Parasirea
locului de tabaraInainte de plecare readu zona la
aspectul natural pe care l-ai gasit la sosire: reaseaza pietrele
si cracile folosite la locul lor etc. Acopera suprafetele
dezgolite cu frunzis cazut sau ace de brad. Zburleste iarba
turtita si incearca sa ascunzi ca acolo a fost o
tabara. Daca zona ramane putin umblata, nu se va
degrada. Daca turistii isi disperseaza
activitatile, teoretic nu vor apare poteci sau suprafete
deteriorate.
Adu
cu tine tot ce ai nevoie si ia cu tine tot ce ai adus!
Desi am vazut cu totii aceasta
lozinca pe panourile de la cabane sau pe traseele turistice, nu toti
stim bine ce insemna asta. Orice turist este obligat sa curete
bine locul inainte de a-l parasi. La turistii responsabili
lozinca Adu cu tine tot ce ai
nevoie si ia cu tine tot ce ai adus!
devine o purtare instinctiva.
La plecare, toate gunoaiele si resturile de hrana
din zona taberei si din vecinatate se aduna, apoi se
impacheteaza si se iau in rucsac. Verifica bine locul de
tabara ca sa nu scape vreun rest alimentar sau gunoi neadunat.
Absolut toate resturile se impacheteaza in pungi din plastic si se
iau in rucsac. Pentru binele salbaticiunilor este obligatoriu sa
nu lasam pe jos resturi de alimente ori de la gatit, cum ar fi
picaturi de grasime sau firimituri de paine. Pregateste de
acasa hrana astfel ca sa nu rezulte resturi puturoase.
Nu va bazati ca gunoiul si resturile pot
fi arse complet. Gunoiul partial nears sau ingropat va atrage totusi
animalele si va strica peisajul, deranjandu-i pe vizitatorii
urmatori.
Ia cu tine destui saci de gunoi, pentru adunarea resturilor
tale (poate si ale altora!). Inainte de a parasi locul de popas
verifica atent sa nu ramana „micro-gunoaie” cum ar fi:
firimituri de mancare, mucuri de tigara, coji de portocale, coji de
oua sau de seminte. Starneste copiii din grup la un
joc-intrecere: care descopera mai multe „semne de om”. Gunoiul aruncat sau
necules e nu numai urat, ci si mortal pentru animale. Pungile de plastic
omoara pasarelele, broastele si mamiferele marine.
Unditele parasite agata si ranesc orice
misca, de la caini la porumbei, asa ca adunati-le cand
plecati.
Iata o lista de lucruri de care turistii
uita:
- Folia din aluminiu. Prea multi turisti arunca folia in foc sperand
ca o sa arda. Arde ea, dar nu complet. Totdeauna raman
bucatele nearse pe care vantul le imprastie peste tot.
Daca ambalati alimentele in folie, trebuie s-o luati inapoi in
rucsac. Nu uitati ca multe ambalaje de supa, cacao etc.
desi par din hartie, contin folie. Si acestea trebuie luate din
Natura.
- Cutiile din aluminiu. Cutiile de bere sau alte bauturi nu ard. Puteti sa
le bagati in foc ca sa arda diversele resturi din ele, dar
la urma trebuie sa le scoateti din vatra, sa le
turtiti, sa le impachetati si sa le luati in
rucsac.
- Mucurile de tigari Daca
fumati, nu uitati doua lucruri: unu, s-o faceti intr-un loc
sigur; aceasta grija devine de doua sau trei ori mai
importanta in sezonul uscat, cand pericolul de incendiu creste enorm.
Foarte multe incendii de padure au pornit de la un fumator neglijent,
care n-a stins bine mucul de tigara.
Si doi, dupa ce terminati de stins mucul,
bagati-l intr-o punga si luati-o in rucsac.
- Cojile de portocala. Or fi ele organice, dar se descompun foarte incet. Chiar pe vreme
umeda, cojile de portocala rezista multe saptamani.
Iar in unele zone foarte uscate, dureaza ani de zile pana dispar.
Cojile de portocala sunt urate si trebuie evacuate in rucsac.
