Starea calitatii mediului in judetul Tulcea

1 Starea calitatii aerului

1.1 Schimbari climatice. Protocolul de la Kyoto

Chiar si cei mai sceptici specialisti recunosc faptul ca in ultimul secol s-au produs schimbari climatice, suprafata Pamantului s-a incalzit cu 0,3-0,6°, iar ultimii ani au fost cei mai caldurosi din 1860, de cand au inceput sa se inregistreze fenomenele meteorologice. In ultimii ani au fost inregistrate o multime de evenimente meteorologice deosebite in intreaga lume, precum: valuri de caldura, inundatii, uragane, furtuni.

Efectele schimbarilor climatice au fost observate si in Romania, cu precadere in ultimii ani. De asemenea, trecerea de la anotimpul rece la cel cald nu se mai face treptat, ci brusc, cu variatii mari de temperatura, iar in anul care tocmai a trecut s-au inregistrat multe fenomene meteorologice deosebite.

In anul 2000 temperatura medie pe tara a fost cu 1,8°C mai ridicata decat normala climatologica (8,3°C). Fata de valorile medii multianuale, temperaturile medii ale anului 2000 au prezentat abateri pozitive cuprinse intre 0-1°C in centrul tarii si intre 1-2°C in cea mai mare parte a teritoriului.

Temperaturile maxime din anul 2002 au depasit 40°C in sudul tarii, fiind consemnate in zilele de 4-5 iulie si 21-22 august. Temperatura maxima anuala a fost de 43,5°C inregistrata la Giurgiu in ziua de 5 iulie.

Temperaturile minime s-au inregistrat in zilele de 25-26 ianuarie, valorile acestora fiind sub -25°C in zona montana, pe areale restranse din nord-vestul, sud-vestul si sudul tarii, iar in depresiunile din estul Transilvaniei acestea au scazut sub -30°C.

Temperatura minima anuala a fost de -33,1°C semnalata la Miercurea Ciuc in ziua de 26 ianuarie.

Precipitatiile cazute pe intreg teritoriul tarii in anul 2000 (430,7 mm) comparativ cu normala climatologica (647,0 mm) au prezentat un regim deficitar.

Cantitatea anuala de precipitatii cazuta la nivelul intregii tari a fost cu 33,4% mai redusa decat cantitatea medie multianuala, abaterile fata de media multianuala fiind mai reduse cu 20 - 40% in centrul si estul tarii si cu 40 - 60% in vestul si sud-vestul teritoriului. Exceptand lunile ianuarie, martie si septembrie, in care regimul precipitatiilor a fost excedentar, in celelalte luni din an precipitatiile au fost deficitare.[1]

La 1-11 decembrie 1997, la Kyoto, in Japonia, 161 de tari au finalizat un acord, denumit 'Protocolul de la Kyoto', care stabileste termenii si regulile de punere sub control a gazelor ce determina efectul de sera
 Protocolul de la Kyoto, exprima dorinta ca pana in anul 2012, cantitatea medie de gaze cu efect de sera (principalele sase gaze) sa fie redusa cu 5,2% sub nivelul inregistrat in anul 1990.

Principalele masuri ce trebuie luate pentru atingerea obiectivelor Protocolului de la Kyoto sunt:

- industria va trebui sa devina mult mai eficienta din punct de vedere al consumului de energie, trecand de la utilizarea combustibililor fosili bogati in carbon (carbune), la combustibili saraci in carbon (gaze naturale) sau la combustibili alternativi;

- industria energetica, de la extractie si pana la consum, trebuie restructurata astfel incat sa devina eficienta si mai putin poluanta;

- transportul trebuie sa se orienteze spre mijloace mai putin poluante si cu consumuri reduse;

- constructiile sa fie eficiente energetic si sa tinda spre utilizarea surselor de energie regenerabila;

- echipamentele si produsele sa fie din cele cu consum redus de energie;
- padurile vor fi protejate si chiar vor fi extinse.[2]

Dintre poluantii reglementati prin protocolul de la Kyoto, in Romania se inventariaza urmatoarele emisii de gaze cu efect de sera: dioxidul de carbon, oxizi de azot si metan, urmand ca in perspectiva sa se inventarieze si celelalte gaze prevazute in protocol (hidrocarburi fluorurate, perfluorocarburi si hexafluorura de sulf).

Prognoza emisiilor unor gaze cu efect de sera (Gg CO₂ echivalent/an)

- tabel nr.1-

Ca si la nivelul intregii tari, in judetul Tulcea se fac simtite efectele schimbarilor climatice, precum schimbari bruste de temperatura, oscilatii mari de temperatura diurne-nocturne, trecerea de la anotimpul rece la cel cald nemaifacandu-se treptat ci brusc, cu variatii mari de temperatura.

Pe ansamblu putem discuta de o usoara tenta de incalzire, temperatura medie anuala crescand cu pana la un grad fata de temperatura medie multianuala.

Diferentele (±) intre temperatura medie lunara si anuala, in 2003, si normala

standard climatologica

- tabel nr.2 -

Sursa: Tabel raport - Starea mediului Tulcea 2003

1.2 Efectul de sera

intr-un interval mai lung de timp, pamantul trebuie sa emita energia in spatiu cu aceeasi viteza cu care o absoarbe de la soare. Energia solara ne parvine in forma de radiatie cu lungime de unda scurta. O parte din aceasta radiatie este reflectata inapoi de catre suprafata pamantului precum chiar si de catre atmosfera. Insa, majoritatea acestei radiatii trece direct prin atmosfera si incalzeste suprafata terestra. Pamantul se elibereaza de aceasta energie, transmitand-o inapoi in spatiu, sub forma unei radiatii infrarosii cu lungime de unda lunga.[3]

Majoritatea radiatiei infrarosii emisa in atmosfera de suprafata pamantului, este absorbita de catre vaporii de apa, de bioxidul de carbon si de alte 'gaze de sera' care se gasesc in natura. Acestea impiedica trecerea directa in spatiul cosmic a energiei de la suprafata pamantului. Prin mai multe procese de interactiune - inclusiv prin radiatie, curenti de aer, evaporare sau prin formarea norilor si caderea ploii - energia este transportata in partile superioare ale atmosferei. De acolo, ea poate radia in spatiul cosmic. Acest proces, mai incet si indirect, e benefic pentru noi, deoarece, daca suprafata pamantului ar putea iradia energia in spatiul cosmic fara nici o piedica, atunci pamantul ar fi un loc rece, lipsit de viata, o planeta sumbra si pustie asa cum este, de exemplu, planeta Venus. Emisiile gazelor de sera pe care le producem in prezent, sporesc capacitatea atmosferei de a absorbi energia infrarosie si incalca astfel modul climei de a mentine balanta optima intre energia care vine si cea care se duce. Daca nimic nu se va schimba, dublarea concentratiei gazelor de sera cu durata lunga de stabilitate va reduce cu aproximativ 2% rata cu care planeta isi poate distribui energia in spatiul cosmic. Acest fenomen este pronosticat sa aiba loc chiar la inceputul secolului viitor. Pur si simplu, energia nu poate sa se acumuleze si atunci clima va trebui cumva sa se adapteze pentru a se elibera de surplusul de energie. Desi 2% nu par fi prea mult, in realitate, pentru tot globul, ele reprezinta captarea unui continut de energie echivalent cu aproximativ 3 milioane de tone petrol pe minut. Conform datelor stiintifice de ultima ora, noi modificam 'motorul' energetic care asigura functionarea sistemului climei. Pentru absorbirea socului ceva va trebui sa se schimbe.

