PARTICULARITATILE POLUARII MARILOR SI OCEANELOR

Trebuie privite din 2 aspecte:1) proprietatile diferitilor poluanti ai marilor si oceanelor

2) locurile unde se produc poluarea marilor si oceanelor

1) s-a constatat ca unii poluanti ai marilor si oceanelor isi conserva compozitia chimica timp de decenii in timp ce altii devin inofensivi in spatial catorva zile     ;sunt poluanti care reprezinta o ameninatare imediata si precisa a florei si faunei marine ,altii devind mocivi dupa o perioada mai mare de timp. Exista poluanti care intoxica flora si fauna marina prin simplul contact cu ele. Altii se aglomereaza in corpul vietatilor marine producand modificari bilogice si aparitia unor specii noi,care le distrug pe celelalte. Alte tipuri de poluanti extrem de nocivi sunt hidrocarburile, substantele radio- active, detergentii si pesticidele.

2) marile si oceanele nu reprezinta un spatiu omogen; curentii deplansand masele de apa, iar flora si fauna marina se afla concentrata numai in anumite spatii.

Protectia marilor si oceanelor se realizeaza prin doua  categorii de norme juridice

i.                - norme nationale

norme internationale- cu vocatie universala( obliga toate statele)

regionale

practica statelor s-a orientat cu precadere spre protectia marii teritoriale si a apelor marine internationale in legatura cu care intalnim:

un grup de norme care reglementeaza operatiuni de amestecare a petrolului cu apa in activitatile de curatire a navelor si-n operatiuni de descarcare si transfer a hodrocarburilor din sin in tacurile petroliere.

Norme care impun zone prohibitive pentru operatiunile de descarcare a produselor petroliere de la nava la nava si de la nava la uscat.

Norme care reglementeaza dreptul de inspectare a navelor banuite de a fi facut deversari in mediul marin, drept recunoscut organelor statului riveran si reglementeaza ca obligatie aceea de a reclama nava oriunde in marea libera.

Norme ce reglementeaza dreptul de pescuit si protectia fondului piscicol.

REGLEMENTARILE NATIONALE PRIVIND PROTECTIA MARILOR SI OCEANELOR

1990- legea 17 cu ultimele modif 2004- privind regimul juridic al apelor maritime internationale, al marii teritoriale ,al zonei contigue, al zonei economice exclusive  a Romaniei. Potrivit legii:

ape maritime interioare sunt suprafetele de apa situate intre tarmul marii si liniile de baza.

Marea teritoriala reprezinta fasia de mare adiacenta tarmului si apelor maritime interioare ,avand latimea de 12 mile marine masurate de la liniile de baza.

Liniile de baza constituie liniile celui mai mare reflux de-a lungul trmului sau liniile care unesc punctele cele mai avansate ale tarmului spre larg ale locurilor de acostare si ale amenajarilor si instalatiilor portuare.

Zona contigua este fasia de mare adiacenta marii teritoriale ce se intinde spre larg pe o distanta de 24 de mile marine de la linia de baza.

Zona economica exclusiva este instituita in spatiul marin al Marii Negre si dincolo de limita marii teritoriale in care Romania isi exercita dreptul suveran asupra solului, subsolului si a resurselor naturale existente.

Legea imputerniceste statul roman sa adopte norme si sa ia masuri pentru prevenirea si reducerea poluarii, protectia navigatiei si sa asigure respectarea si aplicarea lor in porturi, apele maritime internationale, marea teritoriala, zona economica exclusiva.

Masurile privesc:- evacuarea substantelor toxice;

combaterea poluarii facute de nave;

combaterea poluarii provenite de la instalatii pentru exploatarea si explorarea resurselor naturale de pe solul si subsolul marin si prevenirea poluarii produse de celelalte intalatii.

Analiza: Relieful carpatilor romanesti - etajul muntilor inalti Eseu: Marile Descoperiri Geografice

Cand exista motive temeinice sa se creada o nava folosita in scopuri comerciale a facut o deversiune de substante toxice in marea teritoriala a Romaniei, in apele maritime interioare, zona economica exclusiva, organelle romane competente au dreptul:

sa ceara explicatii navei in legatura cu faptul ce I se imputa;

daca explicatiile sunt mincinoase sau refuzate, au dreptul sa inspecteze nava.