- Cojile de alune si de oua. Daca aveti un foc puteti sa le ardeti, dar
aveti grija ca cele de oua nu ard totdeauna complet.
Cautati atent prin cenusa si adunati toate
bucatile nearse. Daca nu aveti foc, atunci toate cojile de
seminte, alune, oua, trebuie impachetate si luate in rucsac.
- Alte resturi organice. Ca regula generala, orice gunoi trebuie evacuat in
rucsac, inclusiv resturile alimentare. Aceasta regula este foarte
importanta daca innoptati in zone aglomerate. In zonele mai
putin umblate de turisti, se admit mici abateri de la regula.
Atentie sa nu lasati pe jos resturi alimentare, dar cand
ele totusi apar, amestecati-le bine cu sol moale din stratul
superficial (ceea ce ajuta procesului de compostare) si apoi
ingropati amestecul.
- Indepartarea maruntaielor
de vanat. Resturile de peste sau vanat
vor fi aruncate departe de poteci, izvoare de apa, sau locuri de
tabara. In anumite cazuri poate fi necesara ingroparea, arderea
completa, sau impachetarea maruntaielor impreuna cu celelalte
resturi de evacuat. Reglementarile oficiale variaza mult de la o
regiune la alta.
- Gunoaie marunte. Invatati-va sa aruncati automat o
ultima privire atenta in jur inainte de parasirea locului
de popas, pentru a descoperi gunoaie ramase, inclusiv din cele
marunte. Acestea pot fi ambalaje de caramele, bucatele de folie
din aluminiu, mucuri de tigari etc. O verificare rapida si
o ultima adunare de gunoaie este indicata si in zonele de
lansarea barcilor in apa, parcaje, platforme de la care pornesc
potecile. Este una din micile fapte bune pe care le puteti face pentru
sanatatea mediului ambiant.
Spalarea
Generalitati. Spalarea corpului si veselei se face la peste 70 m. de
malul raului sau lacului, cu apa adusa intr-un vas, folosind sapun
biodegradabil in cantitate minima.
In tura foloseste cat mai putine vase!
Mananca direct din oala in care ai preparat hrana. La sfarsit
clateste vasul cu putina apa si inghite
resturile. Apoi, spala vasele cu nisip, fara sapun.
Imprastie pe sol apa rezultata de la spalarea veselei.
Chiar daca administratia zonei nu impune alte
reguli, nu introduceti in sursele de apa: sapun, apa
rezultata de la spalarea veselei, resturi de hrana, sau gunoaie.
(Atentie ca in unele zone de desert, cum ar fi de-a lungul
Marelui Canion Colorado, administratia cere sa aruncati apa
rezultata de la spalarea veselei in fluviu. In orice alta
zona salbatica astfel de fapte sunt insa interzise).
Grupurile mici. De obicei in grupurile mici spalarea veselei se face
individual. Metoda e simpla: pune putina apa in vasul murdar
(preferabil apa calda ramasa de la gatit),
spala-l cu degetele inmuiate in nisip, agita apa si arunc-o cat
mai departe de sursa de apa. Nu e nevoie de detergent, dar daca
folositi totusi, sa fie cat mai putin.
Grupurile mari. Grupurile mari pot stabili un punct central de spalare,
desigur departat de sursa de apa. Prevederea a trei galeti
(una cu apa si detergent, alta cu apa de clatit, a treia cu
apa de clatit si un dezinfectant) va micsora drastic
pericolul imbolnavirii membrilor grupului de boli intestinale. Cand se
termina spalarea, apa din galeti se varsa printr-o
sita intr-o groapa. Resturile retinute de sita vor fi
impachetate alaturi de restul gunoaielor si luate in rucsac.
Spalarea pe corp. Pune apa intr-o sticla din plastic si spala-te
pe corp cu un burete, la distanta mai mare de 70 m de malul apei.
Economiseste apa! Pentru sters se poate folosi o carpa mica
sau un prosop, care se va stoarce in mod repetat dupa ce se sterge
viguros o zona din corp, dar uscarea finala se face mergand (datorita
incalzirii corpului).
