Dezvoltarea unui cadru conceptual pentru a intelege problemele de mediu

Seminar de Protecția mediului - 

Problema de mediu – set de aspecte interconectate care determina sustenabilitatea mediului in vederea menținerii condițiilor de viața care promoveaza dezvoltarea materiala, sociala și spirituala a oamenilor. Problemele de mediu sunt definite raportat la faptul ca oamenii, ca ființe biologice, depind de resurse limitate pentru supraviețuire.

Problemele de mediu sunt analizate ca fiind ecuații multifațetate care includ o multitudine de factori: valori, politica/politici, tehnologie, știința, economie, management organizațional.

Problema de mediu este conceptualizata dupa urmatorul model:

1. O discuție despre valori – In ce tip de ecosfera dorim sa ne traim viața și cum afecteaza stilul nostru de viața aceasta ecosfera? In ce masura problemele de mediu și abordarile pentru soluționarea lor reflecta valoarea pe care o conferim ecosistemelor și valoarea pe care o acordam consumului material?
2. O problema politica – Care procese politice mențin mai bine calitatea mediului și care sunt dimensiunile politice ale problemei de mediu? Cum a definit sistemul politic problema de mediu și cum a delimitat potențialele soluții?
3. O problema tehnologica și științifica – Care tehnologii sau descoperiri științifice pot rezolva problemele de mediu pe masura ce sunt create? Avem metodele științifice care sa ne permita ințelegerea cauzelor și efectelor problemei de mediu? Exista tehnologia pentru a rezolva problema de mediu sau pentru a-i limita impactul?
4. O problema de design de politica publica și o problema economica – Ce fel de politici publice sunt necesare pentru a reduce comportamentele daunatoare mediului? Cum pot fi influențate comportamentele private, organizaționale si individuale? Ce mix de stimulente și penalitați sunt mai eficiente? Ce factori economici au cauzat poluare și au stimulat anumite forme ale politicii de mediu? Forțele economice reprezinta o influența majora in dezvoltarea problemelor de mediu și in conturarea politicii de mediu. Aceste forțe economice sunt parte a problemei mai generale a design-ului politicii publice in domeniu. Cele mai multe cauze și efecte ale problemelor de mediu sunt economice, insa unele au legatura cu alți factori precum securitatea sau puterea politica.
5. O problema de management – Care aranjamente administrative și organizaționale s-au dovedit a fi mai eficace pentru protejarea mediului? Avem capacitatea organizaționala pentru a soluționa problemele de mediu?

1. Dimensiunea valorilor

Etica mediului inconjurator este cea mai importanta dintre cele cinci dimensiuni analizate. Ideile despre relația noastra cu mediul deriva din viziunea noastra asupra noțiunilor de proprietate și din definirea naturii ca resursa pentru bunastarea materiala a omului. In general, mediul este vazut ca un set de resurse disponibile pentru utilizare și consum.

Insa, realitatea este ca suntem dependenți de sistemele naturale, ca resursele nu pot fi suplimentate / multiplicate și calitatea vieții umane depinde de calitatea factorilor de mediu.

Date fiind disparitațile actuale in distribuția bogației, este greu de crezut ca dezvoltarea economica și impactul sau asupra mediului iși vor incetini ritmul. Unii analiști prognozeaza ca dezvoltarea economica va conduce la o creștere demografica controlata și va crește interesul societații pentru protejarea mediului. Conform acestor idei / teorii creșterea economica poate duce la stabilizarea creșterii demografice la nivel global. Limbajul economic a incorporat in ultimii ani noțiunea de sustenabilitate sau dezvoltare durabila – adica dezvoltarea economica cu includerea considerentelor de mediu. Speranța susținatorilor acestor idei este ca o lume dezvoltata in totalitate va avea o rata redusa de creștere a populației, cu un impact redus asupra calitații mediului.

Dorința de dezvoltare economica este o expresie a valorilor. Traiul decent, bunastarea, așa cum o ințelegem astazi, include un nivel ridicat de consum de resurse. Este nerealist sa presupunem ca aceste viziuni asupra vieții se vor schimba curand. Tiparele actuale de consum sunt o parte integranta a vieții moderne.

