Pe langa efectele devastatoare
asupra covorului vegetal primitiv, incendiile din padurile mediteraneene
si tropicale au afectat grav structura solului si capacitatea lui
productiva. Datorita incendiilor, solul pierde o mare cantitate de
humus care este distrus prin ardere, precum si o importanta
sursa de azot, prin distrugerea substantelor organice de pe sol
si din sol. Are loc o solubilizare masiva a elementelor nutritive din
sol si o crestere a pH-ului prin formarea de compusi minerali
bazici. In acelasi timp, are loc o diminuare a capacitatii de
retinere a apei in sol. Imbogatirea solului cu minerale provenite
din cenusa nu este decat aparenta deoarece, in cea mai mare
parte, aceasta este antrenata rapid de vant sau spalata de ploi.
Practicarea unei agriculturi
intensive pe soluri fragile, cu o structura pedologica speciala,
poate duce la alterarea ireversibila a solului. Aplicarea unor tehnologii
gresite de irigare a terenurilor, precum si structura si
compozitia deosebita a unor soluri face ca in paturile
superficiale ale acestora sa se concentreze o cantitate mare de
saruri, in special clorura de sodiu, devenind improprii agriculturii.
Astfel de soluri deteriorate, numite soloneturi, isi pierd
fertilitatea si sunt considerate irecuperabile pentru agricultura.
Prin aceste tehnici gresite de irigatii au fost transformate in
solonet, in ultimul deceniu, peste 2 milioane de hectare de teren in
Pakistan, dar si in alte zone precum India, Mali, Algeria, etc.
In urma despaduririi intensive
in zone tropicale, cu umiditate mare si insolatie puternica, are
loc fenomenul de laterizare.
Solurile lateritice apar ca urmare a actiunii conjugate a temperaturilor
ridicate si umiditatii abundente in zonele despadurite,
unde in straturile superficiale ale solului se acumuleaza
cantitati mari de oxizi de fier si aluminiu. Solurile isi
pierd astfel fertilitatea, devin friabile si sunt supuse unei puternice
eroziuni hidrice. Astfel de procese au avut loc in Gana, Dahomey, Nigeria, unde
in urma taierii padurilor tropicale s-au format sute de mii de km2
de soluri lateritice.
In zonele aride de stepa, cu sol
nisipos sau constituit din particule fine aluvionare, unde s-a incercat practicarea
unei agriculturi intensive, a avut loc un proces activ de eroziune eoliana.
Furtunile de praf, tornadele si turbioanele au maturat milioane de
tone de sol fertil, lasand roca goala, nefertila. Fenomenul se
manifesta pe teritorii intinse in Asia, bazinul mediteranean, America de
Nord (Texas, Oklahoma, Colorado, Dakota).
In urma taierii padurilor
de pe versanti, a folosirii focului pentru defrisare si a
suprapasunatului, solul este deteriorat grav prin eroziune
hidrica. Stratul
superficial de sol fertil, bogat in humus, este spalat de ape, rezultatul
fiind diminuarea progresiva a productivitatii terenurilor.
In lipsa unor masuri eficiente de combatere a eroziunii
solului se estimeaza ca pana in anul 2010 se va pierde cca. 20%
din suprafata cultivabila a lumii. In fiecare an dispar din stocul
mondial de terenuri cultivate circa 20 de miliarde tone de sol fertil,
adica 0,7% din stocul mondial.
Desertificarea este ultimul stadiu de degradare a
ecosistemelor terestre si reprezinta expansiunea biotopului desertic
in zonele aride si semiaride ca urmare a despaduririi,
suprapasunatului si degradarii solului printr-o
agricultura intensiva, necontrolata.
Fenomenul de desertificare
ameninta o suprafata totala de aproape 50 de milioane
de km2, cu o populatie de aproape 1 miliard de locuitori. In
Africa, din 4,73 milioane de km2 ai suprafetei sahariene, peste
88% este deja desertificata. Fenomenul este amplificat de
cresterea de peste trei ori a populatiei in ultimii 50 de ani si
de triplarea septelului de animale domestice. Din cauza
suprapaunatului circa 90% din suprafata altadata
acoperita de pasune a devenit desert.