Indepartarea
excrementelor umane
Indiferent de limba in care se spune „unde e toaleta?”,
intrebarea este importanta oriunde, chiar si in natura. Acolo
unde nu exista o constructie speciala, rezolvarea problemei
necesita putina pregatire, o oarecare
initiativa, si ceva creativitate. Pentru a fi corecta,
indepartarea excrementelor umane trebuie sa satisfaca
urmatoarele conditii:
- Evitarea poluarii surselor de apa;
- Sa elimine contactul cu insectele si animalele;
- Sa asigure o descompunere cat mai completa;
- Sa asigure un impact social minim.
Indepartarea incorecta a excrementelor umane poate duce
la poluarea apei potabile, la raspandirea agentilor de
imbolnavire cum ar fi giardia, la situatii neplacute pentru cei
care sosesc ulterior pe acolo. Cand solul este subtire sau rar, cum ar fi
in tundra nordica sau in golul alpin, apele de ploaie pot duce resturile de
mancare si alte substante poluante direct in sursele de apa. De
exemplu, majoritatea apelor din apropierea cabanelor si refugiilor din
Nordestul SUA sunt poluate vara. Mentionam ca apele din zonele
nelocuite pot fi contaminate cu bacterii si de animalele domestice sau
salbatice.
Toalete si instalatii
sanitare amenajate. Descoperiti si
folositi astfel de amenajari oriunde exista.
Rezolvarea individuala. Daca nu exista toalete amenajate, introduceti
excrementele in gropi adanci de 15-20 cm sapate la peste 70 m de apa,
poteca, tabara sau scurgere de ape. Daca nu va
puteti lasa pe vine, stati pe marginea unui bustean sau unei
stanci (langa care ati facut groapa!). Pentru sapat
si acoperit groapa, se poate folosi o mica lopata
portabila, varful unui bat etc., iar in sol moale chiar
calcaiul bocancului. Bacteriile din sol vor descompune excrementele
si vor distruge microbii din ele. Nu lasati excrementele umane
sub stanci, deoarece acolo se descompun tarziu iar ploaia le poate duce spre o
sursa de apa. Locul in care se sapa groapa trebuie sa fie
departe si izolat de orice lac, balta, rau, vale seaca, rapa,
mlastina, precum si de alti turisti. Preferabil
sa faceti cele necesare in cursul zilei, pentru a evita seara
aglomeratia din zona campingului.
La plecare acopera si camufleaza gropile.
Grupurile mici. Grupurile mici vor folosi indepartarea individuala a
excrementelor dupa metoda pisicii: cu calcaiul, sau cu o piatra
lata, sau cu o lingura, in solul padurii se sapa o
groapa nu foarte adanca. Inainte de o a sapa, asigura-te
ca esti la peste 70 m. de orice sursa de apa. Dupa ce
termini, amesteca stratul superior de sol cu excrementele (ceea ce
ajuta mult la accelerarea procesului de descompunere) si
ingroapa, apoi acopera
totul.
Latrine pentru grupurile mari Pentru grupurile
mari, cu copii (care nu merg in zonele nelocuite!) se folosesc
santuri sapate intr-un loc ales dupa aceleasi criterii
ca pentru o groapa sapata. Drumul de acces la latrina va fi pe
suprafete rezistente. Un sant corect are latimea mai
mare decat adancimea: aprox. 35 cm adancime si 70 cm latime, iar
lungimea suficienta pentru necesitatile grupului. Dupa
utilizare, fiecare persoana isi va amesteca excrementele cu
putin pamant organic luat din gramada rezultata la
saparea santului pe marginea gropii. La plecare se ingroapa
totul si santul se camufleaza.
Urina.
Mirosul de urina poate deveni o problema in zonele aride, mai ales
de-a lungul vailor, dar de obicei nu se observa.
Usureaza-te cat mai departe de poteci si de tabara. Pe
timp ploios, urina atrage salbaticiunile din a caror hrana
lipseste sarea. Ca sa consume sarea din urina ele desfrunzesc
plantele, asa ca urinati mai bine pe stanci sau sol
fara vegetatie, nu pe vegetatie.
