O mica istorie a poluarii si a organizatiilor antipoluare: Yosemite si Yellowstone

Este interesant de remarcat ca atitudinea oamenilor fata de mediu nu s-a schimbat semnificativ de-a lungul existentei umanitatii. O multime de documente atesta exploatarea irationala a padurilor (Grecia, China), degradarea solurilor, distrugerea unor specii (eroii din Mahabharata ard o padure intreaga cu animalele din ea cu tot). Diferenta intre noi si stramosii nostrii este legata de capacitatile noastre sporite atit de a distruge cat si de a ingriji mediul. De-a lungul timpului prin ocuparea extensiva a planetei calitatea aerului si a apei s-a degradat, grosimea stratului de ozon a scazut, punand intr-o stare critica intreaga planeta. Toate acestea au dus la cresterea ingrijorarii legate de deteriorarea mediului.

Primii vizionari care au tras semnalul de alarma legat de degradarea mediului inconjurator au fost oamenii de stiinta din secolul XIX care, confruntati cu urbanizarea si  industrializarea galopanta au incercat sa stopeze actiunile destructive si sa educe oamenii in domeniul stiintelor naturale si a protectiei mediului.

Din punct de vedere istoric conceptul de protectie a naturii a aparut prima oara la mijlocul secolului XIX la biologi (Humbold, Darwin, Wallace) si la romantici (Wordsworth, Emerson, Thoreau).

Prima societate de protectie a naturii atestata a fost fondata in Anglia in 1865 sub numele Commons, Open Spaces and Footpath Preservation Society iar prima lege antipoluare – Alkali Law a fost data de parlamentul britanic in 1863. In 1864 Congresul Statelor Unite hotaraste ca Valea Yosemite sa devina o zona recreationala iar in 1872 se stabileste primul parc national la Yellowstone.

Prima jumatate a secolului XX

Continua distrugerile ecologice cauzate de dezvoltarea extensiva a agriculturii care a dus la degradarea solurilor (SUA). Apare in SUA in 1935 Oficiul de conservare a solului care avea ca rol prevederea eroziunii acelerate. Dupa 1945 se infiinteaza primele organizatii internationale care se preocupa si de problemele mediului inconjurator:

1945 – ONU (Organizatia Natiunilor Unite )

1945 – FAO (Food and Agricultural Organisation)

1956 – Uniunea Internationala pentru conservarea Naturii si a Resurselor Naturale

1961 – World Wildlife Found

Anii 1960 – 1980

Anii 60 au fost marcati de impactul tehnologiilor de razboi (incluzand si tehnologia nucleara) asupra mediului si de utilizarea produselor chimice devastatoare. Generatiile anilor 60 s-au format in contextul miscarilor pacifiste si a unor miscari de protectie a mediului precum Campania pentru dezarmare nucleara, Miscarea pentru drepturi civile (SUA) . Apar primele organizatii nonguvernamentale (NGO) implicate in protectia mediului (Sierre Club).

Are loc prima celebrare a Zilei Pamantului (Earth Day) 21 martie 1970 cand au loc mitinguri in toata America cu implicarea oficialitatilor si cu fonduri federale. Incepand din anul 1970 Ziua Pamantului a devenit o zi internationala.

In anii 70, miscarea ecologica s-a dezvoltat in continuare, ajungandu-se la creerea organizatiilor Greenpeace si Friends of the Earth.

In anii 80 se contureaza primele propuneri legate de dezvoltarea durabila ca urmare a aparitiei unor accidente de mediu extrem de grave. Devine tot mai clar ca trebuie stabilite bariere in calea potentialului destructiv al unor descoperiri stiintifice.

In 1984 are loc un tragic accident in Bhopal (oras din India Centrala), unde o fabrica de pseticide a companiei americane Union Carbid a explodat. Au fost inregistrati mii de morti iar impactul asupra mediului a putut fi simtit si 15 ani mai tarziu. In 1986 a explodat un reactor nuclear al centralei nuclearo-electrice de la Cernobal, Ucraina, fosta Uniune Sovietica. S-au inregistrat peste 100000 morti si imense degradari ale mediului. In 1987 a fost confirmata pentru prima data existenta unei gauri in stratul de ozon.