In acest context, care este scopul politicii de mediu? Ecologismul iși are radacinile in SUA, la final de secol XIX, in curentele anti-urbanizare și in dorința de a prezerva pamantul pentru generațiile urmatoare.

Grija pentru mediu a fost in primul rand o problema de estetica și considerente de stil de viața. Initial, a reflectat preferința pentru un stil de viața rural. Primele politici au vizat calitatea aerului și a apei, sau managementul deșeurilor urbane. Ulterior, in anii problema mediului a fost definita ca fiind una de sanatate publica. Poluarea era nu doar inestetica ci și daunatoare sanatații umane.

La inceputul anilor `90, atenția s-a indreptat inspre problemele de mediu globale, in special problema schimbarilor climatice (diminuarea stratutlui de ozon, incalzirea globala și consecințele sale).

Indiferent cum a fost definita problema de mediu, ingrijorarea reala a fost intotdeauna pentru binele uman. ”Protejam mediul pentru a nu ucide gasca care face oua de aur”. Etica mediului inconjurator conform careia definim problemele de mediu este una care ne determina sa protejam mediul pentru urmașii noștri nu dintr-o ingrijorare reala pentru generațiile urmatoare ci pentru ca, in caz contrar, ne reducem posibilitatea de a consuma lucrurile pe care ni le dorim – alimente, aer și apa curate, orașe luxoase pe malul oceanului, etc.

Unii autori considera ca rezolvarea problemelor de mediu necesita o schimbare a paradigmelor sociale și politice, o transformare fundamentala in modul in care privim politica, mediul, unii pe altii. Alți autori considera ca o astfel de schimbare este imposibila și ca ar trebui identificate politici de mediu care sunt mai puțin destructive in condițiile actualei etici consumeriste.   

Etica actuala a consumului care a avut un impact major in ultimele decenii (SUA, alte state vestice), a luat forma unui egoism luminat. Intr-un astfel de sistem de valori, protecția mediului nu caștiga teren in detrimentul consumului economic și nu presupune renunțarea la actuala cultura a consumului, insa este totuși vorba despre alte forme de consum și rezultatul este, in general, o mai mare conștientizare populara a problemelor de mediu.

Aplicarea dimensiunii valorilor la cadrul conceptual

Aplicarea cadrului conceptual ne ajuta sa vedem problema de mediu ca pe o problema de politica publica iar determinarea aspectului valorilor este relevanta pentru identificarea potențialului problemei de mediu ca sursa de discuție și conflict politic, ca problema politica in același timp.

Valorile sunt plasate ca prima dimensiune pentru ca autorul modelului le considera ca fiind fundamentale. Dimensiunea valorilor se aplica prin aplicarea urmatorului chestionar la problema de mediu investigata:

- Problema de mediu rezulta ca urmare a unui comportament fundamental stilului nostru de viața?

- Problema de mediu sau soluția propusa presupune o alegere clara intre binele ecologic și binele omului?

- Ridica intrebari fundamentale cu privire la valori care intra in conflict unele cu altele?

- Problema poate fi abordata și se poate realiza progres in soluționarea ei fara a intra in conflict cu alte valori fundamentale?

Adresarea acestor intrebari va releva dimensiunea valorilor pentu o problema de mediu, permițandu-ne sa punem in perspectiva problema de mediu respectiva.

Toate problemele de mediu au o dimensiune a valorilor, insa sarcina analitica este de a determina cat de fundamental este aspectul valorii, cat de important, daca intra in conflict cu alte valori de baza.

2. Politica ecologica (Environmental politics)

Mediul ca problema politica nu a dus la o schimbare majora in paradigmele sociale și politice, dar a adaugat considerente semnificative procesului de formulare  a politicilor publice. Problemele de mediu au reprezentat o sursa de presiune asupra proceselor și instituțiilor politice (SUA, Europa de vest). Cetațenii au cerut procese politice care sa duca la un consens cu privire la definirea calitații mediului și la deciziile necesare pentru atingerea obiectivelor ecologice. In ultimii ani, in astfel de societați, aceste procese politice au facilitat un nivel ridicat de „invațare” sociala, proces care va continua pe masura ce date științifice despre impactul activitații umane asupra mediului sunt disponibile și certe iar politica publica se va adapta ultimelor informații disponibile.

