Geologie
Compozitia si procesele Pamantului. Ciclul rocilor, structura si compozitia Pamantului, placile tectonice1. Structura si compozitia Pamantului |
Structura Pamantului
Pe baza discontinuitatilor principale, globul terestru s-a separat in trei mari unitati (zone) structurale numite geosfere:
crusta sau scoarta (de la suprafata reliefului continental la discontinuitatea Mohorovičić, cca 33 km),
mantaua (intre discontinuitatile Mohorovičić – prescurtat Moho – si Wiechert-Gutemberg; partea superioara a mantalei purtand numele de astenosfera) si
nucleul central (sub discontinuitatea Wiechert-Gutemberg, 2900 km).
Compozitia scoartei aflata in stare solida este in buna parte cunoscuta (pe baza observatiilor directe si a deductiilor). Mantaua este constituita preponderent din silicati feromagnezieni, sub forma de topitura, in asociatie cu sulfuri de fier, oxizi de crom, si o faza de fero-nichel. Propagarea undelor seismice sugereaza starea fluida a invelisului exterior al nucleului si starea solida a nucleului central.
Placile tectonice ale scoartei terestre si fenomene asociate acestora
Tectonica placilor sau tectonica globala – pleaca de la premisa conform careia suprafata Terrei, (litosfera), este compusa dintr-un mic numar de megaplaci, delimitate prin dorsale oceanice, fiecare dintre ele comportandu-se ca o placa rigida, peste un suport mai mult sau mai putin vascos (astenosfera).
sunt presupuse existenta a cca. 20 de placi dintre care 6 sunt placi majore (Eurasia, Africa, India, Antarctica, Pacifica, America);
se accepta formarea acestor placi din lave bazaltice ejectate prin structuri de rift revarsate bilateral pe fundul oceanic, de o parte si alta a dorsalei;
in cazul zonelor de subductie placa se subtiaza datorita ridicarii temperaturii.
Curentii de convectie din astenosfera sunt formati din mari mase de topitura magmatica, care la temperaturi foarte ridicate devine mai usoara, se dilata, urcand spre suprafata, in timp ce topitura superioara, mai rece, coboara. Expansiunea crustei are loc in zone de distensiune (rift-dorsale) si se consuma in zone de compresiune numite zone de subductie. Dorsalele medio-oceanice sunt strabatute aproape perpendicular de un mare numar de falii, numite falii transformante
In cazul in care mantaua este animata de o miscare continua de convectie, de un tip particular, unde materia profunda (magma) urca rapid in forma de panas (vartej) spre baza litosferei, sfredelind-o. Rezulta astfel, la suprafata oceanelor si pe continente, zone fierbinti (sau puncte fierbinti), generatoare in cazul oceanelor, de insule vulcanice (Hawaii);
Sectiune transverala schematica prin scoarta terestra si mantaua superioara cu evidentierea fenomenelor geologice ce au loc la contactul placilor tectonice si in interiorul acestora.
Formarea Muntilor Himalaya prin coliziunea placii indiene cu cea eurasiatica
Suprafetele de subductie (numite plane Benioff) corespund unor zone cu seismicitate puternica, controlate si de o activitate vulcanica importanta, cum este, de exemplu, lantul de foc al Pacificului. Magma preponderent meditica a acestor vulcani isi are originea in topirea partiala a litosferei oceanice, parte din caldura necesara dezvoltandu-se prin forta de frictiune a placii in procesul de subductie la o adancime ce depaseste 100 km, in interiorul mantalei.
Tectonica globala sustine continuitatea deplasarii placilor de la desprinderea lor (triasic, jurasic) si pana azi. In conceptia tectonicii globale regiunile de fosa si resturile de arc insular din oceane corespund zonelor Benioff, unde placa oceanica dispare, afundandu-se sub alta placa oceanica (ins. japoneze). Vulcanii activi (peste 90% dintre vulcanii actuali) se situeaza cu predilectie in zona axului central al arcurilor insulare si lipsesc spre ocean.
Placi tectonice, cutremure si vulcani activi
Tectonica globala reprezinta un mecanism major de manifestare a proceselor geologice la scara planetara, responsabil de evolutia complexa a fenomenelor geologice in ansamblul lor: procese magmatogene (formarea lanturilor si a insulelor vulcanice cu petrografia lor diversificata), sedimentogene (crearea bazinelor de sedimentare si formarea rocilor sedimentare) si metamorfogene (geneza rocilor metamorfice).
