Ghetar

Ghetarul Mendenhall din Alaska.

Un ghetar reprezinta o masa enorma de gheata persistenta, formata in regiunile polare (vedeti, ghetar continental si ghetar de calota) si alpine (ghetar alpin), care, sub influenta gravitatiei, se deplaseaza lent in lungul vailor sau pe pante. Din ghetarii continentali adiacenti marilor si oceanelor se desprind continuu portiuni intinse, devenind ghetari plutitori, cunoscuti sub denumirea de aisberguri.Formarea sau topirea ghetarilor produce glacioeustatism.

Etimologie

Ghetarul se formeaza din zapada cazuta in muntii inalti (de obicei peste 3.000 m altitudine) sau in regiunile polare, care se transforma printr-un proces de comprimare a straturilor profunde, comprimarea rezultata prin greutatea proprie a masei mari de zapada.

Formare

Ghetarii se formeaza in regiuni unde ninge tot timpul anului si masa mare de zapada rezultata nu se poate topi. Prin acumularea unei cantitati suficient de mare de zapada, se produce un fenomen de transformare sau metamorfozare a acesteia. Zapada proaspat cazuta este afanata cu cristale mici de gheata si goluri mici de aer, dar straturile mai profunde sunt comprimate de greutatea straturilor superficiale de zapada. In decursul anilor, masa de zapada, careia i se adauga continuu alte straturi, sufera o transformare lenta devenind progresiv mai densa, cu cristale mai mari de gheata. Comprimarea in continuare a straturilor inferioare produce a marire mai accentuata a densitatii, care produce structura caracteristica a ghetarului. Acesta, ajuns la o anumita masa critica, va incepe sa se deplaseze lent, dar semnificativ in timp, sub actiunea greutatii sale determinand fisuri sau crapaturi profunde in propria sa structura.Structura topografica a reliefului determina viteza de deplasare si forma ghetarului. Daca panta este suficient de accentuata, apare o asa-numita limba a ghetarului, care este partea acestuia care determina 'curgerea' sau alunecarea sa. In decursul curgerii sale, ghetarul exercita o puternica actiune de eroziune a formei de relief pe care o strabate. Tot ceea ce ghetarul transporta in decursul alunecarii sale devine parte a sa. Astfel materialele ca fragmente de roci transportate sunt numite morene.Ghetarii de suprafata din zonele situate la altitudini mai joase sunt supusi fenomenelor periodice de topire si reinghetare, spre deosebire de ghetarii situati in muntii inalti, sau in zonele polare, unde procesul de topire este foarte redus, ceea ce genereaza formarea de ghetari uriasi.Procesul de incalzire a climei Pamantului din actuala epoca istorica a contribuit mult la reducerea numarului si masei ghetarilor.

Caracterisici

Buarbreen, limba ghetarului de langa Folgefonna, Norvegia, are nuante albatrui

Gheata pura a unui ghetar fara incluziuni este alcatuita din straturi subtiri de cativa centimetri de gheata transparenta. Cand cristalele de gheata nu-si schimba pozitia un timp indelungat, ghetarul isi pastreaza structura grauntoasa initiala. In cazul lacurilor glaciare, care inca mai contin portiuni din ghetari care le-au dat nastere, cristalele de gheata sunt mai lungi. Densitatea ghetarilor poate atinge valori pana la 0,918 g/cm³, la incluziuni mai numeroase de aer avand o densitate mai mica. Pentru comparatie densitatea pulberii de zapada este numai de 0,918 g/cm³.
Prin greutatea proprie va fi intens comprimata, reducandu-se golurile cu aer din gheata, datorita acestui proces vor cu exceptia culorii albastre fi toate spectrele de culoare a luminii albe absorbite, si va fi reflectata numai culoarea albastra, determinand culoarea ghetarului.Fiecare ghetar are o zona de alimentare acolo unde se acumuleaza gheata, de unde se va deplasa sub forma de limba ghetarului spre vai mai adanci cu o temperatura a aerului mai ridicata unde se topeste, aceasta zona fiind numita poarta ghetarului, iar torentul de apa provenit din topire ghetii este numit laptele ghetarului.
In zonele polare ghetarii sunt in alte conditii climatice, aici ghetarii se intind pana la tarmul marii unde i-au nstere iceberguri prin ruperea si luarea de curentii marini unor blocuri mari de gheata.

Forme de ghetari

Ghetar intr-o vale se pot vedea moreenele din ghetarul Grosser Aletschgletscher)

Ghetar in Antarctica

Grímsvötn in Vatnajökull, un ghetar sub forma de platou Islanda

Dupa modul si locul de formare se disting mai multe tipuri:

• Ghetar-Kar de dimensiuni mici care se formeaza in vai ferite de soare, avand limba ghetarului evidenta, neputand-se delimita clar de Ghetarii-Vale.
• Ghetar de Vale sunt ghetari mai mari prin actiunea fortei de gravitatie care se pot deplasa aval avand o masa mai mare, viteza de curgere fiind mai mare vara.(ex. Aletschgletscher) fiind cel mai lung ghetar 23,6 km (2002) din Muntii Alpi, Elvetia.
• Ghetar de coasta
• Ghetar-suspendat sunt ghetari care atarna suspendat pe marginea unui platou stancos, sunt rari.
• In Muntii Alpi apare fenomenul de fluvii de gheata care prin supraproducti, gheata depaseste flncurile vaii.
• Ghetar-calota sunt cei mai mari ghetari de pe glob calota glaciara avand o suprafata de peste 50.000 km², acoperind complet sub gheata relieful regiunii, se afla in regiunile polare. Din acesti ghetari se desprind in mare iceberguri (ex: Vatnajökull).