Cateva din gazele de sera sunt: vaporii de apa, oxid azotos, dioxid de carbon, CFC-urile, metan si ozon. In ultimii 50 de ani producerea de aceste gaze a crescut considerabil iar gazele de tip CFC au inceput sa contribuie foarte mult la efectul de sera. Acestea au un efect de captare foarte mare (o molecula fiind de 12-16 mii de ori mai eficienta la absorbtia radiatiei infrarosii decat una de CO₂).[4]

Clorofluorocarbuile (CFC) s-au utilizat in frigorifere, instalatii de conditionare a aerului si in solventi. Ele epuizeaza stratul de ozon stratosferic.

1.3 Situatia emisiilor de gaze cu efect de sera si a emisiilor de substante care distrug stratul de ozon in judetul Tulcea

In judetul Tulcea se evacueaza in atmosfera urmatoarele cantitati de gaze ce au contributie la efectul de sera:

CO₂ – 435758,65 t

NO_x – 5277,84 t

CH₄ – 1862,16 t

Principalele surse generatoare de gaze cu efect de sera sunt:

arderi in procesele industriale;

producerea energiei termice in centralele termice din zona;

producerea energiei termice in centralele termice aferente activitatilor comerciale, institutionale si rezidentiale;

transporturile;

tratarea si depozitarea deseurilor

La nivelul unui an, in judetul Tulcea se utilizeaza aproximativ urmatoarele cantitati de substante care pot afecta calitatea stratului de ozon:

259 l CCl₄;

600 kg R₁₂

300 kg R₂₂

125 kg R₁₀₄

15 kg Dimethsol

50 kg R₁₃₄

65 kg R_134A

IPM Tulcea nu efectueaza determinari ale ozonului.

1.4 Acidifierea

In Europa, acidifierea se produce, in special, din cauza emisiilor de oxid de azot (32%), oxid de sulf (44%) si, respectiv, de amoniac (24%). Astfel, raportul Agentiei Europene pentru Mediu din 1998 arata ca “efectele pentru Europa sunt grave si greu de remediat”. Reglementari internationale importante reclama controlul acestui tip de emisii conducand astfel la identificarea solutiilor tehnice si tehnologiilor de depoluare corespunzatoare.

Acidifierea este determinata, in principal, de emisiile de oxid de azot si, respectiv, de oxid de sulf, un pericol sporit fiind atunci cand cei doi oxizi sunt prezenti simultan. Abordarea procedeelor si instalatiilor destinate neutralizarii emisiilor acide se realizeaza prin gruparea procedurilor de mai sus pe categorii de procedee, de exemplu, procedee uscate, umede si semiumede, selective si neselective, procedee de reducere catalitica si necatalitica, inclusiv metode de absorbtie, oxidare-absorbtie, reducere-absorbtie.

Aplicatiile acestor procedee constau din instalatiile existente utilizate pe scara larga precum si din scheme de instalatii ce constituie, in acest moment, numai o expresie a progreselor prezente in ceea ce priveste stiinta si tehnologia. Solutiile originale prezentate fac posibila o neutralizare eficienta si nu s-a inregistrat pana in prezent nici un transfer de agenti poluanti in diversi factori de mediu. Trebuie, de asemenea, mentionata posibilitatea exploatarii inclusiv a subprodusilor.

Tehnologiile de neutralizare sunt foarte complexe, in special datorita comportamentului specific al oxizilor de azot asa cum rezulta acestia din procesele termice. Se prezinta o sinteza a metodelor si instalatiilor de punere in aplicare a acestora in scopul reducerii poluarii acide, evidentiindu-se acele solutii utilizate in tara

In anul 2003, in judetul Tulcea, conform inventarului emisiilor, s-au emis cca. 13114,5 t substante acidifiante, din care:

SO₂ – 4800,83 t

NO_x – 5277,84 t

N₂O – 126,075 t

NH₃ – 2909,84 t

Remarcam pentru anul 2003 o scadere a cantitatii acestor emisii fata de anul anterior, scadere relevata atat de cantitatile inventariate cat si de calitatea precipitatiilor atmosferice – daca in anul 2002, 48% din probele de precipitatii aveau caracter acid, in anul 2003 procentul a scazut la cca. 22%.

Calitatea aerului ambiant – aciditate. Concentratii de dioxid de sulf si dioxid de azot. Depasiri ale pragurilor critice

Masuratorile pentru poluantii gazosi - SO₂, NO₂, NH₃ – efectuate in municipiul Tulcea, oras in care este concentrata industria judetului, releva urmatoarele aspecte:

Dioxidul de sulf (vezi fig.) – atat valorile medii lunare cat si cele maxime inregistreaza, valori mult sub concentratia maxim admisa; astfel mediile lunare se incadreaza intre 0,0014 – 0,0079 mg/mc, iar maximele lunare prezinta valori cuprinse intre 0,0074 – 0,0079 mg/mc, fata de un CMA de 0,25 mg/mc.

- Dioxidul de azot – nici la acest indicator nu au fost inregistrate depasiri fata de valoarea maxima admisa, valorile medii lunare incadrandu-se intre 0,0075 – 0,0163 mg/mc, iar cele maxime lunare intre 0,011 – 0,085 mg/mc.

-Amoniac – toate cele 351 probe analizate in anul 2001 se incadreaza in limitele admise de standardul in vigoare, maximul inregistrat fiind de 0,075 mg/mc fata de un CMA de 0,1 mg/mc.

1.7 Poluarea cu pulberi in suspensie si poluanti organici persistenti

Emisii anuale de metale grele (plumb, cadmiu etc.), particule fine in suspensie

In general, pulberile din atmosfera se clasifica, dupa dimensiuni, in doua mari grupe:

Pulberi in suspensie - cu diametre mai mici de 20 µm, avand in atmosfera un comportament asemanator gazelor;

Pulberi sedimentabile - cu diametre mai mari de 20 µm, care, dupa ce sunt emise in atmosfera, se depun pe sol, vegetatie, ape si constructii.

Poluari cu pulberi in suspensie

Poluarea atmosferei cu pulberi in suspensie are multe surse. In primul rand, industriile metalurgica si siderurgica care elibereaza in atmosfera cantitati insemnate de pulberi, apoi centralele termice pe combustibili solizi, fabricile de ciment, transporturile rutiere, haldele si depozitele de steril, etc.

Natura acestor pulberi este foarte diversificata. Ele contin fie oxizi de fier, in cazul pulberilor din jurul combinatelor siderurgice, fie metale grele (plumb, cadmiu, mangan, crom), in cazul intreprinderilor de metale neferoase, sau alte noxe.

Concentratiile medii, in timp de 24 ore, au depasit valoarea CMA (0,15 mg/m³) in 24 de localitati. Cele mai mari valori s-au inregistrat la Baia Mare - 0,469 mg/m³ (de 3,12 ori CMA), Medias - 0,455 mg/m³ (de 3,03 ori CMA), Gheorghieni – 0,435 mg/m³ (de 2,9 ori CMA), Miercurea Ciuc – 0,434 mg/m³ (de 2,89 ori CMA), Targoviste – 0,390 mg/m³ (de 2,6 ori CMA), Arad – 0,378 mg/m³ (de 2,52 ori CMA), Deva – 0,376 mg/m³ (de 2,5 ori CMA), Brasov – 0,424 mg/m³ (de 2,8 ori CMA), Odorheiu Secuiesc – 0,344 mg/m³ (de 2,3 ori CMA), Rm. Valcea – 0,400 mg/m³ (de 2,7 ori CMA), Suceava – 0,395 mg/m³ (de 2,6 ori CMA)

ANALIZA: Geomorfologia climatica – caracteristici generale ANALIZA: Masivul gilau-muntele mare - elemente fizico-geografice

In Tulcea, in anul 2003, emisiile de metale (conform inventarului emisiilor) au fost de cca. 4,011t plumb, 0,182 t cadmiu, 0,174 t mercur, 0,757 t vanadiu, 0,09158 t arsen, 0,0039 seleniu, 0,471 crom.