Influenta manifestarii tectonicii globale se resimt si asupra fizicogeografiei (geomorfologiei) scoartei terestre (de ex., morfologia oceanelor si a uscaturilor continentale, aparitia reliefului muntos corespunzator zonelor orogene, de subductie, de pe continent, relieful muntos submers, corespunzator zonelor de rift oceanic, relieful negativ corespunzator foselor oceanice, structurilor de graben etc.).
3. Ciclul rocilor
Tipuri genetice de roci:
roci magmatice – formate prin cristalizarea magmelor;
roci sedimentare – formate la suprafata Pamantului, rezultate in principal prin actiunea factorilor externi (eroziune, actiunea apei etc.);
roci metamorfice – care iau nastere prin schimbarea caracteristicilor celorlalte doua, prin actiunea temperaturilor si presiunilor inalte.
|
Tectonica controleaza ciclul rocii si este importanta pentru multe procese de suprafata si alte cicluri ale Pamantului
3.1. Formarea rocilor prin procese magmatice
Magma - topitura complexa de silicati cu puncte de topire foarte ridicate (adesea >10000 C), in amestec fizic cu diferiti oxizi, cu elemente metalice si substante usor volatile numite mineralizatori.
Tipuri de magme
I. Magme mantelice (specifice mantalei)
1. Magme asociate zonelor de rift (oceanic si continental)
Magme asociate faliilor transformante
- pe litosfera oceanica
- pe litosfera continentala
3. Magme asociate zonelor fierbinti
- pe litosfera oceanica
- pe litosfera continentala
II. Magme din zone de subductie
1. Magme asociate subductiei de tip crusta oceanica sub crusta continentala (tip andin)
Magme asociate subductiei de tip crusta oceanica sub crusta oceanica (tip arcuri insulare)
III. Magme anatectice (palingene, metamorfogene; au caracter granitoid)
3.1.
au sediul la partea superioara a mantalei (astenosfera
au caracter ultrabazic (peridotitic) si bazic (gabbroic);
consolidate in adancime, dau nastere rocilor intruzive din familia peridotitelor si gabbrourilor, iar termenii vulcanici-efuzivi corespund bazaltelor
|
3.1.II. Magme din zone de subductie
pot fi considerate magme secundare, avand in vedere geneza lor prin retopirea crustei oceanice si topirea cuverturii sedimentelor oceanice subduse la mari adancimi (cca 200 km) pe planul Benioff;
caracterul chimic al acestor magme este preponderent meditic (intermediar de tip dioritic-andezitic), putand sa apara insa si roci acide (granodiorite-dacite, granite-riolite).
Formarea magmelor in
zone de convergenta (tip andin) Formarea magmelor
in zone de convergenta (tip arc insular)
3.1. III. Magme anatectice (palingene, metamorfogene)
se formeaza prin topirea-retopirea rocilor de la baza crustei terestre;
au caracter preponderent acid pentru ca rezulta din topirea unor roci granitoide
3. Formarea rocilor prin procese metamorfice
Metamorfismul semnifica transformarea, respectiv adaptarea mineralogica si structural-texturala a rocilor preexistente, noilor conditii de temperaturi si presiuni ridicate din interiorul Pamantului.
Agentii metamorfici
temperatura, data de frictiunea dintre placile tectonice, de magma, radioactivitate si compresiunea gravitationala;
presiunea, bariala si cea data de activitatea tectonica;
activitatea chimica a fluidelor, data in special de circulatia apei
In functie de modul de manifestare, se deosebesc mai multe tipuri de metamorfism. Cele mai importante sunt:
v Metamorfism regional, manifestat pe zone extinse sub efectul temperaturilor si presiunilor ridicate din interiorul Pamantului; rocile rezultate se numesc sisturi cristaline.
v Metamorfism de contact magmatic, dezvoltat pe seama rocilor traversate de intruziunile magmatice in stare ignee, sub efectul temperaturilor ridicate si al solutiilor degajate. Rocile rezultate se numesc corneene si skarne.