Cand se constata culpa navei respective, au dreptul de a dispune retinerea navei si arestrea echipajului intentand o actiune la organul jurisdictional competent ( Tribunalul Maritim Constanta).

Se interzice in marea teritoriala si in apele maritime interioare, intrarea oricarei nave ce are la bord arme nucleare sau alte arme de distrugere in masa si marfuri interzise de statul roman (stupefiante . ).Intrarea navelor cu propulsie nucleara in marea teritoriala, apele maritime interioare a Romaniei e permisa dupa ce s-a solicitat acest lucru organelor romane competente cu minimum 30 zile inainte, de data cand se intentionneaza acest lucru.

Sunt interzise:- lansarea, imbarcarea, debarcarea de tehnica militara, submarine, amfibii si orice alte instalatii in masura sa execute cercetari acvatice sau subacvatice.

imbarcarea de marfuri stupefiante, substante psihotrope, de fond banesti si de persoane contrar legilor vamale, fiscale, sanitare sau de imigrare romanesti.

Poluarea deliberata si grava de orice natura a ecosistemelor marine. Daca in zona economica exclusiva a Romanieie o nava a desfasurat activitati care contravin legilor romane si incalca dreptul suveran , nava poate fi urmarita si in marea libera cu conditia ca urmarirea sa inceapa in marea teritoriala apartinand Romaniei si sa fie neintrerupta.

Conventia de la Bucuresti din 1992 privind protectia apelor marii impotriva poluarii.

REGLEMENTARILE INTERNATIONALE CU CARACTER UNIVERSAL PRIVIND PROTECTIA MARILOR SI OCEANELOR

- din 1958, de la Geneva; S-au incheiat patru conventii:

Conventia privind marea teritoriala si zona contigua;

Conventia privind marea libera

Conventia privind platoul continental

Conventia privind pescuitul si conservarea resurselor vii ale marii.

zona contigua este definite de Conventie, care recunoaste dreptul suveran al statelor in exploatarea si explorarea resurselor naturale din zona contigua;

conventia consacra principiul conform caruia marea libera face parte din patrimonial universal, fapt pentru care, explorarea si exploatarea resurselor naturale din solul si subsolul marin se pot face liber de orice stat in conditii de egalitate numai in scopuri pasnice;

recunoasterea drepturilor suverane ale  statelor in exploatarea resurselor naturale pe care le defineste ca fiind resursele minerale si orice alte resurse de pe solul si subsolul marin si organismele vii apartinand speciilor sedentarea- acelor specii care, in stadiul in care pot fi pescuite, sunt incapabile de a se deplasa singure si care raman in contact permanent cu solul sau subsolul marin;

In 1969, la Bruxelles, s-a incheiat Conventia Internationala asupra internventiei in mare libera in caz de accindente care antreneaza sau pot antrena o poluare cu hidrocarburi:

dreptul statului riveran amenintat cu asemena poluare, de lua masuri de prevenire si limitare a pericolului eminent care ii ameninta tarmul sau interese legate de navigatie;

se exclude din sfera de aplicare a Conventiei orice act impotriva unei nave de razboi care apartine unui stat parte su care navigheaza sub pavilionul acestuia.

In 1969, la Bruxelles, Conventia asupra raspunderii civile pentru prejudiciile cauzate prin poluarea cu hidrocarburi. Obiectul Conventiei il constituie garantarea unei indemnizatii echitabile statului ce a suferit o poluare cu hidrocarburi, stabilind reguli de procedura uniforma pentru recuperarea prejudiciului si reglementarea dreptului victimei , persoana fizica sau juridical, de drept privat sau public, si a unui stat de a fi despagubit.

Cauzele exoneratoare de raspundere sunt un act de razboi,un fenomen natural catastrofal, actiuni criminale a unui tert, neglijenta unui guvern in mentinerea auxiliarelor navigatiei.

In caz de culpa concurenta a doua sau mai multe nave, rezulta solidaritatea pasiva a debitorilor.

In 1971, la Bruxelles, Conventia asupra creerii unui fond international de indemnizatie a victimei pentru pagube produse prin poluarea cu hidrocarburi. Scopul Conventiei este asigurarea unei indemnizatii sigure victimei poluarii cu hidrocarburi, in situatia cand Conventia de la Bruxelles din 1969 nu se aplica sau,chiar daca se aplica, nu acopera in intregime prejudicial.