Remarcam o scadere a emisiilor de plumb in atmosfera fata de anul precedent, reducere datorata si cresterii in anul 2003 a consumului de benzina fara plumb cu cca. 40%.

Nu sunt efectuate masuratori pentru particulele fine in suspensie.

Determinarile din anul 2003 vizeaza pulberile in suspensie si pulberile sedimentabile

Din masuratorile efectuate in 2003 prin reteaua de supraveghere a calitatii atmosferei din municipiul Tulcea, rezulta urmatoarele aspecte: dintr-un numar de 1601 probe pulberi in suspensie analizate in 2003, 0,12%, respectiv 2 probe, au inregistrat valori peste maxima admisibila.

Maximul inregistrat a fost de 0,288 mg/mc, cu 92% peste valoarea CMA.

Avand in vedere ca o cantitate majora de noxe este degajata in atmosfera municipiului Tulcea de industria metalurgica, respectiv productia de feroaliaje, s-au efectuat si determinari ale cromului si manganului din pulberile in suspensie.

Valorile masurate nu au depasit maximul admisibil, valorile maxime inregistrate reprezentand 62% pentru mangan si 78,7% pentru crom, din valoarea concentratiei maxime admise.

In ceea ce priveste pulberile sedimentabile, valorile medii lunare s-au situat intre 3,96 – 12,68 g/mp*luna in anul 2003 inregistrandu-se 7 depasiri, datorate atat emisiilor din activitatile economice cat si unui regim ridicat al intensitatii vanturilor in zona.

Emisiile de poluanti organici persistenti la nivelul judetului Tulcea nu sunt semnificative cantitativ – HAP – 0,41E – 3 tone, Betx – 0,081 tone, Dioxina – 1,49E – 9 tone.

In anul 2003, in judetul Tulcea, conform inventarului emisiilor, au fost evacuate in atmosfera cca. 2250 t compusi organici volatili, activitatea care genereaza cantitatea majora da acestora fiind transportul, atat cel rutier cat si cel naval.

In cadrul IPM Tulcea nu se efectueaza masuratori ale calitatii atmosferei in statii de fond.

Calitatea atmosferei este determinata prin masuratori de poluanti gazosi – SO₂, NO₂, NH₃, pulberi in suspensie si pulberi sedimentare.

1.8 Evolutia calitatii aerului 1995-2003

Analiza pe termen lung (1995-2003) a masuratorilor efectuate, privind calitatea atmosferei evidentiaza urmatoarele aspecte: poluantii gazosi inregistreaza scaderi, atat ale valorilor medii anuale cat si ale maximelor inregistrate, dupa cum urmeaza:

SO₂ – scaderea mediei anuale de la 0,001 – 0,002 mg/mc in anii 1995-1996 la 0,00028 mg/mc in 2003

- scaderea maximului inregistrat de la 0,045 mg/mc in 1995 la 0,0077 mg/mc in 2003

NO₂ – reducerea la jumatate a mediei anului 2003 fata de 1995

- maximul inregistrarilor se situeaza pentru intreaga perioada in jurul valorilor de 0,09 mg/mc nedepasind CMA

NH₃ – scaderea mediei anuale de la 0,03 mg/mc in 1995 la 0,006 mg/mc in 2003

- eliminarea depasirilor semnalate in anii anteriori – maximul anului 2003 fiind de 0,075 mg/mc fata de 0,257 mg/mc in 1995

Pentru pulberile in suspensie remarcam o reducere considerabila a numarului de depasiri in ultimii ani ai perioadei analizate fata de anii 1995-1997 si de asemenea reducerea la cca. Jumatate a mediei anuale inregistrate (0,038 mg/mc la anul 2001 fata de 0,07 mg/mc in 1995).

Desi mediile anuale pentru pulberile sedimentale au valori de pana la 10 mg/mp*luna, in perioada analizata –au inregistrat si depasiri ale concentratiei lunare maxim admisa.

Starea calitatii apelor

1 Resursele de apa

Resurse de apa potentiale si tehnic utilizabile

Apele dulci de suprafata reprezinta majoritatea rezervei de apa dulce lichida. Ele formeaza reteaua hidrografica, fara de care peisajul geografic ne-ar fi multora de neconceput. Morfologic, ele fac impresia unui sistem vascular al pamantului, ceea ce in anumite privinte si sunt.

Apele de suprafata se clasifica in ape statatoare (mari si oceane, lacuri etc.), ape curgatoare (izvor - parau - rau - fluviu) si ape stagnante. Distingem lacuri naturale si lacuri artificiale, cursuri de apa naturale, modificate artificial/ regularizate sau construite artificial (canale).

Apele dulci de suprafata difera dupa foarte multe caracteristici: debitul si variatiile sale (la cele curgatoare), temperatura, concentratia si natura substantelor dizolvate sau aflate in suspensie, continutul biologic si microbiologic etc., fiecare masa de apa lichida cu albia ei si vietuitoarele din ea fiind un ecosistem distinct. Totodata, apele dulci de suprafata au si numeroase caractere comune: Spre deosebire de cele subterane, ele sunt de regula mai putin mineralizate, mai bogate in elemente biologice, mai influentabile de catre alti factori (naturali si antropici), mai usor poluabile, mai putin stabile in caracteristici, dar totodata au si capacitati mai crescute de a-si automentine calitatea.

Resursele de apa potentiale si tehnic utilizabile de pe teritoriul judetului Tulcea sunt, cea subterana, care se foloseste in scop potabil, si cele de suprafata (Dunarea cu bratele si canalele adiacente, si lacurile – complexele Razelm si Babadag alimentate tot din Dunare cu apa dulce).

Pentru raurile interioare nu au fost pana in prezent solicitari de folosire a apelor pentru activitati economice.

Prelevarile de apa pe sursa si sector

Prelevarile de apa organizate au fost in 2003:

de suprafata – 47187 mii mc (din Dunare si lacuri)

subteran – 4228 mii mc

Nivelul folosintei de apa in bazinele hidrografice

Cotele si debitele au fost monitorizate pentru Dunare astfel:

Cota medie +185rMN Sulina

Dunare Mm 44 – Q (mc/s) mediu anual – 6240

Brat Chilia – Qmed – 3290

Brat Tulcea Mila 34 – Qmed – 3070

Brat Sulina Mila 23 – Qmed – 1310

Brat Sfantu Gheorghe – km 108 – Qmed – 1760

Tarife pentru apa distribuita

Tarifele in vigoare pentru apa distribuita conform HG 1001/1991 reactualizate conform avizului Oficiului Concurentei nr. 2820/27.07.03 sunt (fara TVA):

- apa din rauri interioare:

▪ pentru agentii economici – 215 lei/mc apa bruta

▪ pentru irigatii si piscicultura – 18 lei/mc apa bruta

- apa din Dunare:

▪ pentru agentii economici – 31 lei/mc apa bruta

▪ pentru irigatii si piscicultura – 18 lei/mc apa bruta

- apa din subteran:

▪ pentru agentii economici – 225 lei/mc apa bruta

▪ pentru populatie – 112 lei/mc apa bruta

▪ pentru irigatii si piscicultura - 18 lei/mc apa bruta

▪ pentru zootehnie - 130 lei/mc apa bruta

2 Starea apelor de suprafata

Starea raurilor interioare

Curgerea raurilor este foarte diferita in functie de panta, configuratia albiei (rugozitate, forma, adancime etc.) si de alti factori. Viteza de parcurs variaza pe diversele sectiuni si este importanta de cunoscut, mai ales pentru a putea prezice pozitia la un moment dat a unei unde de viitura sau de poluare. Aceste lucruri se deduc prin analizarea datelor hidrologice (debit) si de calitate a apei in diversele puncte ale unui rau, date din care se poate observa viteza de inaintare a unei anume mase de apa mai voluminoase sau cu o anume compozitie distincta (de exemplu o unda de poluare) intre doua sectiuni de control. Modele de curgere se pot stabili si experimental prin marcarea apei cu trasori cum sunt colorantii (fluoresceina) sau trasorii radioactivi. Cunoscand bine morfologia albiei si alte elemente se pot face si modelari teoretice, dar de obicei albia unui rau are o complexitate prea ridicata pentru a permite o modelare teoretica a curgerii a carei rezultate sa fie utile practic, cu exceptia unor portiuni scurte sau a raurilor mari si lente.

