Poluarea fonica - regimul de prevenire si combatere a poluarii fonice

1. Cadrul analizat

In problematica spatiului de securitate biologica si psihologica a omului, poluarea fonica a mediului inconjurator, zgomotul, afecteaza in mod grav toate colectivitatile umane.

Intr-o acceptiune larga zgomotul este un complex de sunete, de un caracter aleator, care produce nu numai o senzatie dezagreabila si jenanta, dar chiar agresiva, int`lnindu-se in cele mai variate ambiante: in locuinte, pe strada, la locurile de munca si de odihna, pe uscat, pe apa ca si in aer

Omenirea cunoaste o intensificare a noxelor acustice care provin, in principal, din doua mari surse de zgomot:

a)      mijloacele de transport (rutiere, feroviare, aeriene)

b)      zgomotele de vecinatate (unitatile industriale, santiere, activitati domestice si de petrecere a timpului liber).

Efectele patologice ale zgomotului -  surditatea traumatica si perturbarile sistemului nervos - afecteaza mase de oameni din ce in ce mai mari.

Unitatea de masura a nivelului sonor este decibelul (dB); unitate logaritmica calculata pornind de la pragul absolut de audibilitate  de 0 dB pentru un sunet de 1000 hertz (egal 1000 oscilatii pe secunda).

Zgomotele incep`nd de la 75-80 decibeli produc asupra omului o ingustare masurabila a vaselor sangvine si, in consecinta, o crestere a tensiunii arteriale. Se constata accelerarea respiratiei, accelerarea metabolismului, o diminuare a activitatii organelor digestiei si o crestere a tensiunii muschilor.

Toate aceste efecte excitante ale sistemului neurovegetativ intaresc caracterul de stres pe care-l reprezinta zgomotul.

Nivelul de zgomot de peste 90 dB duce la leziuni ale organului auditiv intern, iar expunerea continua la zgomot puternic poate provoca hipertensiune, ulcer si tulburari psihice.

Principalii factori ai poluarii fonice in societatea contemporana sunt:

zgomotul traficului rutier greu, al traficului feroviar, claxonatul, aterizarea si decolarea aeronavelor, 'bangul sonic' produs de avioanele supersonice etc. - in cazul transporturilor;

cazangerii, utilaje industriale, foreze cu aer comprimat, concerte si discoteci etc. - in cazul zgomotelor de vecinatate.

2. Regimul de prevenire si combatere a poluarii fonice

Prevenirea si combaterea poluarii sonore poate fi realizata pe doua cai: prin actiunea la sursa (stabilindu-se norme de fabricatie, norme de emisie etc.) si, respectiv, prin gestiune adecvata (interdictia unor activitati sau limitarea acestora in unele locuri sau anumite ore, instituirea de perimetre de protectie etc.).

Prin Legea cadru in materia mediului – O.U.G. nr. 195/2005 (modificata sI aprobata prin Legea nr. 265/2006 ) s-au prevazut ca masuri specifice pentru prevenirea si combaterea poluarii fonice, cele de ordin tehnologic; instituirea de restrictii si interdictii in vederea prevenirii, limitarii sau eliminarii emisiilor de poluant, aplicarea de sanctiuni legale.

Reglementari privind protectia impotriva poluarii sonore se gasesc in Ordinul nr. 125/1996 al ministrului apelor, padurilor si protectiei mediului privind metodologia de elaborare a studiului de impact asupra mediului precum si in Ordinul nr. 536/1997 al ministrului sanatatii pentru aprobarea normelor de igiena si a recomandarilor privind mediul de viata al populatiei, acesta din urma stabilind nivelul maxim acustic admis pentru diferite situatii.

Cu privire la poluarea fonica produsa de aeronave, Codul aerian - O.G. nr. 29/1997 - in art. 54 mentioneaza in mod expres acest tip de poluare.

Autoritatea competenta in acest domeniu sa introduca limitari si masuri corespunzatoare este Ministerul Transporturilor care in scopul protejarii mediului poate restrictiona (cu anumite exceptii) operarea aeronavelor civile pe aeroporturile din Rom`nia sau din spatiul aerian national.