Poluarea - creste in intensitate si complexitate, creste toxicitatea si reduce biodiversitatea ecosistemelor

Poluarea este un complex proces ecologic generat de activitatile umane antiecologice, efectuate in ambianta naturala si in cea influentata in grade diferite de catre om. Poluarea este unul dintre multiplele rezultate ale retrogresiunii si ea poate fi stapanita daca autoritatile competente intervin prompt si pe termen lung cu masuri de redresare ecologica.

Cuvantul “poluare”, ce desemneaza un termen stiintific ce corespunde unui proces ecologic de inrautatire intr-un anumit fel a mediului inconjurator, provine din verbul latin “polluo,-ere”, care poseda atat o semnificatie rezultata dintr-o realitate materiala imediata (sensul propriu-zis al cuvantului in cauza) cat si una atribuita metaforic unor acte umane ce au de a face mai mult cu sfera spiritului (sensul figurativ al cuvantului analizat).

Poluarea mai poate fi definita ca  «  . modificarea componentelor naturale sau prezenta unor componente straine, ca urmare a activitatii omului si care, in lumina cunostintelor noastre actuale, provoaca prin natura lor, prin concentratia in care se gasesc si prin timpul cat actioneaza, efecte nocive asupra sanatatii, creeaza disconfort sau impietreaza asupra diferitelor utilizari ale mediului, la care acesta putea servi in forma sa anterioara » (Conferinta ONU, Stockholm, 1972, ap.Manescu, 1978).

Acele « componente straine » de care am amintit mai sus poarta denumirea de « poluanti » si sunt considerati ca prezente indezirabile, insolite, care peste anumite limite tolerabile, pericliteaza echilibrul ecologic, ingreuneaza activitatea economica sau ataca sanatatea. Atunci cand se vorbeste despre compusi chimici se utilizeaza foarte frecvent termenul de « noxe ». Eliminarea acestor substante se poate realiza in mod continuu si in concentratii relativ scazute, acumulandu-se in timp cantitati apreciabile care, cuplate cu fenomenul de « amplificare biologica », genereaza disfunctionalitati ecologice pe termen lung. Acest tip de poluare poarta numele de poluare cronica, considerata ca fiind cea mai periculoasa, deoarece actioneaza lent, efectele nu sunt spectaculoase in termen scurt, iar opinia publica nu reactioneaza ferm si in consens (Chauvet si Olivier,1993).

Poluarea este factorul care aflat in mediu in cantitati ce depasesc optimul pentru una sau mai multe specii, are actiune toxica sau degradeaza componentele nevii ale mediului, uneori transformand un alt factor din util in toxic (poluant). Procese ca poluarea apei si a aerului, eroziunea terenurilor, defrisarea padurilor, determinarea unor specii de animale sunt primejdioase pentru existenta umana, deoarece apa, aerul, solul nu sunt infinite si nu li se pot aduce modificari dincolo de anumite limite care le-ar putea periclita caracteristicile esentiale, absolut indispensabile vietii. Omul ar trebui sa invete sa ocroteasca, sa protejeze si sa conserve natura inconjuratoare, sa ia masuri in vederea asigurarii perpetuarii unor specii afectate de schimbari survenite in habitat sau in lanturile trofice. B.Commoner spunea, pe buna dreptate ca actionand abuziv asupra naturii  « noi le furam generatiilor viitoare nu numai lemnul sau carbunele, ci chiar si substantele lor vitale, cele mai esentiale : apa, aerul si solul .  ». Omul ar putea sa isi pericliteze insasi existenta pe Terra, prin efectele propriului sau impact asupra naturii. In acest context general, cele trei resurse - aerul, apa si pamantul raman cu totul fundamentale si permanent necesare, conditionand insasi existenta umana.

Dintre caracteristicile generale ale poluarii ar fi de amintit :

- poluarea afecteaza mari suprafete,  «  . nu cunoaste frontiere politice. Ea cauzeaza un prejudiciu nu numai statului in care se produce . , dar intr-o egala masura si tarilor vecine .  » (Siniakov,1979) ‘

- poluarea creste in intensitate si complexitate, intr-o maniera exponentiala, paralel cu cresterea numerica a populatiei, a necesitatilor acesteia si cu dezvoltarea tehnologica ;

- adeseori, importanta poluarii este subestimata, datorita decalajului in timp si spatiu, intre patrunderea poluantilor in mediu si manifestarea efectelor, datorita costului foarte ridicat al masurilor de poluare ori de prevenire, dar si datorita lipsei unor informatii privitoare la limitele admisibile ;

- cea mai mare parte a noxelor sunt compusi noi, straini mediului natural, ca urmare comunitatile si organismele nu si-au dezvoltat mecanisme de neutralizare a lor ;

- creste toxicitatea si cantitatea noxelor sintetizate de om, iar actiunea lor este mai putin cunoscuta si mai putin selectiva ;

- noxele se acumuleaza si se amplifica de-a lungul lanturilor trofice, generand deseori moartea speciilor aflate in varful piramidei ;

- noxele influenteaza calitatea solului si a apelor, implicit structura si dinamica ecosistemelor terestre si acvatice, iar de aici si functiile lor .

Poluarea reduce biodiversitatea ecosistemelor afectate prin disparitia unor specii, prin declansarea unor migratii ale unora dintre acestea ori prin favorizarea exploziei celor rezistente. Poluarea determina probleme ecologice globale, cum ar fi : incalzirea globala, epuizarea stratului de ozon, depuneri acide, defrisari ale padurilor, desertificare.