Prin legea 6/1991- Romania a aderat la Conventia de la Basel privind controlul transportului peste frontiera al deseurilor si al eliminarii acestora, incheiata in 1989.

Statele parti la Conventie se obliga sa adopte masurile necesare pentru ca gospodaririle reziduurilor si deseurilor, inclusiv transportul si eliminarea lor, sa fie in concordanta cu cerintele de protectia mediului si sanatatii umane.

Partile nu pot autoriza transportul de deseuri periculoase si reziduri catre un stat care nu este parte la Conventie sau este importator de astfel de deseuri intr-un stat care nu este parte.

Fiecare stat trebuie sa interzica persoanelor aflate sub jurisidictia sa, sa transporte sau sa elimine deseurile periculoase fara autorizatie.

Transportul peste frontiera poate fi autorizata de parti daca:

statul exportator dovedeste ca nu are capacitatea tehnica si instalatiile necesare pentru eliminarea deseurilor intr-un mod eficient si rational din punct de vedere ecologic;

deseurile sunt solicitate ca materii prime pentu reciclarea sau recuperarea in industria statului exportator;

tranportul sa conformeaza si altor cerinte convenite de parti cu conditiile de a nu contraveni obiectivelor conventie;

Pentru ca transportul peste frontiera intre parti sa aiba loc, trebuie ca statul exportator sa informeze sau sa ceara ca producatorul sau firma exportatoare sa informeze in scris prin intermediul autoritatii competente a  statului exportator, autoritatile competente ale statelor prin care deseurile periculoase urmeaza a fi transportate.

Fiecarui stat implicat i se va transmite o notificare statului importator este obligat sa raspunda in scris, acceptand transportul cu sau fara conditile, cerand informatii suplimentare sau refuzul permisiunea pentru transport.

O copie a raspunsului final a statului importator se trimite autoritatii competente din statelor interesate ce sunt parti la Conventie.

Statul exportator nu va autoriza inceperea transportului peste frontiera pana cand nu primeste acordul scris din partea statului importator precum si dovada existentei intre exportator si eliminator ,din care sa rezulte eliminare ecologica si rationala a deseurilor.

Totodata trebuie sa primeasca consimtamatul scris al statelor de transit.

Este considerat trafic ilicit orice deplasare transfrontiera a unor deseuri periculoase sau reziduuri ,daca s-a efectuat:

fara hotararare expresa a tuturor statelor interesate;

fara consimtamantul unui anume stat interesat sau cu consimtamantul obtinut prin declaratia falsa sau frauda;

prin eliminarea deliberata a deseurilor periculoase si a altor reziduuri cu incalcarea prevederilor conventie si a principiilor generale ale dreptului international;

In toate situatiile de trafic ilicit, statul exportator va trebui sa asigure reimportatare deseurilor periculoase de  carte producatorii sau exportatorii ori, daca este necesar, de catre el insusi in propriul teritoriu, ori daca aceasta nu este posibil, deseurile sa fie eliminate ecoligic in termen de 30 zile, din momentul in care statul exportator a fost informat cu privire la traficul ilicit sau intr-un alt termen convenit de parti interesate, intr-un loc convenit de acestea.

Daca de traficul ilicit raspunde importator sau eliminator, obligatia de eliminare ecoligica si rationala adeseurilor revine acestora.

Daca responsabilitatea pentru traficul illicit nu incumba nici exportatorului si nici importatorului, partile interesate vot coopera pentru eliminarea ecologica a deseurilor in cel mai scurt timp intr-un loc convenit de ele.

Alte documente cu incindente in domeniu sunt:

Acordul European referitor la transportul rutier international al marfurilor periculoase de la Geneva din 1957, la care Romania a aderat prin legea 31/ 1994.

Convetia privind tranportul feroviar international semnata la Berna in 1980,ratificata de Romania prin Decretul 100/1983.

