Istoricul conservarii naturii

ISTORICUL CONSERVARII NATURII

1.1. ISTORICUL CONSERVARII NATURII IN ROMANIA

Trecutul istoric al poporului roman este asociat indeaproape cu natura numeroase

legende si traditii fiind legate de diverse fenomene ale naturii. In constiinta poporului roman, muntii reprezinta un leagan spiritual, iar natura este un aliat de nepretuit, cadrul fiind asociat unui frate- ''codru-i frate cu romanul''.

In sloganurile protectioniste actuale utilizate de autorizatiile internationale in domeniu, recunoastem concepte romanesti vechi. Astfel, motoo-ul IUCN (International Anion for Conservation of Nature) se regaseste in spusele lui Stefan cel Mare Moldova n-a fost a stramosilor mei, n-a fost a mea si nu e a voastra, ci a urmasilor vostri, si-a urmasilor vostri'

Capitalul natural al Romaniei este deosebit de divers, atat datorita conditiilor fizico-geografice care includ toate cele trei forme majore de relief, cat si datorita pozitiei geografice care permite imbinarea unor specii de plante si animale asiatice, mediteraneene, continentale, europene, panonice etc. Valoarea capitalului natural al Romaniei a impus de-a lungul timpului luarea unor masuri de protectie a naturii.

Primele date asupra naturii Romaniei provin din cele doua mari opere ale carturarului si domnitorului Dimitrie Cantemir 'Istoria ieroglifica ' (1705) si 'Descriptio Moldaviae' (1715).

La inceputul secolului XIX a patruns in Romania conceptul de Monument al Naturii, ceea ce a dus la luarea unor masuri de protectie a unor elemente ale naturii pe considerente spirituale sau traditionale: Stejarul din Bortesti (Bacau), Gorunul din Horea (Tebea-Hunedoara), Fagul Imparatului (Muncelu-Alba) etc.

Inceputurile miscarii de conservare a naturii in Romania se regasesc la sfarsitul secolului XIX, cand Societatea de Geografie din Romania (infiintata in 1875) a evidentiat rolul deosebit al cunoasterii stiintifice a peisajului carpatin si a demarat organizarea de excursii in care publicul era informat despre importanta mentinerii naturii intr-o forma nealterata.

In anul 1903 ornitologul I. Lichiardopol a atras atentia asupra afectelor negative ale distrugerii pasarilor rapitoare, aratand rolul acestora in pastrarea echilibrului in natura prin distrugerea rozatoarelor de camp.

Cativa ani mai tarziu, la Congresul International de Agricultura de la Vina din anul 1907, inginerul silvic P. Antonescu a sustinut necesitatea conservarii si protejarii monumentelor naturii, iar ulterior a publicat in 'Revista padurilor' un material referitor la acest congres, insistand asupra necesitatii introducerii unui cod legislativ in domeniul protectiei naturii. In aceeasi perioada, marii naturalistii ai vremii au prezentat diferite specii de plante si animale si au sustinut necesitatea ocrotirii lor: Grigore Antipa a propus sa fie ocrotita egreta alba (1913), I. Prodan a atras atentia asupra necesitatii ocrotirii speciei Sophora jouberti (1913) iar A. Popovici-Baznosanu a recomandat ocrotirea speciei Ephedra distachya in anul (1914) .

In anul 1910 a fost fondata asociatia 'Prietenii stiintei' , printre a carei fondatori se numarau Nicolae Grigorescu, Dumitrie Grecescu si Ion Bernat, iar in 1920 a luat fiinta la initiativa scriitoarei Bucura Dumbrava asociatia 'Hanul Drumetilor' care-si propunea propagarea turismului montan si protejarea bogatiilor montane. Mai tarziu, asociatia 'Hanul Drumetilor' s-a transformat in Societate de turism si pentru protectia naturii care isi propunea infiintarea unor parcuri nationale in Romania dupa modelul celor deja infiintate in S.U.A. In anul 1912 Societatea de turism si pentru protectia naturii a definit pentru prima data in Romania conceptul de parc national, iar in 1919 prin Legea Agriculturii au fost instituite o serie de masuri de protectie asupra anumitor perimetre.