Politica ecologica este strans legata de dezvoltarea economica și distribuția globala a venitului. Politica publica de mediu se refera la tiparele individuale și colective de consum de resurse, de consum de bunuri și de degradare a mediului. Odata determinate tipurile de comportamente necesare pentru un mediu sustenabil, societatea trebuie organizata pentru a implementa acele comportamente.

Acest proces de invațare sociala creaza caștigatori și perdanți. Distribuția beneficiilor și costurilor conduce la conflict politic care ingreuneaza sau distorsioneaza procesul de invațare sociala. Oamenii și grupurile de interese uneori prezinta informația ecologica parțial sau distorsionat pentru a-și urmari propriile interese. Ca urmare, politica publica de mediu nu apare niciodata ca o continuare fireasca a progresului științific in domeniu și este mai degraba o serie de pași incrementali care duc la atingerea unor obiective de mediu mult mai modeste decat cele determinate de cercetarea științifica, sau de procesul politic. Cei mai mulți experți in probleme de mediu critica aceasta abordare incrementala in politica publica de mediu insa nu pot sa propuna alternative viabile. Este improbabil ca oamenii din statele dezvoltate iși vor incetini ritmul de dezvoltare, vor reduce consumul și se vor intoarce la natura. Este nerealist sa eliminam politica pluralista, dominata de interese diverse. Totalitarismul ecologic nu este o forma viabila a politicii. Așadar, suntem obligați sa funcționam in contextul politic actual și sa promovam dezvoltarea durabila.

Referat: Judetul Dolj si-a declarat independenta Eseu: Raport privin starea factorilor de mediul in judetul Timisoara - pozitia geografica a Judetului Timis

Chiar daca am deține capacitatea de a intelege perfect impactul interacțiunii umane cu mediul, procesele noastre politice și sociale nu pot acționa la nivelul volumului și complexitații acestor informații. Raspunsul este sa organizam procesul politic in așa fel incat sa acceleram procesul de cunoaștere referitor la problemele de mediu și sa acceleram procesele decizionale. Avem nevoie de un proces politic incremental mai rapid și mai participativ (implicand cetațenii mai activ in elaborarea și implementarea politicilor, prin creșterea nivelului de educație ecologica, etc.)

Pentru a ințelege politica publica de mediu trebuie sa ințelegem procesul de stabilire a agendei politice. De obicei, interesele puternice intr-o societate definesc o problema ca fiind non-legitima prin faptul ca iși folosesc puterea de control asupra agendei, pentru a se asigura ca problema respectiva nu este abordata public. O problema poate fi discutata public și atunci spunem ca este pe agenda sistemica ca o problema legitima de politica publica. Ulterior, problema migreaza pe agenda instituționala ca obiect legitim al politicii publice. (Pentru discuție: dați exemple de probleme de mediu aflate in diferite stadii ale agendei publice).

Puterea politica a mediului tinde sa fie inactiva atata timp  cat publicul percepe ca liderii politici abordeaza cu seriozitate problemele de mediu, avansand politici care sa le soluționeze sau sa le amelioreze. Insa, daca scade aceasta credibilitate privind politicile ecologice, problema capata importanța și prioritate. Aspectele ecologice ale dezbaterii politice, de obicei, nu determina pierderea sau caștigarea alegerilor, insa, așa cum publicul asteapta de la orice lideri politici, indiferent de culoarea politica, sa promoveze securitatea naționala sau siguranța cetațeanului, așa sunt așteptate și acțiuni in domeniul protecției mediului. Nevoia de a respira aer curat și de a bea apa nepoluata nu este una controversata din punct de vedere politic. Frecvent confundam lipsa de „pasiune” legat de aspecte ecologice cu lipsa de interes sau ingrijorare publica.