In cadrul aceluiasi rau, apa nu curge cu viteza uniforma, ci lent spre fund si maluri si mai rapid spre suprafata si mijloc. Dar de regula curgerea nu e laminara ci turbulenta iar variatiile de panta, latime, adancime a albiei, pragurile si obstacolele si alti factori determina o curgere de mare complexitate si variabilitate, incluzand vartejuri, bulboane, zone de contracurent sau cvasistationare alternand cu repezisuri. Acest fapt la randul sau determina o variatie spatiala si temporala a albiei raului si curgerii apei. Toate aceste au o mare importanta pentru autoepurarea apei si pentru calitatea ecologica, oferind habitate variate in cadrul aceluiasi rau, ceea ce este esential pentru biodiversitate.

Raul este un sistem dinamic, a carui morfologie e normal sa sufere anumite modificari in timp, atat ca si configuratie interna a albiei minore, cat si c modificare a traiectului albiei, prin migrarea meandrelor si alte fenomene.

Fitoplanctonul in rauri exista mult mai mult de cat se credea si e de origine chiar din rau daca acesta e destul de lung sau lent sau cu destul golfuri, nise de contracurent etc. Pana la inceputul anilor '90 subiectul a fost sistematic neglijat, considerandu-se ca fitoplanctonul din rauri e nerelevant deoarece daca exista e adus din lacuri si nu autohton.

In rauri, in spatele obstacolelor (bolovani, picioare de pod, arbori etc.) apar vartejuri, contracurenti etc. car sunt de fapt microretentii de apa care, insumate, dovedesc ca intr-un rau putem avea de fapt un important procent de apa stagnanta si nu 'curgatoare' dupa modelul clasic. Evaluari cantitative direct s-au putut face numai relativ recent, cu ajutorul teledetectiei termice, deoarece apa din microretentii e mai calda ca cea ce curge normal pe rau. Aceste rezultate influenteaza predictia evolutiei concentratiei unor poluanti sau a posibilitatilor de productivitate biologica a unui rau. De asemenea trebuie luat in calcul hyporheosul, zona de sub fundul apei unde sunt multe vietuitoare acvatice ce traiesc continuu sau doar temporar in sedimente.

Principalele rauri din judetul Tulcea sunt:

Principalele rauri din judetul Tulcea

- tabel nr. 3 -

In anul 2001 a fost urmarita calitatea apelor unui numar de 4 paraie, rezultand in urma analizelor efectuate, urmatoarele:

paraul Slava – categoria a II-a de calitate;

paraul Hamangia – categoria a II-a de calitate ;

paraul Taita – categoria a II-a de calitate;

paraul Telita - categoria a II-a de calitate.

3 Starea lacurilor

Lacurile sunt ape statatoare si se impart in: naturale si artificiale. Cele naturale sunt majoritatea situate intr-o depresiune naturala inchisa a scoartei pamantului, dar exista si lacuri de alta origine, cum sunt cele de baraj natural, sau in cratere vulcanice etc. Majoritatea sunt lacuri cu apa dulce, insa exista multe cu apa sarata, mai ales in zone aride, dar si in alte imprejurari cum sunt foste saline inundate, golfuri marine ce au fost separate de mare etc. Unele lacuri sunt alimentate de rauri sau paraie/izvoare, altele aparent numai de precipitatii si eventual izvoare submerse. Unele au scurgere prin rauri sau chiar fluvii, altele sunt lipsite de scurgere. Majoritatea lacurilor sunt permanente, dar exista si numeroase lacuri temporare in zone carstice sau aride

Principalele lacuri din judetul Tulcea, pe cele doua bazine hidrografice, Dunare si litoral, sunt:

- tabel nr.4 -

Lac Ciuperca – situat in intravilanul municipiului Tulcea, lacul Ciuperca ar trebui sa constituie o zona de agrement pentru locuitorii orasului.

Analizele fizico-chimice efectuate asupra apei lacului indica o crestere a incarcaturii organice si anorganice atat datorita faptului ca apa lacului nu este primenita periodic, cat si aportului de substante adus de canalul pluvial Vest ce deverseaza in lac, canal al carui ape nu sunt intotdeauna conventional curate.

Din probele analizate in anul 2003, 91,67% au prezentat depasiri la indicatorul CCO-Mn, 75% la indicatorul CBO5 si 41,67% au inregistrat depasiri la indicatorul amoniu.

lacul ciuperca (fig. 5)

Lac Razelm – analizele efectuate in cursul anului 2003 indica depasiri ale concentratiilor maxim admise la indicatorii CCO-Mn, CCO-Cr (indicatori de categoriaa III-a) si la fosfor total si CBO5 (indicatori de categoria a II-a).

Lac Babadag – in conformitate cu analizele fizico-chimice efectuate, apa lacului se incadreaza in categoria a II-a de calitate.

Pentru lacurile din Delta Dunarii variatiile inregistrate pentru majoritatea parametrilor (produse petroliere, HCH, DDT si metaboliti, pH si CCO-Mn) releva diversitatea conditiilor de mediu existente intr-un areal atat de complex cum este Delta Dunarii, distributia valorilor fiind influentata de obicei de tendintele naturale de evolutie ale ecosistemelor, peste care se suprapun influentele antropogene mai mult sau mai putin directe.

4 Starea fluviului Dunarea

Calitate apelor Dunarii este analizata prin expertizari ale probelor prelevate din sectiuni de control, amplasate pe bratele fluviului (Ceatal Ismail, Ceatal Sfantu Gheorghe, amonte Chilia, Mila 23, Caraorman) si in aval de restitutii concentrate (Tulcea – Mm 38 +500).

4.1 Calitatea apei Dunarii in principalele sectiuni de control

- tabel nr.5 -

Sursa: Tabel raport – Starea mediului Tulcea 2003

Expertizele efectuate asupra Dunarii in punctele de control Crisan, Mila 23, Caraorman, Pardina, Sontea au inregistrat depasiri la indicatorii CCO-Cr, fenoli, fosfor, zinc, depasiri indicand o crestere a continutului de substante organice si anorganice, urmare a incarcarii cu care vine Dunarea din amonte.

Microbiologic, Dunarea se incadreaza in categoria a II-a de folosinta, avand peste un milion numar total de germeni.

4.2 Calitatea apei fluviului Dunarea pe teritoriul rezervatiei „Biosfera Deltei Dunarii”

Starea de calitate a apei fluviului Dunarea din teritoriul rezervatiei a fost urmarita pe o lungime de 338 km, cuprinzand 5 tronsoane, avand la baza masuratorile analitice realizate in 10 sectiuni de supraveghere in cadrul campaniilor lunare de colectare:

Cotul Pisicii – Ceatal Chilia (64 km): Cotul Pisicii, amonte Reni, aval Reni;

Ceatal Chilia – Periprava (92 km): Ceatal Chilia, aval Ismail, Periprava;

Ceatal Chilia – Ceatal Sfantu Gheorghe (18 km): Tulcea 38 +500;

Ceatal Sfantu Gheorghe – Sfantu Gheorghe (104 km): Sfantu Gheorghe.