Consacrarea juridica a dreptului fundamental al omului la un mediu sanatos a fost facuta pentru prima data pe plan international in Declaratia de la Stockholm, care in articolul 1 prevede dreptul fundamental al omului la un mediu a carei calitate sa-i permita sa traiasca in demnitate si buna-stare. In Declaratie era prevazuta si obligatia internationala a statelor cu caracter universal,ca, prin activitatea desfasurata in limitele teritoriului si ale jurisdictiei nationale sa nu produca pagube mediului altor state dincolo de limitele jurisdictiilor nationale. Acest drept prevazut ulterior in Carta africana a drepturilor omului si ale populatiei, in Conventia Americana a drepturilor omului, Carta Organizatiei pentru Cooperare si Dezvoltare Economica, Conventia de la Montego-Bay.

Pe plan national dreptul la mediu apare fie in Constitutia nationala ca drept fundamental , fie in legi organice. In continutul acestui drept intra o dimensiune individuala care prevede dreptul omului la prevenirea poluarii, dreptul de a cere incetarea activitatii care produce o poluare nociva si dreptul de a fi despagubit pentru daunele suferite in urma acestei poluari. Dimensiunea colectiva cuprinde obligatia generala a statului de a nu prejudicia mediul, de a nu prejudicia sanatatea si viata oamenilor, calitatea bunurilor materiale, calitatea mediului.

In literatura juridica straina si in practica judiciara internationala discutiile nu s-au purtat cu privire la existenta sau inexistenta acestui drept ci cu privire la posibilitatea exercitarii unei actiuni individuale izvorate dintr-un drept colectiv( drept de solidaritate). Mai multe rezolutiuni si hotarari ale CIJ au recunoscut posibilitatea intentarii unei actiuni individuale in cazul apararii acestui drept.

In Romania, Constitutia din 1991 nu a prevazut dreptul. Dupa revizuire, art.35 consacra obligatia statului de a asigura acest drept. OUG 195/2005, in art.5 pornind de la consacrarea dreptului conform caruia statul recunoaste oricarei persoane dreptul la un mediu sanatos si echilibrat ecologic, prevede garantiile acestui drept :

Analiza: Relieful carpatilor romanesti - etajul muntilor inalti Eseu: Marile Descoperiri Geografice

1) accesul la informatiile privind mediul ( cu respectarea conditiei de confidentialitate)

2) dreptul la asociere in organizatii privind protectia mediului

3) dreptul de a fi consultat in procesul de luare a deciziilor privind dezvoltarea politicii si a legislatiei de mediu, emiterea actelor de regelementare si elaborarea planurilor si a programelor

4) dreptul de a se adresa direct sau cu ajutorul organizatiilor de profil autoritatilor publice si/sau justitiei in probleme de mediu, indiferent daca s-a produs un prejudiciu sau nu

5) dreptul la repararea prejudiciului suferit

In raportul dintre acest drept si celelalte drepturi fundamentale ale omului, dreptul la mediu reprezinta fundamentul dezvoltarii celorlalte drepturi si o premisa pentru aparitia de noi drepturi fundamentale ale omului. In prezent, in practica judiciara internationala si nationala are loc o reorientare cu privire la acest drept, catre considerarea lui ca drept individual.

RASPUNDEREA JURIDICA IN DREPTUL MEDIULUI

RASPUNDEREA CIVILA DELICTUALA (RCD) PENTRU PREJUDICIUL ADUS MEDIULUI

In dreptul mediului in caz de RCD se sanctioneaza o conduita reprobabila a sbiectului de drept, care, prin faptele lor licite si ilicite, omisive/comisive cauzeaza prejudicii mediului in ansamblul sau sau elementelor componente ale acestuia.

Dreptul comun in materie este dreptul civil cu unele particularitati:

1. sub aspectul subiectului indreptat la reparatiune- mediul inconjurator nu este, nu poate fi subiect victima care sa ceara repararea. Este o valoare morala universala atat pe plan intern cat si international prin normele de drept.