Vizeaza o atenuare a raspunderii proprietarului navei, prevazand ca raspunderea trebuie impartita intre toti cei interesati in transportul de hidrocarburi;

In 1971, Adunarea Generala ONU- a intocmit Declaratia Adunarii Generale ONU asupra principiilor privind fundul marilor si oceanelor si subsolul lor dincolo de limitele jurisdictionale nationale.

Declaratia consacra pricipiul solul si subsolul marin dincolo de limitele jurisdictiei nationale face parte din patrimonial comun al umanitatii si poate fi exploatat si explorat in acelasi regim cu marea libera ,spatial extraatmosferic, corpurile ceresti, Antarctica.

In 1972, la Oslo, s-a incheiat Conventia referitoare la prevenirea poluarii marine cauzate prin operatiunile de inversare facute de nave si aeronave.

Este un document care se refera nu numai la hidrocarburi ci si la toate substantele toxice luate in considerare dupa gradul de nocivitate;

Pentru inversarea substantelor toxice Conventia foloseste tehnica listelor:

-substante deosebit de periculoase- lista neagra- nu pot fi inversate in nici un caz;

substante mai putin periculoase- lista cenusie- pot fi inversate pe baza unei permisiuni speciale emise de o autoritate competente;

- celelalte substante- lista alba- pot fi inversate pe baza unei aprobari date de o autoritate competenta a statului.

Conventia a creat o comisie cu atributii de control ce actioneaza pe o arie geografica larga- intre coastele vestice ale Europei pana la mijlocul Oceanului Atlantic si de la latitudinea ce trece prin Gibraltar pana la Oceanul Arctic ,excluzand marea Baltica.

In 1973, Londra, Conventia pentru prevenirea poluarii de catre nave (Conventia Marc Paul), avand a obiectiv conservarea mediului marin prin eliminarea totala a poluarii cu hidrocarburi si reducerea accidentelor de deversare a acestora;

Conventia se aplica navelor si aeronavelor inmatriculate pe teritoriul statelor parti si celor care arboreaza pavilionul unui stat parte si nu se aplica navelor de razboi sau cele cu scop guveranamental.

Conventia asupra dreptului marii de la Montego Bay, din 1982, consacra principiul conform caruia resursele minerala ale adancurilot tutoror marilor constituie patrimonial comun al umanitatii.

Primul capitol al acesteia este dedicat resurselor marine vii,urmarindu-se protectia acestora;

Stabileste formele de cooperaree regionala si globala in protectia mediului marin;

Raspunderea statelor pentru prejudiciile cauzate;

Regulile privind protejarea regiunilor inghetate ale marilor si oceanelor;

Este o conventia cu caracter universal.

Tratatul de la Moscova din 1971, care interzice instalarea unor arme nucleare si a oricaror arme de distrugere in masa, pe fundul marilor si oceanelor , urmarind prin dispozitiile sale, si prevenirea poluarii marine cu substante radioactive si alte substante toxice care pot proveni de la aceste depozite.

DOCUMENTE CU CARACTER REGIONAL PRIVIND PROTECTIA MARILOR SI OCEANELOR

In 1974, la Helsinki, se incheiei Conventia privind protectia apelor Marii Baltice impotriva poluarii.

priveste poluare de origine telurica care ajunge in mare prin cursurile de apa sau de la asezararile sau industriile situate pe litoral.

In afara unor situatii de exceptie expres prevazute, se urmareste:

securitatea vietii pe mare;

securitate navigatiei, fiind interzisa deversarea substantelor periculoase in Marea Baltica. Pentru dezvoltarea celorlalte substante e nevoie de o autorizatiedin partea unei organ national competent.

Conventia se aplica navelor si aeronavelor inmatriculate pe teritoriul statelor parti, celor straine incarcate pe teritoriul lor cu substante toxice si navelor banuite a fi facut deversari in apele lor teritoriale.

In 1974, la Paris, Conventia privind poluarea marina de origine telurica care se refera la Onceanele Atlantic si Arctic intre anumite latitudini si longitudini.In caz de poluare grava produsa cu o substanta expres prevazuta intr-o anexa , partile au obligatia sa negocieze si sa incheie separate un accord de cooperare.