Suportul popular pentru protejarea calitații mediului este baza puterii politice a problemelor de mediu. Importanța protecției mediului este subiectul unor campanii media, campanii de informare și educare a publicului larg. Mai ales in statele vestice discuția este legata de problema drepturilor de proprietate, care tind sa fie considerate mult mai relevante pentru public. Insa, in ultimul timp, s-a impus percepția ca poluarea poate diminua valoarea proprietații private. Din acest punct de vedere, calitatea ridicata a mediului este o forma de a sprijini proprietatea privata. Cu toate acestea, in ciuda suportului popular pentru reducerea poluarii, nu toate tiparele de consum reflecta un comportament care sa contribuie la protejarea mediului. Spre exemplu, creșterea greutații medii a automobilelor (mai ales in SUA) este un comportament care nu reflecta un consum orietant spre protecția mediului.

O dimensiune importanta a problemei de mediu este statutul sau ca problema politica. Aceasta implica prezența pe agenda politica ca fiind o problema adecvata pentru acțiunea societala colectiva.

Aplicarea dimensiunii politice a cadrului conceptual

Definirea politica a problemei de mediu este critica in conturarea problemei și modul in care aceasta este abordata la nivel de politica publica.

Pentru determinarea dimensiunii politice, problema de mediu trebuie evaluata in fucție de raspunsul la intrebarile de mai jos (nu toate aceste intrebari au raspuns pentru orice problema de mediu).

- Care este situația problemei pe agenda politica?

- Care este gradul de legitimitate al problemei de mediu?

- Care este rolul pe care l-a jucat in politica electorala?Exista interese politice legate de problema analizata?

Cine are de caștigat și cine are de pierdut? Ce anume se disputa?

- Problema de mediu poate fi abordata independent de alte probleme (de mediu, economice, sociale) sau este strans legata de acestea și nu poate fi abordata separat?

- Care nivel de guvernare este responsabil cu abordarea problemei de mediu?

- Care este gradul de controversa sau de consens in jurul problemei? Care sunt principalele arii de acord și dezacord?

Partea inițiala a unei controverse politice este legata de definirea problemei. Acea definiție, ulterior, contureaza modul in care problema este perceputa public și stabilește reperele pentru identificarea de soluții. Adesea, definiția intiala va persista in ciuda schimbarilor comportamentale, a unor noi informații științifice, a unui context diferit, etc.

3. Știința, tehnologia și mediul

O mare parte din progresul facut in protejarea mediului a fost rezultatul dezvoltarii și implementarii unor remedii tehnologice la problemele de mediu (ex. catalizatoarele de la automobile). Utilizam știința pentru a curața mizeria pe care tot prin știința am creat-o. Problema este, insa, putem sa rezolvam probleme pe cat de repede le cream? Raspunsul este nu. Atunci intrebarea este: putem sa soluționam cele mai presante probleme destul de repede pentru a menține un mediu locuibil la standarde decente? Cand este mediul atat de periculos incat consideram acel nivel de risc ca fiind incceptabil? Daca cream o tehnologie care cauzeaza o anumita boala la un anumit procent din populație, dar in același timp identificam și leacul pentru boala respectiva, atunci crește toleranța noastra pentru un mediu „letal”?

Intr-o anumita masura problema mediului este una de știința și tehnologie. Inventam noi produse și le utilizam inainte de a proiecta efectul lor asupra sanatații umane sau mediului. Aceste tehnologii au ridicat standardele de viața și au contribuit la creșterea populației pe glob. Beneficiile dezvoltarii economice bazate pe tehnologie sunt distribuite inegal, insa efectele negative tind sa fie raspandite mai unitar. Putem discuta exemple precum energia nucleara, folosirea și interzicerea DDT-ului sau eliminarea treptata cloro-fluoro-carburilor, toate acestea indicand ca, daca dauna este dovedita științific, daca exista tehnologie alternativa sau remediu la un cost acceptabil, atunci soluțiile pot și vor fi implementate. Daca prețul inlocuitorului este prea mare, sau nu este definitivata tehnologia alternativa, eliminarea tehnologiei daunatoare este mai dificila.

