasupra. Raurile se vor adanci si la un moment dat vor intersecta blocurile cristaline care au pozitia cea mai ridicata. in continuare se inregistreaza evolutii deosebite in trei segmente ale vaii. in aval de blocul cristalin adancirea va continua normal, in sedimentar rezulta o vale larga. in blocul cristalin unde intreaga energie de care dispune va fi folosita numai pentru eroziune lineara rezulta o vale ingusta (chei, defileu) cu panta longitudinala mare si cu numeroase praguri. in amonte de blocul cristalin unde va predomina eroziunea laterala intrucat acesta reprezinta un nivel de baza local ridicat; rezulta un sector de vale larga, care treptat se va transforma in bazinet depresionar ramas suspendat in spatele cheilor taiate in blocul cristalin.
Sectorul de vale ingusta sectionat in masivul cristalin sau eruptiv va avea caracter epigenetic; o vale creata pe o directie dictata de structura acoperitoare si care se impune prin eroziune lineara in structura dura de dedesubt. in spatele unor astfel de chei, defilee exista totdeauna bazinete depresionare suspendate (sunt frecvente la vaile din Muntii Apuseni � Galda, Ramet, pe Crisuri etc.).
Verificari
- Definiti principalele structuri geologice si diferentiati modul in care acestea influenteaza crearea unor reliefuri specifice.
- Recapitulati tipurile de forme de relief dezvoltate in fiecare structura si dati exemple din Romania si Europa.
- Realizati diferente si asemanari intre tipurile de vai care se formeaza in diverse structuri geologice.