Din punct de vedere al chimismului apei, fluviul Dunarea se incadreaza in categoria I de calitate conform prevederilor STAS 4706/88 pentru apele de suprafata, cu exceptia indicatorului fosfor total si unor parametri specifici de poluare: fenoli, pesticide organo-clorulate si metale grele.

5 Calitati fizico-chimice ale apelor de suprafata. Calitati fizico-chimice ale apelor de suprafata dupa normele de calitate de baza

In conformitate cu standardul ce defineste calitatea apelor de suprafata, apele de pe teritoriul judetului Tulcea se incadreaza in categoria I de calitate (Dunarea) si categoria a II-a de calitate (paraurile interioare si lacurile).

Calitati fizico-chimice ale apelor de suprafata dupa normele pentru apele piscicole

Avand in vedere incadrarea apelor de suprafata in categoria I si II de calitate, acestea sunt proprii reproducerii si dezvoltarii fondului piscicol sau alimentarii cu apa a amenajarilor piscicole, cu exceptia celor salmonicole (apele de categoria a II-a).

Calitati fizico-chimice ale apelor de suprafata; repartitia analizelor apelor de suprafata dupa indicele de poluare organica (IPO)

Raportate la incarcarea organica, apele de suprafata ale judetului Tulcea se incadreaza, in general, in categoria a II-a de calitate.

Calitatea apelor de scaldat

Apele de imbaiere, reprezentate prin strandul Bididia, Ciuperca si plaja Tudor Vladimirescu, au fost supravegheate si controlate de DSP Tulcea. Zonele naturale amenajate pentru inot (lacul Ciuperca) nu au primit autorizatia sanitara intrucat nu corespund standardului in vigoare.

Ecotoxicizarea apelor de suprafata

Datele unitatilor care efectueaza analize privind calitatea apelor de suprafata releva depasiri accidentale la indicatorii chimici toxici, precum: fenoli, zinc, cadmiu, produse petroliere mai ales pentru principalul curs de apa ce strabate judetul Tulcea.- Dunarea.

Calitatea biologica a cursurilor de apa

Din punct de vedere biologic au fost monitorizate de catre SGA Tulcea:

Dunarea si paraurile interioare, la indicatorii grad de curatenie si indice saprob;

Lacurile (Babadag, Razelm si Ciuperca) la indicatorul grad de trofie (biomasa fitoplancton).

Conform rezultatelor analizelor, Dunarea este mezosaproba, raurile interioare sunt beta si beta-alfa mezosaprobe, iar lacurile sunt eutrofe.

6 Starea fondului piscicol

Capturile de peste din teritoriul RBDD, in anul 2003, reprezinta minima multianuala pentru perioada 1995-2003, cu exceptia pestilor de apa dulce.

Captura totala de peste este de circa 4 ori mai mica decat media anuala si de circa 6,8 mai mica decat maxima multianuala.

In perioada 1988-2003 captura totala a inregistrat o scadere continua de la cca 10000 t in 1989 la cca 2200 t in 2003.

Scrumbia de Dunare a inregistrat un minim pentru perioada 1988-2003, clupeidele cunoscand o evolutie ciclica cu variatii mari.

Captura de sturioni a cunoscut o crestere fata de anul 2002, atingand cca 23 tone (fata de 5-6 tone in anii precedenti) fapt explicabil atat prin cresterea preturilor de achizitii practicate de societatile cu activitate de pescuit fata de pescari, stimuland astfel pescarii sa declare capturile, precum si reglementarile noi introduse de ARBDD in capturarea speciilor din aceasta grupa de pesti, reglementari impuse de Secretariatul CITES.

Capturile de ciprinide asiatice, scapate in mediul natural din amenajarile piscicole, continua sa scada, in 2003 fiind de cca 25 tone.

La speciile de pesti rapitori se constata o crestere a capturilor: stiuca (65t), biban (25t), si o scadere destul de mare la salau in complexul Razelm-Sinoe (48t).

Concluzionand, se poate afirma ca fata de stocurile de peste evaluate pentru anul 2003, capturile inregistrate sunt, in continuare, mult sub plafonul evaluat, la aceasta situatie contribuind atat neinregistrarea intregii cantitati de peste pescuita cat si declinul real al unor specii.

Captura de peste in 2003 a fost de 2180 tone, structura ei fiind repartizata pe specii si bazine acvatice, prin identificarea zonei de pescuit a utilizatorilor. Statistica nu este completa intrucat unii utilizatori nu au raportat capturile in fiecare luna. Capturile inregistrate in statistica oficiala sunt mult sub cantitatile reale pescuite. Cantitatile de peste pescuite si neinregistrate difera in functie de valoarea economica a speciei si de zona de pescuit. La capturile neinregistrate se mai adauga cantitatile de peste pescuite de populatia locala (cca 15000 locuitori) precum si cantitatile pescuite de cei ce lucreaza in teritoriul RBDD si de populatia limitrofa RBDD.

In evolutia stocurilor principalelor specii de pesti de la litoralul romanesc al Marii Negre, se constata:

dominanta speciilor traditionale (aterina, rizeafca, hamsie);

mentinerea in stare critica a stocurilor de sturioni, rechin si a pestilor plati;

tendinta de refacere a stocului de hamsie.

7 Starea apelor subterane

Concentratii de nitrati in apele subterane

Nitratii in apele subterane pot atinge 1000 mg / litru. De aceea uneori apele subterane trebuie amestecate cu alte ape pentru a putea fi utilizate. La peste 100 mg/litru apa are gust amar si poate fi daunatoare sanatatii. Poate genera methemoglobinemie la copii.

Din datele DSP reiese ca din cele 86 probe din apele subterane analizate in 2001, 23 de probe au avut concentratii in nitrati mai mici de 45 mg/l, 16 probe au fost cu concentratii cuprinse intre 45 si 90 mg/l, iar 47 probe concentratii peste 90 mg/l.

Poluari intense cu nitrati au fost constatate si la fantanile individuale.

Concentratia metalelor in apele subterane

Fierul se gaseste de regula in concentratii care urca des spre 50 mg /l in apele subterane.

Calciul nu afecteaza sanatatea, dar prin duritatea crescuta poate afecta conductele, spalatul, poate afecta gustul alimentelor de exemplu ceaiul, cafeaua etc.

Calciul si magneziul se combina cu bicarbonatul, carbonatul, sulfatul si silicea si se depun ca 'piatra' aderenta in boilere, calorifere si alte asemenea. In plus ionii de calciu si magneziu se combina cu acizii grasi din sapunuri si reduc puterea de spalare a acestora, fiind necesare cantitati mult mai mari de sapun pentru a face clabuci si a spala. Magneziul in concentratii mari are efect laxativ, producand diaree de exemplu la cei neobisnuiti cu acea apa. Multi oameni au deficit de magneziu, dar de obicei din cauza absorbtiei reduse a lui din cauze interne.

Sodiul in cantitati mari ingerate poate produce hipertensiune arteriala. Peste 50 mg / litru in prezenta de suspensii produce spumare ce accelereaza precipitarea si depunerea de 'piatra' in boilere si cazane iar peste 65 mg / litru de sodiu creeaza probleme in fabricarea ghetii.

Potasiul este tot metal alcalin, esential pentru viata. E de obicei sub 10 mg/litru, atinge insa 100 mg/litru in unele izvoare termale si peste 25.000 mg/litru in ape saraturoase. Peste 50 mg/litru in prezenta de suspensii produce spumare ce accelereaza precipitarea si depunerea de 'piatra' in boilere si cazane. Excesul e toxic pentru pesti

Pentru apele subterane din judetul Tulcea exista masuratori doar pentru fier si metale usoare: sodiu, potasiu, calciu si magneziu.