Problemele cauzate de impactul inovațiilor tehnologice asupra mediului nu sunt ușor de masurat. In unele situații problemele apar cu intarziere, sau este dificila stabilirea unei relații de tip cauza-efect intre problema de mediu și o anume tehnologie. In plus, intervine interacțiunea mai multor tehnologii, in diferite contexte ecologice. Ecosistemele sunt interconectate și holistice și nu pot fi ințelese prin reducerea realitații in termenii simpli ai unei relații cauza-efect. O asemenea intelegere necesita utilizarea unor modele care estimeaza interacțiunile efectelor și țin cont de multiplele reacții care caracterizeaza sistemele vii.

Progresul in masurarea din punct de vedere a impactului ecologic al diferitelor tehnologii și modelarea ecologica ofera speranța in privința detectarii, ințelegerii și eliminarii practicilor care dauneaza mediului. Cu toate acestea, informația nu este intotdeauna inclusa in decizii. Din acest motiv, un public educat asupra amenițarilor la adresa mediului poate deveni o forța in politica de mediu.  

Aplicarea dimensiunii stiintei si tehnologiei la cadrul conceptual

In ințelegerea unei probleme de mediu este important sa determinam nivelul de cunoaștere și certitudine științifica asociate problemei de mediu și soluțiilor potențiale.

-Cauza problemei de mediu este una tehnologica (tehnologie poluanta, lipsa unei tehnologii adecvate, etc.)?

- Exista inlocuitori la un cost acceptabil pentru pentru tehnologiile daunatoare?

- Cauza tehnologica a problemei trebuie oprita / eliminata pentru a soluționa problema?

Certitudinea / incertitudinea științifica, complexitatea, potențialele costuri ale tehnologiilor de control sau remediu ale unei probleme de mediu determina modul in care aceasta este definita (ex. schimbarile climatice). Adesea programele de mediu au o etapa de cercetare științifica care incearca sa limiteze incertitudinea. Ulterior, standardele de mediu superioare impuse prin astfel de programe contribuie la dezvoltarea de noi tehnologii.

4. Design-ul politicii de mediu  și factorii economici ca influența asupra comportamentului individual și corporatist daunator pentru mediu.

Forțele economice sunt cauza majora a degradarii mediului și, in același timp, mijloacele prezervarii ecologice, a curațarii mediului și prevenirii poluarii. Mediul, ca obiect al politicii publice, trebuie conceptualizat ca o forma de reglementare guvernamentala a comportamentului individual și organizațional.

Aceasta dimensiune se refera la ințelegerea politicilor de mediu (a soluțiilor). Abordarea de politica publica aleasa determina evoluția problemei de mediu. Secțiunea prezenta face o trecere in revista a varietații de instrumente / abordari utilizate pentru soluționarea problemelor de mediu.

Reglementarea coportamentului organizațional

D1. Reglementarea se refera la orice incercare a guvernamantului de a controla comportamentul cetațenilor, corporațiilor sau a nivelelor de guvernare inferioare.

D2. Reglementarea este un set de reguli sau directive intenționate sa induca comportamente specifice unei populații/ grup ținta.  

- Scopul reglementarii este de a influența comportamentul individual sau organizațional.

- Scopul reglementarii este de a influența variabilele care care intra in calculul subiectului reglementarii asupra costurilor și beneficiilor conformarii.

- Scopul reglementarii este de a influența percepțiile și comportamentele parților reglementate.

Prin urmare, fiecare program reglementativ trebuie sa se bazeze pe o strategie care cauta sa ințeleaga motivațiile parților reglementate pentru a le influența comportamentul.

Planificarea reglementativa strategica – se refera la eforturile guvernamantului de a dezvolta o strategie coerenta pentru a influența comportamente. Are urmatoarele componente: reglementarea formala, implementarea și elementele extra-reglementative (finanțare, asistența tehnica, consilierea, publicitatea).

O abordare strategica a reglementarii ia in considerare realitatea procesului de negociere dintre autoritatea reglementativa și subiecții reglementarii și dezvolta strategii de conformare cu input din partea comunitații careia se adreseaza reglementarea.