Pe plan intern, subiectul victima este statul, o unitate administrativ teritoriala, persoanei fizice sau juridice, publica sau privata careia i s-a cauzat un prejudiciu.

Pe plan international, subiectul victima este statul cand mediul lezat se afla in limitele teritoriale sau ale jurisdictiei nationale sau comunitatea internationala in ansamblul sau atunci cand mediul lezat are calitatea de bun al patrimoniului universal.

2. sub aspectul persoanei responsabile

In reglementarea nationala este prevazuta desemnarea, inainte de aparitia unui prejudiciu a persoanei care este responsabila, precum si obligatia sa constituie o asigurare, o garantie

In alte sisteme este prevazuta constituirea unui fond de indemnizare a victimei poluarii, constituita din cotizatiile depuse de poluatori. Exista tari care merg numai pe reglementari fiscale sau in regim mixt, adica accepta atat constituirea de garantii din partea poluatorilor cat si existenta unui fond de indemniz a victimei poluarii.

3. sub aspectul elementelor constitutive ale RCD( elementele clasice ale RCD) si capacitatii civila delictuala

Fapta cauzatoare de prejudiciu

Daca in dreptul civil regula este raspunderea pentru fapta ilicita, in dreptul mediului se raspunde si pentru fapta ilicita prin care se aduc prejudicii mediului sau elementelor sale. Regula este raspunderea obiectiva( nu subiectiva ca in dreptul civil)- doar fapta cauzatoare de prejudiciu.

In dreptul civil exista situatii care inlatura caracterul ilicit al faptei : starea de necesitate, starea de legitima aparare, forta majora si cazul fortuit, indeplinirea unei indatoriri de serviciu si exercitaterea unui drept in anumite situatii. In dreptul mediului sunt retinute : forta majora cu caracter exceptional, starea de necesitate in anumite situatii, iar in domeniul pagubelor nucleare situatia de conflict armat, razboi civil, insurectie armata si culpa grava a victimei care a actionat gresit sau a omis sa actioneze.

Starea de necesitate este definita in codul penal ca o situatie in care o persoana produce daune in incercarea de a salva de la un pericol grav si iminent care nu va putea fi altfel inlaturat, persoana sa sau a altuia, un bun al sau sau al altuia, un interes public. Nu se considera stare de necesitate atunci cand persoana, in momentul cand a actionat putea si trebuia sa-si dea seama ca actionand in acest fel va produce un prejudiciu mult mai mare decat cel ce s-ar fi produs initial.

Prejudiciul

Constituie efectul cuantificarii in bani a daunelor produse mediului. Prejudiciul este cunoscut in legislatia internationala si nationala sub denumirea de dauna ecologica. Acest termen desemneaza daunele produse mediului cat si acelea produse omului si bunurilor sale.

Ca si in dreptul civil prejudiciul trebuie sa fie cert. Spre deosebire insa, in dreptul mediului, este cert si prejudiciul viitor daca este sigur ca se va produce si sunt suficiente elemente spre a-i determina intinderea.

In dreptul mediului, principiul reparatiei in natura nu functioneaza, daunele aduse mediului sau componentelor sale au un caracter ireversibil. Se stabileste obligatia cu privire la plata unei sume de bani care rareori acopera integralitatea prejudiciului adus mediului.

In legatura cu modul de calculare al prejudiciului, exista diferite sisteme in cadrul statelor si in cadrul aceleasi tari in functie de componenta de mediu prejudiciata.

Raportul de cauzalitate

Este greu de stabilit in dreptul mediului deoarec de cele mai multe ori actiunea cauzelor se conjuga cu o multitudine de conditii( ex : atmosferice) care pot intarzia sau accelera producerea prejudiciului.