Valorile inregistrate se situeaza 0,1- 2,45 mg/l pentru Fe; 14,43-297 mg/l Ca; 10-291 mg/l Mg, deci cu frecvente depasiri fata de concentratia maxim admisa.

Zone de siguranta si masuri de protectie a apelor potabile

Delimitarea acestor zone este reglementata de HG 101/1997 – zona de protectie cu regim sever, zona de protectie cu regim de restrictie si perimetru de protectie hidrologica.

La majoritatea alimentarilor cu apa potabila din Dunare nu exista balizare completa.

La capturile de apa potabila din subteran aceste zone nu au fost delimitate corespunzator din lipsa fondurilor pentru studiile hidrologice.

8 Categorii de tratament ale apelor potabile si abandonarea capturilor

La alimentarea cu apa din subteran nu se face tratare. La alimentarea cu apa din Dunare in scop potabil se foloseste aceiasi metoda de tratare cu trei trepte (decantare, filtrare, clorinare). Exceptie face alimentarea cu apa a localitatii Mila 23, care are si un sistem de sterilizare cu ozon.

Dintre uzinele de apa ce trateaza apa de suprafata doar cea a municipiului Tulcea si a satului Mila 23 au reusit sa se incadreze in standardul de apa potabila.

9 Alimentarea cu apa a populatiei

Alimentarea cu apa a populatiei din judetul Tulcea se realizeaza din surse de suprafata (Dunarea) si subteran.

In mediul urban alimentarea se realizeaza din Dunare (apa uzinata) si din ape de profunzime, existand cca 33 foraje, din care 21 sunt functionale si 12 nefunctionale.

Locuitorii din mediul rural consuma:

apa potabila de mare profunzime care se inscrie in standardele in vigoare, reprezentand aproximativ 32%;

apa potabila de izvor sau adancime medie – 20%;

apa direct din rau – 10%;

apa de fantana sau de mica profunzime ce nu se inscrie in valorile standardului – 28%;

apa uzinata – 10%.

In mediul rural exista cca 115 foraje din care 87 sunt functionale si 68 nefunctionale.

Continutul mediu in nitrati din apa distribuita

Masuratorile efectuate de DSP Tulcea indica incadrarea continutului de nitrati in apa distribuita (apa uzinata) sub valoarea de 45 mg/l impusa de standardele in vigoare.

10 Situatia apelor uzate

Apa industriala uzata

Principalii agenti economici care evacueaza ape uzate provenite din industrie si zootehnie in emisari de suprafata sunt:

Principalii agenti economici care evacueaza ape uzate

- tabel nr.6 -

Sursa: Tabel raport – Starea mediului Tulcea 2003.

Volumul de ape uzate evacuat in anul 2001 de localitatile si agentii economici importanti din perimetrul RBDD, a fost de cca 300 mii mc. Volumele de apa uzata evacuate pe ramuri economice, procentual, se prezinta astfel:

industria alimentara – 9,7%;

gospodaria comunala – 88,8%;

alte ramuri (turism si sanatate) – 1,5%.

Cantitatea totala de substante poluante (ponderea fiind detinuta de substantele organice, suspensii, saruri minerale, amoniu) continute de aceste ape uzate a fost de 2,7 tone.

Colectarea si epurarea apelor uzate

In general agentii economici dispun de statii de epurare a apelor uzate cu treptele aferente proceselor tehnologice respective. Apele uzate evacuate nu se incadreaza insa deseori in parametri reglementati de normele in vigoare din multiple cauze, precum: neintretinerea corespunzatoare a instalatiilor de epurare, lipsa unui personal suficient si calificat, statii subdimensionate, etc.

Analizele efectuate in cursul anului 2001 indica depasiri ale unor indicatori precum: pH (BBG Alum SA Tulcea, EM Altan Tepe), suspensii (BBG Alum SA Tulcea, Sc Acet Tulcea), CCO-Mn, CBO5 (SC Tulco SA Tulcea, SC Tabco SA Tulcea, Agroindustriala Nufaru), extractibile (SC Acet Tulcea, Sc Km 4, SC Tabco Tulcea, SC Edilprest Babadag), metale (EM Altan Tepe).

Apele uzate orasenesti sunt evacuate fara a fi in prealabil epurate, orasele Tulcea, Macin, nedispunand de statii de epurare.

Localitatile aflate pe teritoriul RBDD, ni au sisteme de canalizare centralizate care sa colecteze apele reziduale la nivelul intregii localitati. Statiile de epurare existente au fost concepute pentru a realiza numai preepurarea mecanica a apelor menajere.

Din cele 4 localitati care au sisteme proprii de canalizare, doua localitati au

statii de preepurare mecanica a apelor uzate: Maliuc si Sulina. Localitatile Sf. Gheorghe si Chilia Veche au cate o statie de pompare a apelor menajere conceputa pentru a deservi numai blocurile si nu au sisteme de preepurare.

Epurarea apelor uzate menajere si industriale este realizata numai printr-o treapta mecanica.

In acest scop sunt folosite sunt folosite: gratare, deznisipatori, fose septice, separatoare de grasimi si baterii de decantare. Modul de exploatare este deficitar, constatandu-se ca fosele vidanjabile amplasate pe traseul retelelor de canalizare sunt greu de intretinut, in majoritatea cazurilor ele sunt curatate manual din lipsa vidanjelor, exceptie facand doar localitatile Chilia Veche si Sulina, care sunt dotate cu vidaje.[5]

Surse majore si grad de epurare

Principala sursa de poluare o constituie agentii economici care deverseaza apele uzate in emisar precum si apele menajere produse de locuitori, in conditiile in care acestea se evacueaza liber fara nici o epurare.

In RBDD nu sunt surse fixe cu rol determinant in poluarea apelor. Sursele majore de poluare a apelor din teritoriul rezervatiei sunt reprezentate de agentii economici situati in zona limitrofa RBDD si de activitatea de transport naval desfasurat pe caile navigabile, atat de ambarcatiunile mici cat si de navele maritime si fluviale aflate in tranzit.

Poluarea de la nave este determinata de faptul ca nu toate navele sunt dotate cu separatoare de reziduuri petroliere eficiente, de exploatarea necorespunzatoare a celor existente si de faptul ca porturile dunarene de pe teritoriul rezervatiei nu sunt dotate cu instalatii specifice pentru preluarea si reciclarea acestor reziduuri.

Sursele majore de poluare si gradul lor de epurare se prezinta astfel:

Sursele majore de poluare si gradul lor de epurare

- tabel nr.7 -

Sursa: Tabel raport – Starea mediului Tulcea 2003.

Concluzii

Apele, cu deosebire cele de suprafata, suporta puternice presiuni ecologice, ca rezultat al multiplelor activitati umane. Activitatile industriale, asezarile umane, transportul naval sunt tot atatea cauze care conduc la inregistrarea unor valori pentru indicatorii de calitate ce depasesc concentratiile maxim admise pentru calitatea I a apelor de suprafata.

3 Starea solului

Introducere

Solurile din judetul Tulcea, formate pe substraturi, perioade de timp si altitudini diferite, sunt reprezentate de o mare diversitate de tipuri, de la soluri balane, specifice numai Dobrogei (de nord si de sud), pana la cernoziomuri si soluri cenusii, pe podis si soluri aluviale in Delta Dunarii.