Pentru discuție: in ce masura este din punct de vedere legal sau administrativ fezabil sa țintești reglementarea inspre un maximum de influența asupra parții reglementate?  In ce masura poate fi vorba de un proces de negociere in aplicarea regulilor de protecția mediului?

Instrumentele reglementarii strategice

Abordarea de tip comanda-control descrie un proces in care guvernul comanda unui subiect al reglementarii sa acționeze intr-un anumit mod iar apoi utilizeaza un sistem de control pentru a identifica comportamentele care nu se conformeaza regulilor.

Viziunea tradiționala asupra reglementarii este una simplista. O definiție „moderna” a reglementarii include reglementarea de tip comanda-control (reglementarea directa) intr-un ansamblu mai complex, impreuna cu utilizarea mecanismelor de piața și o larga varietate de tehnici de influențare a comportamentelor.

Alegerea intre cele doua abordari nu este in favoarea uneia sau alteia, ci se refera la mix-ul optim de stimulente și factori demotivatori care vor conduce la o schimbare dorita pentru un anumit comportament. Astfel de instrumente disponibile celor care elaboreaza politici publice de mediu sunt:

- Soluții orientate spre piața și stimulente economice – ex. permise de poluare.

- Programe de asigurare – ex. asigurarea obligatorie pentru anumite tipuri de firme / activitati, care acopera riscul pentru comunitate și mediu.

- Auto-reglementare – ex. coduri de bune practici ale unor ramuri industriale, coduri de etica profesionala.

- Taxe, tarife – pe unitate de poluant emisa, pe unitate de deșeu generat, pe unitate de materie prima care in cele din urma polueaza (ex. petrol brut)

- Educație, publicarea unor informații, folosirea mass-media – publicitatea negativa care afecteaza imaginea companiei, se bazeaza pe faptul ca publicul va boicota companii cu un comportament de mediu iresponsabil.

- Monitorizarea și raportarea conformarii formale – firmele raporteaza conformarea la reglementare.

- Emiterea de permise – obligația legala a firmelor de a cumpara permise de poluare, eventual cu prevederi privind reducerea treptata a poluarii.

- Stabilirea de standarde – element tradițional al abordarii comanda-control, pot fi standarde de performanța (trebuie atinse ținte specifice) sau privind implementarea unor procese tehnologice sau a unor tehnologii; reduc discreția firmelor cu privire la ceea ce este eficient din punct de vedere al costurilor pentru a se conforma reglementarii.

- Granturi, training, asistența pentru conformare - pot fi și sub forma de imprumuturi sau garanții pentru imprumuturi pentru IMM-uri, sau pregatirea personalului acestora pentru a aplica reglementarile.

- Penalitațile – daca amenzile sunt prea mici, atunci sunt absorbite in funcționarea cotidiana a firmei, daca sunt prea mari pot duce la faliment. Trebuie identificata o varianta care reduce la minim costurile agenției care le aplica și rezistența pentru aplicarea lor, dar sa fie suficient de motivante pentru a asigura respectarea reglementarii.

- Inspecții – daca sunt inopinate pot motiva o firma sa se conformeze continuu și intomai la prevederile reglementarii.

Abordarea asupra design-ului politicii de mediu trebuie sa fie la fel de variata ca și forțele economice pe care le reglementeaza – uneori firmele pot fi spijinte pentru a se conforma, alteori pot fi lasate sa „moara” pentru a proteja mediul, insa aceasta ultima situație trebuie sa fie extrem de rara pentru a nu eroda suportul politic pentru politicile de mediu.

Reglementarea comportamentului individual, stimularea invațarii sociale

Intr-o mare masura, reglementarea comportamentului corporatist atinge in cele din urma individul daca corporația / ramura industriala este suficient de mare pentru a avea un impact major (ex. industria auto).

Raman insa comportamente care trebuie reglementate la nivel individual (reducerea deșeurilor solide, recilarea).

