Calitatea vietii si strategia dezvoltarii nationale

Legatura dintre economie si problemele ecologice este determinanta pentru stabilirea posibilitatilor de actiune in domeniul protectiei mediului.

Strategia nationala a dezvoltarii este un atribut al suveranitatii si al independentei Statului, ce trebuie sa tina seama de conditiile sale specifice, de resursele sale specifice.

Termenul STRATEGIE reprezinta preocuparile stiintifice de a defini liniile generale pe termen lung, de dezvoltare, metodele, formele cele mai eficiente pentru atingerea obiectivelor.

Problema dezvoltarii si cresterii economice nu pot fi separate de problemele ecologice. Economia si ecologia se intrepatrund tot mai mult la nivel local, regional, international, intr-o retea de cauze si efecte.

Relatia dintre dezvoltare si mediu reprezinta relatia dintre trecut si viitor. Pe cand dezvoltarea urmareste satisfacerea necesitatilor generatiilor prezente, protectia mediului reprezinta o investitie pentru viitor.

In 1992 s-a oraganizat Conferinta Internationala a Mediului (Rio) – unde s-a introdus notiunea de dezvoltare durabila- care reprezinta viabilitate, sustinere pe termen lung, fiabilitate.

Dezvoltarea durabila este acel tip de dezvoltare care asigura satisfacerea nevoilor prezente, fara a afecta satisfacerea nevoilor viitoare.

Potrivit Comisiei Mondiale asupra Mediului si Dezvoltarii de pe langa ONU a finalizat o serie de recomandari care au stabilit imperativele strategiei nationale pentru o dezvoltare durabila. Acestea sunt:

redimensionarea si cresterea economica, cu o distributie echitabila a resurselor.

Eliminare saraciei in conditiile satisfacerii nevoilor esentiale pentru locuri de munca ,hrana, energie, apa ,locuinte si sanatate.

Asigurarea cresterii populatie la un nivel acceptabil si reducerea cresterii demografice necontrolate.

Conservarea si sporirea resurselor naturale, intretinerea diversitatii ecosistemelor, supravegherea impactului economiei asupra mediului.

Descentralizarea formelor de guvernare, cresterea gradului de participare la luarea deciziilor si unificarea deciziilor privind mediul si economia.

Reorientarea tehnologiei si a riscului managerial.

CONFERINTELE MONDIALE IN DOMENIUL PROTECTIE MEDIULUI SI PRINCIPALELE DOCUMENTE ADOPTATE

Analiza: Relieful carpatilor romanesti - etajul muntilor inalti Eseu: Marile Descoperiri Geografice

Prima Conferinta mondiala in domeniul protectiei mediului a avut loc la Stockholm. La aceasta Conferinta au participat 118 state. Ordinea de zi a acestei Conferinte a cuprins: planificarea si gestionarea asezarilor umane in vederea asigurarii calitatii mediului inconjurator; gestionarea resurselor naturale ale mediului; dezvoltarea si mediul; aspecte educative, sociale si culturale ale problemelor de mediu.

Cel mai important document adoptat in cadrul Conferintei este Declaratia asupra mediului inconjurator, care cuprinde 26 de principii prinvind drepturile si obligatiile in acest domeniu.

Un alt document in cadrul Conferintei a fost Planul de actiune privind mediul inconjurator, care cuprinde 109 recomandari adresate statelor pentru protectia mediului. Ziua de 5 iulie a fost proclamata “Ziua Mondiala a Mediului Inconjurator”.

Ziua Mondiala a Mediului din anul 1992 a fost marcata de cea de-a doua Conferinta a Natiunilor Unite pentru Mediu si Dezvoltare de la Rio de Janeiro, la care au participat 189 de state, fiind denumita si Conferinta Mediului sau Conferinta milenilui 2. La aceasta Conferinta au participat sefi de stare si ministry ai mediului.

Scopul Conferintei a fost acela al elaborarii de strategii si masuri care sa contribuie la combaterea degradarii mediului inconjurator in toate tarile, in contextual devoltarii durabile si optime din punct de vedere al mediului.

Documente adoptate de Conferinta de la Rio au fost:

Declaratia de principii numita si “Carta Pamantului”, in care sunt enumerate principiile dupa care omenirea trebuia sa se conduca in relatiile interumane, precum si in relatiile dintre om si natura.

“Agenda 21” reprezinta un program care analizeaza premisele si posibilitatile de punere in aplicare a principiilor Declaratiei de la Rio, referindu-se in cadrul celor 4 sectiuni la: demensiunile sociale si economice; conservarea si gestionarea resurselor in scopul dezvltarii, intarirea rolului organismelor internationale si la mijloacele de executie.

Conventia privind schimbarile climatice reprezinta un angajament ferm al statelor semnatare ca, pana in anul 2000 sa-si reduca emisiile de bioxid de carbon din atmosfera la nivelul anilor 1990. Ulterior s-a adaugat un amendament prin care s-a prevazut ca obligatiile partilor continua pana in 2012.

Conventia privind diversitatea biologica( pentru bio diversitate) prevede masurile ce trebuie luate pentru protejarea ecosistemelor si a diverselor forme de viata. Statele prevad stablirea unor zone protejate, sa integreze probleme biologice in sistemele de dezvoltare pe plan national si sa asigure intregii comunitati umane, avantaje decurgand din utilizarea resurselor genetice, inclusive asigurarea trasferului de tehnologii biologice.

Declaratia de principii asupra conservarii si exploatarii padurilor s-a dorit a fi o conventie, dar datorita opozitie statelor tropicale, care isi realizau veniturile din exploatarea padurilor, a ramas la stadiul de simpla recomandare.

Cea de-a 3 Conferinta mondiala a ONU asupra mediului a avut loc la Iohanesburg in anul 2002, conferinta la care a participat o delegatie de 148 de state. In Declaratie se recunoaste eradicarea saraciei si dezvoltarea durabila. S-au iscat conflicte intre delegatia SUA si cele ale celorlalte stare in legatura cu Protocolul de la Kyoto, drept care nu s-au adoptat documente notabile.