Solurile Deltei Dunarii s-au format si evoluat pana la un punct, in conditiile unui regim de inundabilitate ciclica, solurile fiind definite de hidromorfie, dominand in general solurile gleice. Variatia in timp si spatiu a regimului hidrologic a dus la formarea urmatoarelor tipuri de soluri:

soluri aluviale cu diferite grade de salinizare;

protosoluri aluviale slab salinizate;

soluri gleice si gleice turbificate;

limnisoluri moderat carbonatice.

In stratul de sol se petrec toate procesele de reciclare a elementelor N, P, C etc., cat si procese de retinere cu rol de imobilizare si stocare in structurile laterale libere ale mineralelor argiloase si acizilor humici a unor elemente ca C, N, P, K, S.

3.1. Calitatea solurilor

Principalele restrictii ale calitatii solurilor

In general, terenurile agricole din judetul Tulcea sunt formate din soluri care erau considerate a avea o buna aprovizionare de potasiu. Din cauza ca in ultimul deceniu nu s-au mai facut studii agrochimice , iar exploatarea solurilor nu a tinut cont de verigi tehnologice importante, precum rotatia si asolamentul, este putin probabil ca acest element sa fie in sol la nivelul cerintelor plantelor de cultura. Acest lucru este cu atat mai valabil pentru fosfor si potasiu a caror rezerva din sol a scazut enorm prin practicarea exagerata a monoculturii.

Ca rezultat a diferitelor activitati umane, o mare parte a solurilor din Delta Dunarii au devenit soluri antropice. Acestea sunt in special reprezentate de amestecuri de materiale de pamant originare din sapaturile canalelor facute atat pentru drenajele incintelor agricole, cat si pentru navigatie (de exemplu canalul Caraorman si Mila 35), si imbunatatirea scurgerii apei in partile izolate ale Deltei. Solurile antropice constau mai ales din depozitele aluviale, uneori amestecate cu material organic. Textura lor variaza de la nisipos la argilos, dar toate sunt calcaroase.

Din punct de vedere ecologic, solurile antropice reprezinta zone deranjate pedologic, care au nevoie de a fi refacute si reintegrate in ecosistemele anterioare.

Fragilitatea majoritatii solurilor din Delta Dunarii utilizate pentru agricultura, silvicultura si piscicultura, deriva din particularitatile sale de geneza: dezvoltarea in mediu excesiv de umed, situatie de maturizare incompleta, materie organica usor mineralizabila, climat secetos si adesea apa subterana saraturata. Pe grindurile marine (Letea, Caraorman si Saraturile), textura nisipoasa a solurilor si salinitatea apei freatice sunt factori puternici de fragilitate.

In incintele agricole, materia organica este obiectul unei rapide mineralizari datorita climatului secetos si a compozitiei ei specifice. In aceste conditii, continutul materiei organice se stabilizeaza la 1,5-2% pe solurile lutoase si 0,5-0,8% pe cele nisipoase. Astfel, continutul in materie organica a solurilor poate fi redus de 5-10 ori dupa numai 5-10 ani de cultivare. Exemple foarte elocvente se produc in incintele Tataru si Pardina, unde, pe mari suprafete, solurile au pierdut aproape complet materia organica in orizontul superior.

Repartitia solurilor pe categorii de folosinta in judetul Tulcea, in anul 2003, se prezinta astfel:

Repartitia solurilor pe categorii de folosinta

- tabel nr.8 -

Sursa: Tabel raport – Starea mediului Tulcea 2003.

3.2 Actiuni intreprinse pentru reconstructia ecologica a terenurilor degradate si pentru ameliorarea starii de calitate a solurilor

Renaturarea zonelor indiguite constituie o componenta principala in cadrul obiectivelor de conservare a biodiversitatii in Delta Dunarii. Principiul general al renaturarii incintelor indiguite abandonate, este acela de conectare la regimul natural de inundabilitate dirijat de Dunare.

Din cele 16 incinte abandonate, in vederea reconstructiei ecologice si restaurarii ca zone umede, au fost luate in studiu 7 incinte, in suprafata totala de 15025 ha:

amenajari agricole: Babina (2100 ha)

Cernovca (1580 ha)

- amenajari silvice: Fortuna E-V (2112 ha)

- amenajari piscicole: Holbina I (1270 ha)

Holbina II (3100 ha)

Dunavat II (1260 ha)

Popina II (3600 ha)

Prima actiune de reconstructie ecologica in RBDD a inceput in anul 1994 cu incinta Babina si a continuat in 1996 cu incinta Cernovca. Principalele obiective ale acestei actiuni au fost:

restaurarea zonelor umede;

refacerea si conservarea biodiversitatii;

refacerea resurselor naturale regenerabile.

Pentru a asigura refacerea zonelor cat mai aproape de conditiile de inundare in regim natural, s-a apelat la metoda executarii de deschidere (brese) in digul de contur al incintelor.

Redresarea regimului hidrologic si a functiilor hidrologice, a insemnat pentru aceste zone recastigarea urmatoarelor functii ecologice:

habitat pentru plante si animale, tipice zonelor aluviale;

habitat si zona de reproducere pentru pesti;

habitat si zona de reproducere pentru pasari acvatice;

rezervor pentru biodiversitate si asigurarea resurselor genetice;

biocoridor si schimb genetic;

productie biologica;

circuit biogeochimic al elementelor;

retinere de sedimente si fixare de substante toxice;

biofiltru pentru Marea Neagra.

Refacerea functiilor ecologice atrage si dezvoltarea resurselor tipice zonei si cu activitatile traditional – economice ale populatiei locale: pescuitul, vanatoarea, taierea stufului, pasunatul.

3.3 Reducerea efectelor secetei si combaterea desertificarii

Conventia Natiunilor Unite privind desertificarea are ca obiectiv combaterea desertificarii si reducerea efectelor secetei in tarile care se confrunta cu seceta grava si/sau cu desertificare, in special in Africa, prin actiuni eficiente la toate nivelurile, sprijinite de intelegeri de cooperare internationala si parteneriat in cadrul unei abordari integrate, in acord cu prevederile Agendei 21, in scopul de a contribui la

realizarea unei dezvoltari durabile in zonele afectate.

Realizarea acestui obiectiv va implica strategii integrate, pe termen lung, care sa se concentreze simultan, in zonele afectate, pe ameliorarea productivitatii terenurilor si pe refacerea, conservarea si managementul durabil al resurselor de pamant si de apa, conducand la conditii de viata ameliorate, in special la nivelul

comunitatii.

Partile isi vor indeplini obligatiile impuse de prezenta conventie, individual sau impreuna, fie prin intelegerile bilaterale si multilaterale existente sau viitoare, fie printr-o combinare a acestora, dupa caz, subliniind necesitatea coordonarii eforturilor si a dezvoltarii unei strategii coerente pe termen lung, la toate nivelurile.

in indeplinirea obiectivului prezentei conventii, partile:

a) vor adopta o conceptie integrata in abordarea aspectelor fizice, biologice si socio-economice ale proceselor desertificarii si secetei;

b) vor acorda atentia cuvenita, in cadrul organismelor internationale, regionale si globale competente, situatiei partilor - tari in curs de dezvoltare afectate, in privinta comertului international, intelegerilor comerciale si contractarii de datorii, in scopul crearii unui mediu economic international favorabil, care sa conduca la promovarea unei dezvoltari durabile;

c) vor integra strategiile pentru eradicarea saraciei in eforturile pentru combaterea desertificarii si reducerea efectelor secetei;

d) vor promova cooperarea intre partile - tari afectate, in domeniile protectiei mediului si ale conservarii solului si resurselor de apa, in masura in care ele au legatura cu desertificarea si seceta;

e) vor consolida cooperarea subregionala, regionala si internationala;

f) vor coopera in cadrul organizatiilor interguvernamentale competente;

g) vor stabili mecanisme institutionale, dupa caz, acordand atentie necesitatii evitarii paralelismelor;

h) vor incuraja utilizarea mecanismelor si a intelegerilor financiare bilaterale si multilaterale existente, care mobilizeaza si canalizeaza resurse financiare substantiale spre partile - tari in curs de dezvoltare afectate, pentru combaterea desertificarii si reducerea efectelor secetei.