Mai important, indivizii trebuie sa invețe valoarea mediului natural. De multe ori, valoarea mediului natural este reflectata in „consumul” de mediu de calitate (plaja, parcuri naturale, locuințe de vacanța in zone naturale deosebite). Chiar daca o mare parte dintre noi decidem sa experimentam natura mai degraba virtual decat fizic, valorile de mediu trebuie invațate și transmise generațiilor urmatoare pentru simplul fapt ca supraviețuirrea noastra depinde de calitatea mediului.  Uneori mecanismele de prețuri pot facilita acest proces de invațare sociala, contribuind la invațarea valorii mediului. Alteori, curicula educaționala sau media pot contribui la acest proces.

Aplicarea dimensiunii de design al politicii de mediu la cadrul conceptual

Scopul este de a ințelege motivele fundamentale care stau la baza abordarii alese pentru politica publica in domeniu și modul in care a evoluat abordarea asupra politicii de mediu.

- Care este gradul de coerciție care trebuie inclus in design-ul politicii de mediu?

- Care este mix-ul / combinația de instrumente (stimulente și factori demotivatori) necesar pentru a influența comportamentul organizațiilor și indivizilor in sensul reducerii daunelor pentru mediu?

- Care sunt sursele de costuri si beneficii economice ale politicii inițiate? (se cer sursele costurilor și beneficiilor pentru ca la nivelul acestui exercițiu nu avem datele necesare pentru a identifica costurile efective, in termeni monetari).

- Ce reflecta design-ul politicii de mediu – gandire strategica, considerente politice, compromisuri fața de grupuri de interese,etc.?

- Subiecții reglementarii sprijina masurile luate?

- Sunt dispuși cei supuși reglementarii sa se conformeze sau vor rezista prin ingreunarea procesului de implementare (ex. Procese, neplata unor taxe, etc.)?

- Exista resurse disponibile pentru a asigura rezolvarea problemei de mediu?Care sunt sursele pentru aceste resurse? (de unde provin resursele, cine platește, surse multiple, mai multe categorii de actori suporta costuri financiare?)

- Care este rolul guvernului (central, regional, local) sau cel al unor agenții specializate in implementarea politicii propuse?

- Ce tip de evoluție in soluționarea problemei genereaza politica de mediu propusa / implementata?(Daca se constata progrese in soluționarea problemei sau nu.)

5. Managementul de mediu

Dupa ce dezbaterea politica se sfarșeste și o anume politica publica este adoptata, problema de mediu devine una manageriala. Pentru ca politica publica sa aiba impact in lumea reala, cuvintele trebuie traduse in fapte. Cu cat politica publica este mai complexa, cu atat este mai dificil de implementat la nivel organizațional.

O politica publica al carei design conștientizeaza sau impune acțiuni la nivel de actori privați este mai puțin probabil sa fie implementata decat cea care presupune stimulente sau penalitați concrete pentru acțiunea privata.

Pentru ca politicile sa devina fapte sunt necesare obiective clare care sa fie ințelese de cei carora li se adreseaza, sarcinile de efectuat trebuie sa fie simple, acțiunile care sa implice actori multipli trebuie reduse la minim, tehnologia trebuie sa fie disponibila, nu foarte costisitoare, ușor de implementat, instalat, operat și monitorizat.

Totodata, obiectivele trebuie sa fie definite realist, realizabil, ținand cont de posibilitatea reala de a reporta succese pentru respectivele obiective. Daca sunt stabilite prea „indrazneț”, obiectivele pot fi redefinite pe parcursul implementarii politicii.

Aplicarea dimensiunii de management al mediului la cadrul conceptual

Un desgin perfect al unei politici publice de mediu este doar unul simbolic daca nu exista capacitatea organizaționala pentru a performa comportamentele necesare pentru implenetarea design-ului respectiv.

- Exista capacitate organizaționala pentru a se conforma cerițelor impuse de politica publica de mediu in domeniul de activitate al firmei?

- Exista experiența in adresarea problemei de mediu de catre organizația privata sau cerințele politicii publice sunt noi?

- Ce fel de resurse (umane, financiare, tehnologice, informații,etc.) sunt necesare pentru implementarea politicii publice de mediu de catre organizație?