Hartia igienica. Pregatiti-va ca dupa utilizare sa
introduceti hartia igienica intr-un sac de plastic. Aceasta
metoda asigura impactul minim asupra mediului. Daca aveti
un foc de tabara, aruncati hartia pe foc. Nu se recomanda
arderea hartiei igienice la fata locului (langa groapa) decat
iarna sau cand vremea e foarte umeda. Nu aprindeti niciodata
hartia igienica cand vremea e uscata, caci numeroase incendii de
padure au fost provocate de asemenea fapte „nevinovate”. In caz de
necesitate, folositi cat mai putina hartie, pe care o veti
amesteca cu excrementele si solul organic, apoi ingropati totul
si camuflati locul. Hartia e facuta din lemn si se va
descompune.
Incercati si veti constata marea
eficienta a mijloacelor naturale de curatare cum ar fi:
iarba, betele, zapada (sub forma de bulgare). Eventual
puteti incepe cu mijloace naturale si finisa treaba cu hartie igienica.
Dupa revenirea de la toaleta improvizata
spalati mainile cu o substanta bactericida: sapun
antibacterian, gel de alcool – dar nu in sursa de apa!
Situatii speciale
Iarna. „Iarna nu e ca vara”. Exista apa peste tot – dar din
intamplare este inghetata – iar solul este tare ca piatra si
ascuns sub un strat gros de zapada. Excrementele se evacueaza
personal, in sacul special, afara de cazul in care se poate totusi
sapa o groapa, intr-o portiune de sol accesibila, de obicei
sub un copac.
In desert. In desert descompunerea se petrece foarte incet din cauza
uscaciunii, insa putinul care se petrece este mult ajutat de
soare, asa ca excrementele nu trebuie ingropate prea adanc.
Alegeti un loc ferit, apoi turtiti excrementele cu un bat
sau o piatra, si acoperiti-le cu un strat subtire de sol.
Hartia igienica poate fi arsa (dar numai cand nu e nici un pericol de
incendiu) sau impachetata intr-o punga si luata in rucsac.
In zonele de mare altitudine si desertice nu se
gaseste sol moale, in schimb numarul turistilor e mare.
Pentru a proteja sanatatea turistilor si sursele de
apa, administratorii acestor zone folosesc diverse mijloace: de la
toaletele ecologice pana la evacuarea excrementelor cu ajutorul
elicopterului. Exista si posibilitatea de a-ti evacua singur
excrementele intr-un sac special. Acesta poate fi golit in toalete sau
locuri special amenajate, conform reglementarilor locale.
Cu barca pe mare. Sapa o groapa putin adanca pe tarm,
in zona inundata de flux. Dupa ce o acopera apa, marea va face
restul.
Cu barca pe rau Reglementarile
privind accesul pe multe ape navigabile impune folosirea unei toalete
portabile. La sfarsitul calatoriei, rezervorul toaletei se
goleste intr-un bazin special amenajat pentru deseuri, de unde
amestecul ajunge la statia oraseneasca de tratarea apelor
de canalizare. Se interzice aruncarea excrementelor umane in gropile de gunoi.
In locul de popas pe malul raului, toaleta se va amplasa pe un teren durabil,
astfel ca drumul pentru acces la ea sa nu distruga vegetatia.
Deoarece toata vara turistii refolosesc zilnic aceleasi locuri
de tabara, multe agentii care administreaza raurile
din Vestul SUA impun turistilor nautici sa aiba toalete
portabile si sa evacueze toate excrementele. Informati-va
din timp despre regulamentele valabile in zona.
Tampoane Produsele igienice
pentru femei trebuie impachetate dupa utilizare si luate in rucsac,
deoarece se descompun foarte greu si atrag animalele. Indiferent de modul
cum se indeparteaza excrementele din teren, se interzice ingroparea
tampoanelor! Ele vor fi totdeauna impachetate in doua, mai bine trei
sacose puse una in alta, impreuna cu un pachetel spart cu ceai
sau aspirina zdrobita ca sa taie mirosul, si luate in
rucsac. Daca aveti un foc de tabara zdravan, ele pot
fi arse (necesita o temperatura mare; pericol de incendiu!), dar
dupa ce se racesc, resturile carbonizate se impacheteaza si
se evacueaza in rucsac.