Prejudiciul produs poate fi rezultatul unei cauze comune, situtie in care nu are relevanta nici contributia fiecarui autor si nici faptul daca acestia se cunosteau sau nu intre ei, in momentul producerii prejudiciului.

Culpa

Desi principiul este raspunderea obiectiva, nu este exclusa raspunderea subiectiva, avand ca temei culpa. Raspunderea subiectiva are un caracter exceptional, deoarece proba culpei este foarte greu de facut datorita faptului ca majoritatea prejudiciilor aduse mediului au la origine actiuni poluante, iar poluantii au o serie de particularitati sub aspectul remanentei in mediu si a modului de actiune. Raspunderea subiectiva este prevazuta atat in OUG 195/2005 si in legea cu privire la vanatoare si fondul cinegetic( daune aduse de fauna salbatica terenurilor, culturilor si animalelor domestice).

FORMELE RCD

1. Raspunderea obiectiva si subiectiva in dreptul mediului

Pana la aparitia legii 137/1995, care prevede principiul raspunderii obiective pentru prima data, literartura si practica judiciara s-au pronuntat pentru reglementarea generala a raspunderii pentru prejudicii aduse mediului pe baza principiului raspunderii obiective a unei raspunderi in solidum a couatorilor prejudiciului, pentru legitimarea procesuala activa a oricarui cetatean si pentru definirea notiunii de dauna ecologica astfel incat sa cuprinda atat daunele aduse mediului cat si cel provocate omului sau bunurilor sale. Se sustine angajarea pe acest temei si nu pe 998,999 C.civ., deoarece prezinta pentru victima avantajul de a nu mai trebui sa dovedeasca culpa faptuitorului, asigurarea posibilitatii de a fi despagubit mai repede si in conditii de proba mai putine. Temeiul juridc  al raspunderii obiective il constituie art. 1000, al 1 c.civ.( pagubele produse de lucruri aflate in paza juridica).

Raspunderea subiectiva este reglementata pentru daune aduse unor elemente ale biodiversitatii. Presupune dovedirea culpei, fapt ce determina ca in practica sa se ajunga mai greu la solutii echitabile.

2. RASPUNDEREA CIVILA CU PRIVIRE LA STAREA DE VECINATATE

Viata si societatea impun si suportarea unor inconveniente normale care decurg sau rezulta din starea de vecinatate, existenta unor serii de poluari si daune admisibile pana la o anumita limita. Atunci cand limitele sunt depasite ia nastere dreptul la reparare prin institutia raspunderii civile.

Jurisprudenta internationala a admis ca tulburarile pot rezulta si in exercitiul legitim al dreptului proprietate, nu numai un exercitiu culpabil. In cazul unui abuz de drept, despagubirea se acorda celui prejudiciat in conditiile prevazute de legea speciala

3. RASPUNDEREA PT PREJUDICII ADUSE MEDIULUI, PREVAZUTA DE ART 1000 (3) C.CIV.

In interpretarea articolului s-a exprimat intr-o opinie ca raspunderea comitentului fata de terti pentru daunele aduse acestora prin poluare facuta de prepusii sai este o raspundere subiectiva, in timp ce raspunderea prepusului este bazata pe art.102 Codul muncii, argumentand ca daca nu s-ar accepta aceste idee comitentul ar suferi pagube mult mai mari, neputand recupera de la prepusul sau intreaga paguba platita victimei.

Potrivit Codului muncii angajatul nu raspunde pentru pierderile inerente procesului de productie care se inacdreaza in limitele prevazute de lege, nici in situatie de forta majora ori caz fortuit ori de risc normal serviciului.

Majoritatea autorilor si practica judiciara intemeiaza raspunderea comitentului pe ideea de garantie ; art 1000, al 3C.civ. instituie o garantie a comitentului in solidar cu prepusul sau fata de victima prejudiciului, garantie care ii ofera victimei posibilitatea de a fi despagubita.