Metamorfismul zonelor de subductie
Actiunea presiunii si temperaturii asupra unui pachet de roci
Ilustrarea si explicarea mecanismelor ce au loc in timpul formarii rocilor metamorfice
Foliatia
Reprezinta aranjarea in paturi plan-paralele a mineralelor dintr-o roca (analog cu aranjarea foilor dintr-o carte). Exemple: filite
Liniatia
Reprezinta aranjarea liniar-paralela a mineralelor intr-o roca (analog cu strangerea in mana a unor creioane). Exemple: gnaise dioritice.
Liniatia si foliatia concomitenta
Atat liniatia cat si foliatia pot fi intalnite in aceeasi roca. Exemplu: gnaise dioritice.
Formarea benzilor
Se formeaza in general datorita
compozitiei chimice si mineralogice diferite. Exemplu: benzi
de granati in gnaise.
Formarea granulitelor
Se intalneste in roca care nu
prezinta nici foliatie, nici liniatie. Exemplu: eclogite
(metamorfism de presiune inalta a bazaltelor, cu formarea in special a
granatilor si piroxenilor).
Recristalizari
Rocile carbonatice (calcare) angajate in procese mezometamorfice suporta recristalizari puternice, transformandu-se in marmure.
3.3. Formarea rocilor prin procese sedimentare
Procesele de la suprafata Pamantului se numesc exogene, iar totalitatea manifestarilor acestora realizeaza exogeneza, desfasurata in moduri foarte variate, specifice fiecarui agent transformator (extern).
3.3.1. Dezagregarea rocilor
Reprezinta procesul complex exercitat de actiunea distructiva (alterarea) conjugata a factorilor externi:
apa in diferite stari de agregare,
aerul (prin forta vantului),
vegetatia,
microorganismele si organismele animale,
agentii fizico-chimici,
factorul antropic
Toti acesti factori se manifesta in dauna substratului litologic de la suprafata terestra.
3.3. Transportul materialului dezagregat
Are loc de la altitudini superioare (de mii, sute de metri, cazul muntilor inalti, respectiv al dealurilor) spre cote scazute (aproape de zero metri la nivelul marilor). Dinamica deplasarii clastelor se afla sub incidenta a numerosi factori, dintre care esentiali sunt: gravitatia si mediul acvatic, la care se adauga actiunea eoliana.
3.3.3. Acumularea sau depunerea
Prin diminuarea sau incetarea fortei mecanice de transport (gravitational, eolian, hidrotransport), materialul terigen dezagregat, angajat intr-un mecanism de deplasare, se depune.
Principalele medii de sedimentogeneza sunt:
Domeniul continental:
Subaerian: mediu desertic (hamade, erg-uri etc.)
Subnival: mediu glaciar (ghetari de tip calota, de tip alpin)
Subacvatic:
- mediu fluvial (campii aluviale, conuri aluviale etc.)
- mediu lacustru (lacuri de diferite geneze si adancimi)
- mediu paludal (mlastinos)
Domeniul de tranzitie (continental-marin)
Mediu de limane, estuare, fiorduri
Mediu lagunar de climat umed si arid
Mediu deltaic
Domeniul marin-oceanic (medii subacvatice)
Margini continentale
Mediu litoral sau de coasta
Mediu de self – neritic
Mediu de taluz sau de povarnis-batial
Mediu pelagic-abisal - se manifesta in bazine oceanice (campii abisale, fose)
Bazine de acumulare a sedimentelor
Ciclul sedimentar
3.3.4. Diageneza si litificarea sedimentelor
Diageneza cuprinde ansamblul transformarilor fizico-chimice si biochimice ale sedimentelor, din momentul depunerii si pana in etapa metamorfismului sau a transformarilor exogene, in cazul in care acestea ajung la suprafata terestra;
Litificarea este procesul prin care sedimentul devine o roca dura. Se realizeaza prin:
compactare – comprimare prin pierderea apei;
cimentare – precipitarea chimica intre granulele sedimentului
Circuitul materiei (substantei minerale)
| Contact |- ia legatura cu noi -| |  |
| Adauga document |- pune-ti documente online -| |  |
| Termeni & conditii de utilizare |- politica de cookies si de confidentialitate -| |  |
| Copyright © |- 2024 - Toate drepturile rezervate -| |  |
 |
||||||||
|
||||||||
|
||||||||
Lucrari pe aceeasi tema | ||||||||
|
| ||||||||
|
||||||||
|
|
||||||||