Document online: La Mezza - una regione storica del Medio Oriente che include l'Antico Egitto Proiect: Italia - relieful, natalitatea, sistemul legislativ si Economia

In cazul poluarii organice principalele surse sunt deversarile menajere din marile orase, industria celulozei si hartiei, industria agroalimentara.

Materiile organice sunt degradate de catre bacterii care au nevoie de oxigen, consumul masiv al acestui element determinand moartea pestilor.

Descompunerea substantelor organice are loc atat prin actiunea microorganismelor, cat si prin intermediul unor procese chimice, ambele insa consumatoare de oxigen.

Ca produsi de descompunere a substantelor organice rezulta fenoli, amine, uree, amoniac, hidrogen sulfurat, nitrati, nitriti, s.a.

Importanta sau gradul de poluare al unei zone acvatice (rau, lac, etc.) poate fi evaluata prin cererea chimica de oxigen (CCO), care reprezinta cantitatea de oxigen necesara degradarii pe cale chimica a totalitatii poluarii.

In cazul in care apele sunt poluate cu materii nutritive de tipul nitratilor sau fosfatilor se favorizeaza proliferarea algelor, care se descompun apoi rapid, ambele procese fiind mari consumatoare de oxigen. Fenomenul este denumit in acest caz “entrofizare” si poate afecta apele curgatoare line, lacurile sau marile.

Nitratii prezinta si pericolul unor imbolnaviri in cazul in care concentratia lor depaseste o anumita limita  - maladia albastra respectiv o dereglare a capacitatii hemoglobinei de a produce oxigenarea tesuturilor – producerea de nitrosamine cancerigene.

Poluarea toxica provine din surse industriale  - industria chimica, extractiva , prelucratoare a metalelor, s.a.

Sarurile din:

- industria chimiei clorosodice;            

- industria petrochimica;

- petroliera;                              

- industria chimica anorganica;

- extractie;                                

- acizi si baze libere;

- materiile in suspensie

Poluarea biologica poate rezulta din aglomerarile urbane, zootehnice, abatoare s.a. si este caracterizata prin prezenta microorganismelor patogene care gasesc conditii mai bune de viata in apele calde, murdare si statatoare.

Printr-o asemenea apa poluata se pot transmite:

- boli bacteriene, ca: febra tifoida, dizenteria, holera;

- boli virotice: hepatita, poliomielita;

- boli parazitare: giardioza, tricomonioza, etc.

Poluarea termica poate avea doua consecinte asupra apelor: o influenta directa asupra vietii unor specii acvatice vegetale si animale si o activitate bacteriana mai intensa si astfel un mare consum de oxigen.

Din punct de vedere al persistentei in apa poluantii pot fi :

- nebiodegradabili;

- biodegradabili - pot fi metabolizati si neutralizati de fauna si flora acvatica.

Cantitatea de impurificatori biodegradabili se masoara prin intermediul unei marimi numita “CBO5” – consumul de oxigen in 5 zile.

Cu cat indicatorul “CBO5” este mai redus, cu atat o apa este mai curata.

Toxicitatea se exprima prin efecte acute si efecte cronice.

Dintre indicatorii de poluare cei mai utilizati sunt: materiile in suspensie, consumul biochimic de oxigen (CBO5), oxigenul dizolvat, consumul chimic de oxigen, materiile oxidabile, mineralizarea totala sau specifica, colimetria (numar de bacterii coliforme / litru).

Principala consecinta a poluarii apelor este scaderea biodiversitatii

In cazul captarilor de apa potabila sau industriala continutul ridicat de substante organice provoaca aglomerari de colonii de microorganisme care pot bloca gratarele de prize de apa si a filtrelor.

Apele uzate ataca partile metalice ale instalatiilor si pericliteaza  functionarea cazanelor cu aburi .

Apele care contin cianuri pot cauza moartea pestilor sau a pasarilor.

b)     Poluarea atmosferei

Poluarea aerului are atat cauze naturale cat si cauze antropice.

Cauze naturale:

- pulberile din aer;

- aerosolii marini incarcati cu saruri (sulfati, cloruri);

- descompunerea materiilor organice;

- vulcanismul.

reducerea efectului de incalzire globala

protectia biodiversitatii

protectia apelor internationale

reducerea efectului de epuizare a ozonului