4. OUG 195 / 2005

Art.95- raspundrea pentru prejudiciul adus mediului are caracter obiectiv, indiferent de culpa. In caz de pluralitate de autori, raspunderea este solidara.

Al.2- in mod exceptional raspunderea poate fi si subiectiva pentru prejudicii aduse speciilor protejate si habitatelor nationale conform reglementarilor speciale.

Principiul prevenirii riscului ecologic si al producerii daunelor si principiul poluatorul plateste trebuiesc interpretate atat ca obligatie de internalizare a costurilor poluarii cat si ca fundament al raspunderii pentru prejudiciile efective cauzate mediului.

5. FORME SPECIALE DE RASPUNDERE IN DREPTUL MEDIULUI

pentru pagube nucleare, pentru produse defectuoase calitativ, pentru pagube produse de vanat

RASPUNDEREA CIVILA DELICTUALA PT DAUNE NUCLEARE

Legea 703/2001, modificata ulterior, defineste dauna nucleara ca:

orice deces sau ranire

orice pierdere sau deteriorare a bunurilor

orice pierdere economica care rezulta dintr-o asemenea dauna

costul masurilor de refacere a mediului deteriorat ca urmare a producerii unui accident nuclear

orice pierdere a unui venit care deriva dintr-un deces economic fata de oricare utilizare a mediului inconjurator

orice alta dauna economica, alta decat cea cauzata de deteriorarea mediului, daca este admisa de legislatia privind raspunderea civila a instantei competenta

Acident nuclear= faptul sau succesiunea de fapte care avand aceeasi origine cauzeaza o dauna nucleara care consta in vatamari aduse sanatatii omului cauzatoare de moarte, vatamari si pierderi pentru flora si fauna si pentru bunurile materiale.

Incident nuclear= eveniment nuclear produs in interiorul instalatiei care afecteaza indeosebi personalul expus profesional.

Raspunderea revine operatorului instalatiei nucleare. Acesta este obligat sa incheie o asigurare sau sa constituie o alta garantie financiara pentru a putea repara prejudiciul pe care il poate produce.

Daca la producerea daunei nucleare au contribuit in acelasi timp instalatiile apartinand mai multor operatori si nu se poate stabile contributia fiecaruia la producerea daunei, operatorii raspund solidar.

Daca dauna este rezultatul producerii concomitente a unui accident nuclear si a unuia nennuclear( chimic) si nu se poate stabli contributia fiecaruia se considera ca intreaga dauna este nucleara, raspunde numai operatorul nuclear.

Operatorul este exonerat de raspundere daca producerea accidentului este rezultatul unor situatii de conflict armat, razboi civil sau insurectie armata ori a unui fenomen natural catastrofal. El poate fi exonerat de raspundere daca dovedeste ca accidentul s-a produs din culpa grava a victimei care a actionat gresit sau a omis sa actioneze.

Legea limiteaza raspunderea operatorului la contravaloarea in lei a 300 mil dolari pentru fiecare accident nuclear.

Dreptul la actiune in obtinerea despagubirilor pentru paguba nucleara se prescrie in termen de 10 ani de la data cand victima a cunoscut, ar fi trebuit sa cunoasca operatorul raspunzator si existenta prejudiciului.

Avand in vedere ca efectele accidentului nuclear sunt nelimitate in timp si practic necunoscute, ca exceptie de la termenul de prescriptie, rezulta posibilitatea pentru victima care a obtinut deja o despagubire in cadrul termenului de prescriptie sa poata introduce o noua actiune inlauntrul, dincolo de termenul de 10 ani daca prejudiciul initial s-a marit sau au aparut prejudicii noi cu singura obligatie de a dovedi ca acesta se datoreaza aceluiasi accident pentru care a fost deja despagubit.

Privind raspunderea civila in materie de daune nucleare Romania a ratificat Conventia de la Paris(1960) si pe cea de la Viena(1963).