In anul 1924 Al. Borza a intocmit proiectul de creare a unui parc national in zona Muntilor Apuseni care sa includa : Izvoarele Somesului Cald, Pestera Zmeilor, Ghetarul de la Scarisoara si Valea Ordancusi. In acelasi an Al. Borza a publicat lucrarea 'Protectia naturii in Romania ', iar apoi brosura 'Ne trebuie o lege pentru protectia naturii'.

Referat: Turcia - populatia si economia Eseu: Orasul Hirlau - istoric, asezare; vecini

Anul 1925 a fost un an de referinta in activitatea de protectie a naturii in Romania datorita aparitiei asociatiei 'Turing- Clubul Romaniei ' care avea ca membrii fondatorii cei mai importanti naturisti ai vremii : Emil Racovita, Al. Borza, Valeriu Puscariu, Andrei Popovici-Baznosanu, Iuliu Prodan etc. Aceasta asociatie avea ca obiectiv major apararea monumentelor naturii si educarea turistilor pentru respectarea acestora. La initiativa asociatiei 'Turing- Clubul Romaniei' s-a conturat pentru prima data ideea declararii ca arie naturala protejata a Muntilor Bucegi.

Primul pas in legiferarea protectiei naturii in Romania a fost facut in anul 1928 cand a avut loc la Cluj primul 'Congres al Naturalistilor', unde Emil Racovita a propus elaborarea unei legi referitoare la protectia naturii in Romania. Astfel, in 7 iulie 1930 a aparut legea numarul 213 pentru protectia naturii in Romania. Pe baza acestei legi, pe langa Ministerul Agriculturii si Domeniilor s-a constituit 'Comisiunea Monumentelor Naturii' condusa de Andrei Popovici-Baznosanu si avand ca membrii pe Emil Racovita -zoolog, George Valsan -geograf, Al. Borza -botanist, N.Saulescu -director al Ministerului Agriculturii si Domeniilor, Tr.Ionescu -secretar general in Ministerul Agriculturii si Domeniilor, M.Haret -reprezentant al 'Turing -Clubul Romaniei' M.Dracea -director general in Ministerul Silviculturii etc. Biroul creat la acea data in Bucuresti avea insa doar un rol administrativ, biroul stiintific aflandu-se la Institutul Botanic din Cluj-Napoca.

In perioada urmatoare Comisia a fost condusa de catre Al. Borza iar apoi de catre C. Georgescu, acestia reusind sa creeze in perioada respectiva Comisii regionale pentru ocrotirea naturii in Cluj (1933), Craiova (1936) si Iasi (1938).

In 1931 au fost declarate prin lege primele monumente ale naturii -floarea de colt si nufarul termal -iar in urmatorii ani lista speciilor protejate a fost completata de mesteacanul pitic, laleaua pestrita, laurul, tisa, rasul, capra neagra, etc

In 1935 a fost declarat primul parc national din Romania -Parcul National Retezat cu o suprafata de 13.000 ha si cuprinzand paduri semivirgine, cladiri si lacuri glaciare, pasuni si diferite specii valoroase de plante si animale.

Intre anii 1930 si 1945 au fost declarate 35 de arii naturale protejate cu o suprafata totala de aproximativ 15.000 ha. Printre ariile protejate declarate atunci se numara : Zau de Campie, Suatu, Coparsaie (Cluj), Piatra Craiului, Valea Balei din Fagaras, Parang, Codrul Secular de la Slatioara, Padurea Letea etc.

Din 1950 activitatea in domeniul protectiei naturii a fost condusa de catre Comisia pentru Ocrotirea Monumentelor Naturii din cadrul Academiei Romane, aceasta comisie remarcandu-se prin activitatea de coordonare a specialistilor naturalisti pentru depistarea zonelor naturale care prezinta valoare stiintifica si peisagistica deosebita. Prin decretul nr. 237 din 1950 completat prin Hotararea Consiliului de Ministrii nr. 518 din 1954 s-a stabilit pentru prima data prin lege faptul ca ariile protejate sunt bunuri ale intregului popor, avand rol stiintific si de educare.

Intre anii 1958 si 1970 o contributie deosebita la cunoasterea resurselor naturale ale Romaniei a fost adusa de naturalistii intruniti in cadrul Consfatuirilor de Geobotanica organizate de catre Societatea de Stiinte Biologice condusa de prof. dr. I. T. Tarnavschi.Contributii importante in acest domeniu au fost aduse si de catre colectivul de cercetatori ai Muzeului de Istorie Nationala 'Grigore Antipa' din Bucuresti condus de catre academicianul M. Bacescu.