Partile - tari in curs de dezvoltare afectate pot primi asistenta, in scopul aplicarii
prezentei conventii.[6]

Romania a semnat Conventia pentru combaterea desertificarii, care a fost ratificata de Parlament prin Legea 629/1997. De la acea data au fost intreprinse urmatoarele actiuni:

A fost elaborat un proiect de Hotarare a Guvernului pentru organizarea si functionarea Comitetului National Roman pentru Desertificare si au avut loc cateva sedinte de lucru cu participarea reprezentantilor organelor de decizie si institutiilor de cercetare stiintifica in vederea finalizarii acestui proiect.

A fost elaborata Strategia nationala si Programul de actiuni privind combaterea desertificarii, degradarii terenului si secetei. ICPA a participat la demararea cercetarilor in cadrul programului punand la dispozitie date privind seceta pedologica. Baza de date a ICPA include in prezent date privind indicatorii hidrofizici ai solului pentru circa 6000 profile de sol reprezentative din tara.

Acestea sunt de un real folos in stabilirea unor parametri legati de seceta si desertificare.

Majoritatea solurilor din zonele afectate de seceta au capacitate mare s-au mijlocie de apa utila ceea ce poate reduce efectele negative ale acesteia in conditiile in care durata fenomenului nu este prelungita, si ale aplicarii irigatiilor.[7]

In 2003 s-au facut eforturi pentru repunerea in functiune a sistemelor de irigatii pe o suprafata arabila de 45000 ha din care s-au irigat 17493 ha.

In Delta Dunarii procesul de desertificare este caracteristic in incintele agricole Pardina si Tataru, unde se produce ca o consecinta a microclimatului uscat creat in interiorul incintelor, datorita temperaturilor inalte ale solului, cresterea temperaturii se produce datorita ratei reduse a evapotranspiratiei reale.

Desertificarea pedologica este expresia persistentei si excesivei uscaciuni a profilului solului si distrugerii structurii acestuia.

Eroziunea eoliana, in stare naturala, este prezenta pe partile superioare si dezgolite de vegetatie ale grindurilor marine. In prezent eroziunea eoliana se extinde si in incintele agricole fiind in stransa legatura cu procesul de desertificare. Pana acum nu existau date valabile pentru cuantificarea acestui proces.

Potentialul climatic de salinizare al Deltei Dunarii, care este deosebit de ridicat - 260-400 mm/an fata de 800 mm/an cat reprezinta evapotranspiratia, este considerabil amplificat de mineralizarea ridicata a apelor freatice, predominant de origine marina, in jumatatea estica in zona Dranov.

Astfel, in RBDD riscul saraturarii este prezent peste tot unde apele freatice sunt la mica adancime (<0,9-1,2 m) pentru solurile nisipoase si 2-2,5 m pentru cele cu textura fina.

In regim neamenajat salinizarea este franata de inundatiile fluviului, manifestari intense de salinizare constatandu-se doar local, pe poalele unor grinduri fluviatile, in sectorul estic al grindurilor maritime Letea si Caraorman, grindul Saraturile si latura estica a campului Chiliei.

In regim indiguit-desecat pericolul de salinizare este dependent de natura substratului, gradul de drenare artificiala si gradul de mineralizare al apelor freatice. Astfel, in partea estica si sudica a rezervatiei, dezvoltata pe fund marin, zonele Matita-Merhei si Rosu sunt in pericol mare de salinizare.

Existenta de mari intinderi de pamant care sunt vulnerabile si care au fost afectate de desertificare in zonele indiguite. Aici, deteriorarea calitatii solului a facut a facut ca acestea sa nu mai poata fi valorificate economic, in scopul pentru care s-a facut amenajarea.

Pentru reabilitarea acestor zone a fost intreprinsa actiunea de renaturare a incintelor Babina si Cernovca, unde fenomenul de saraturare si desertificare luase un aspect exploziv, pe aceste soluri instalandu-se vegetatie xerofita demonstrand faptul ca degradarea si desertificarea solului era in faza avansata.

3.4 Presiuni

3.4.1 Ingrasaminte

In anul 2003 s-au aplicat ingrasaminte pe suprafetele arabile din judetul Tulcea dupa cum urmeaza:

ingrasaminte naturale – 8300 tone;

ingrasaminte chimice – 3807 tone suprafata arabila total din care grau 1848 t s.a, porumb 519 t s.a, floarea soarelui 285 t s.a, cartofi 6 t s.a, soia 8 t s.a, alte culturi 1161 t s.a.

- din care ingrasaminte azotoase – 2827 t s.a.

Asupra solurilor din incintele agricole din Delta Dunarii, s-a constatat o presiune nesemnificativa, cantitatea totala de ingrasaminte chimice folosite fiind de 1124 t reprezentand o doza de 40 kg/ha

3.4.2 Produse fitosanitare

Au fost aplicate produse fitosanitare dupa cum urmeaza:

insecticide – 40674 s.a.;

fungicide – 26085 s.a.;

ierbicide – 41111 s.a.

Produsele chimice de uz fitosanitar utilizate in Delta Dunarii au fost in cantitate de 33598 kg, revenind 1,2 kg/ha.

Efluenti de spalare

Nu se detin date.

Irigatii

Volumul de apa consumat pentru satisfacerea necesarului de apa a suprafetelor arabile din judetul Tulcea in care s-au realizat irigatii pe anul 2003, a fost de 13994400 mc /17493 ha, aproximativ 800 mc/ha.

3.5 interactiunea agriculturii cu mediul

Evolutia utilizarii solului de catre agricultura

In anul 2003, in judetul Tulcea s-au cultivat - 273 732 ha; ramas de cultivat – 15427 ha.

In Delta Dunarii din cele 28044 ha inspectate, nu s-au cultivat 2213 ha care reprezinta un procent de 7,9%. Din acestea 674 ha nu au fost utilizate datorita excesului de umiditate, datorita saraturarii, iar 1045 ha din lipsa de fonduri banesti.

Nu s-au inregistrat terenuri arabile retrase din circuitul agricol.

3.5 Raspunsuri

Masuri de mediu legate de agricultura

In 2003 s-a incercat reducerea aplicarii ingrasamintelor chimice in favoarea ingrasamintelor naturale, precum si reducerea substantelor fitosanitare prin aplicarea rotatiei eficiente a culturilor si combaterea mecanica a buruienilor.

Prin reducerea folosirii ingrasamintelor chimice si a pesticidelor se poate spune ca ne apropiem foarte mult de agricultura ecologica.

Dezvoltarea agriculturii biologice

Nu e cazul.

Concluzii

O situatie clara a starii de degradare a solurilor nu se cunoaste deoarece, nu exista la nivelul anului 2003 comenzi pentru studii agrochimice sau pedologice, decat in mod sporadic si pentru suprafete mici, deci neconcludente la nivelul judetului.

Declinul accentuat al numarului de animale a facut ca si surplusul de gunoi de grajd sa fie sa fie insuficient, iar cei ce utilizeaza ingrasaminte chimice, le aplica fara a avea un plan de fertilizare.

Daca la nivel national procesul de salinizare produce efecte negative pe 614000 ha, circa 8000 ha sunt In judetul Tulcea, iar dramatismul situatiei consta in faptul ca procesul este in continua expansiune si masurile de ameliorare fiind foarte costisitoare, devin prohibitive pentru detinatorii de terenuri.