Home - qdidactic.com
Didactica si proiecte didacticeBani si dezvoltarea cariereiStiinta  si proiecte tehniceIstorie si biografiiSanatate si medicinaDezvoltare personala
referate didacticaScoala trebuie adaptata la copii ... nu copiii la scoala





Biologie Botanica Chimie Didactica Fizica Geografie
Gradinita Literatura Matematica

Ecologie


Qdidactic » didactica & scoala » geografie » ecologie
Tehnici de protectie a mediului - interdictii



Tehnici de protectie a mediului - interdictii



Regimul general al tehnicilor de protectie


Prevenirea, limitarea si controlul efectelor negative ale activitatilor umane asupra mediului au impus dezvoltarea specifica a unor tehnici administrative clasice si aparitia altora noi, speciale, in frunte cu un sistem de avize, acorduri si autorizatii, care sa determine in ce masura poluarea este admisa ori interzisa.

Reglementarile tehnice opereaza de altfel prin excelenta prin edictarea de norme de mediu. Acestea pot ti de patru tipuri:

– norme de calitate a mediului, care fixeaza niveluri maxime admisibile de poluare in mediile receptoare: aer, apa, sol. Normele de calitate pot varia dupa utilizarea mediului dat. Ele pot acoperi zone geografice determinate (nationale, regionale ori locale), dupa cum o norma de calitate a apei poate sa se aplice unui intreg curs de apa ori numai unei parti a acestuia;

– norme de emisie, care stabilesc cantitatea de poluanti ori concentratiile de poluanti care pot fi degajati de o sursa data (o uzina, de pilda). Aceste norme stabilesc obligatii de rezultat, lasand poluatorului libertatea de alegere a mijloacelor pentru a se conforma exigentelor date; emisiile de substante poluante pot fi masurate pe unitatea de timp ori in cursul unei operatiuni date; ca regula, normele de emisie se aplica instalatiilor fixe si surselor mobile de poluare plasate in categoria vizata de normele de produs;

– norme de procedeu, care enunta un anumit numar de specificatii carora trebuie sa le corespunda instalatiile fixe; acestea stabilesc obligatii de mijloc si nu lasa poluatorului libera alegere a tehnicilor prin care intelege sa reduca emisiile;

– norme de produs, care tind sa fixeze fie proprietati fizice si chimice pentru un anumit produs, fie reguli privind conditiile, ambalajul ori prezentarea produsului, in special pentru produsele toxice sau limitele la emisiile poluante pe care acest produs poate sa le degajeze in cursul utilizarii sale.

Norme tehnice pot sa fie prevazute si de codurile de buna conduita stabilite de catre organismele profesionale ori altele in afara chiar a normelor obligatorii impuse de catre autoritati. Asa de pilda, la nivel international, ISO (International Standards Organisation), organizatie neguvernamentala, a elaborat si standarde de mediu. In special seria de norme ISO-14000 priveste gestiunea mediului si prevede auditul de mediu, urmarirea produselor in cadrul strategiilor existente si acordarea unei marci ecologice.




Interdictii


Un instrument mai energic decat normele tehnice il constituie stabilirea de interdictii si limitari atunci cand o activitate, un produs ori un procedeu prezinta riscul de a cauza un prejudiciu mediului. Daca probabilitatea realizarii riscului este prea ridicata, se poate merge pana la interzicerea produsului sau a procedeului. Din aceasta perspectiva se instituie numeroase si diverse restrictii, variabile dupa numeroase criterii. Unul dintre tipurile cel mai larg utilizate consta in desemnarea produselor, procedeelor ori activitatilor supuse restrictiilor ori interzise prin inscrierea lor pe o lista.


Instituirea de zone de protectie


Instituirea de zone de protectie in diverse scopuri (initial sanitare, iar apoi de diversificare) permite repartizarea activitatilor periculoase pentru mediu in vederea limitarii potentialelor daune. La origine, zonarea urmarea protejarea zonelor si cartierelor rezidentiale private prin interzicerea constituirii aici a instalatiilor industriale. In prezent, aceasta operatiune, efectuata mai ales prin intermediul planurilor de ocupare a solului, urmareste atingerea unor obiective de protectie bine determinate. In raport cu destinatia conferita, fiecarei zone ii este aplicabil un regim juridic particular. Astfel, odata un plan de zonare pentru zone terestre si acvatice stabilit si aprobat de catre autoritatile competente, el devine obligatoriu, eventualele derogari fiind posibile numai pe calea procedurilor speciale. De altfel, clasificarea utilizarii solului prescrise in acest mod este prezumata ca aplicabila pana la expirarea planului. Datorita acestei tehnici, zone importante din punct de vedere ecologic pot fi afectate unor folosinte care sa tina seama de cerintele protectiei mediului.




Milioane t/an

% din emisii totale

Oxid de sulf

3,0

3

Particule

7,4

13

Oxid de azot

28,6

42

Monoxid de carbon

106,2

60

Hidrocarburi

21,2