In anul 1965 numarul de arii naturale protejate din Romania a ajuns la 130 insumand o suprafata de 75.000 ha (0,0042 % din suprafata tarii) . In aceeasi perioada au fost inaintate de catre diverse institute de cercetare proiecte pentru constituirea de alte arii naturale protejate de dimensiuni mari s-au concretizat insa mult mai tarziu (Apuseni, Calimani, Ceahlau,Bucegi,Piatra Craiului).

Din punct de vedere legislativ in anul 1973 a fost adoptata Legea 9 privind 'Protejarea si conservarea mediului inconjurator ' subordonat Consiliului de Ministrii si Consiliului National pentru Stiinta si Tehnologie. Din pacate, alaturi de aceasta lege cadru nu a mai fost adoptata o lege specifica pentru arii naturale protejate care sa reglementeze administrarea acestora, asa cum s-a intamplat in Polonia sau Cehoslovacia, tari care la acea vreme aveau deja parcuri nationale cu administratie proprie. Singurul instrument de protectie a unor specii a fost legea 26/1976 privind 'Economia vanatului si vanatoarea' prin care, pe langa speciile de interes cinegetic pentru care se prevedeau despagubiri in cazul unor acte de braconaj sau ucidere accidentala erau incluse si specii de animale salbatice a caror vanatoare era interzisa tot timpul anului (zimbru, veverita, bufnita, cucuveaua, acvila, etc )

In 1979 la Paris a avut loc a IV-a sesiune a consiliului international de coordonare a programului 'Om-Biosfera'. La aceasta intalnire Muntii Retezat au fost recunoscuti ca Rezervatie a Biosferei sub auspiciile programului UNESCO -Man and Biosphere (MAB), insa nici macar aceasta recunoastere internationala nu a condus la infiintarea unei administratii proprii acestei arii naturale protejate.

Dupa anul 1990, sub influenta modelului Europei Occidentale in domeniul protectiei naturii, s-a accentuat necesitatea realizarii unei retele nationale de arii naturale protejate care sa acopere intreaga diversitate a ecosistemelor la nivelul tarii. De asemenea, a devenit evidenta necesitatea implementarii unui plan legislativ si international care sa asigure un management eficient al ariilor naturale protejate. Totusi, abia in anul 1997 s-a constituit Directia de Conservare a Biodiversitatii in cadrul Ministerului Apelor, Padurilor, Protectiei Mediului cu rol de a planifica si coordona activitatile de conservare a naturii.

Prin Ordinul Ministerului Apelor, Padurilor, si Protectiei Mediului nr.7 din 1990 au fost constituite 13 parcuri nationale sau naturale: Rodna, Calimani, Ceahlau, Piatra Craiului, Cozia, Domogled-Valea Cernei, Cheile Nerei-Beusnita, Semenic-Cheile Carasuiui, Cheile Bicazului-Lacul Rosu, Apuseni, Delta Dunarii, Bucegi si Gradistea Muncelului-Cioclavina. Deoarece activitatile economice in zonele respective nu puteau fii stopate brusc acest ordin a fost puternic contestat, astfel ca indrumarile tehnice pentru punerea in practica a acestui ordin au fost blocate.

In anul 1991, Delta Dunarii a fost desemnata sit Ramsar si sit al Patrimoniului Natural Mondial, iar in 1992 a fost recunoscuta ca Rezervatie a Biosferei. Incepand cu anul 1994 a inceput constituirea administratiei si realizarea planului de management pentru Delta Dunarii.

In anul 1995 a fost adoptata Legea Protectiei Mediului nr. 137 care cuprinde prevederi legate de conservarea naturii si recunoaste toate ariile protejate declarate anterior prin orice lege, ordin, hotarare sau decizie.

Pozitia biogeografica a spatiului carpato-danubiano-pontic face ca o mare parte din speciile considerate vulnerabile sau prioritare la nivelul Uniunii Europene sa fie prezente banale in flora si fauna Romaniei. Adoptarea de catre tara noastra a unor Conventii, Acorduri sau Directive Europene in care sunt listate speciile de interes conservativ, face ca o mare parte a teritoriului national sa poata fi trecut in regim de protectie, generandu-se astfel dezvoltarea durabila.