Cum actionam in privinta incalzirii globale?

Cum actionam in privinta incalzirii globale?

Planetei noaste pare sa nu-i pese de cate discutii purtam noi pentru a o 'salva', de cate planuri incropim si de cate angajamente ne luam. Nu-i pasa nici de banii pentru reducerea emisiilor cu efect de sera, mai cu seama pentru ca acestia sunt cel mai adesea fie 'imposibil de absorbit', fie cheltuiti pentru 'alte urgente, mai stringente'.

Faptul ca se vorbeste tot mai mult despre contributia omului la amplificarea incalzirii globale se datoreaza mai putin lipsei de subiecte de presa, cat faptului ca efectele acestui fenomen sunt foarte vizibile si pentru cei mai sceptici dintre contestatarii acestei contributii.

Pana la urma e destul de usor de inteles de ce, la un secol de la avertismentul lui Svante Arrhenius si la cincisprezece ani de la semnarea solemnei Declaratii de la Rio de Janeiro si a AGENDEI '21, lucrurile nu par a merge spre bine:

(1) Automobilele si productia de energie electrica sunt responsabile de cea mai mare parte a poluarii cu gaze cu efect de sera . Cum sa renuntam la aceste binefaceri?

(2) Cresterea demografica, cu toate asigurarile incurajatoare ale unora, este deocamdata importanta. Tari mari si foarte populate, care pana mai ieri nu faceau progrese industriale, acum ne uimesc prin performantele lor. Performante care retrimit la punctul (1).

(3) Nimby si Nimto! Expresii care caracterizeaza modul de actiune a administratiei americane in probleme potential nepopulare; il citez pe Hubert Reeves. Nimby este o comprimare a formulei 'not-in-my-back-yard', iar Nimto inseamna 'not-in-my-term-of-office'. Dar cam asa gandesc potentatii de peste tot: in tarile democratice sunt preocupati de sacrificiile pe termen scurt care pot strica imaginea lor electorala; in cele nedemocratice, puterea brutala si paranoica nu are decat grija perenitatii ei. Let me die polluted

Cam acesta era background-ul si anul trecut cand a avut loc la Nairobi in perioada 6-17 noiembrie, a XII-a Conferinta a UNFCCC. La conferinta au participat aproape sase mii de persoane dintre care aproape jumatate fiind reprezentanti ai celor 183 de state participante (dintre care trei doar cu titlul de observatori). Trebuie sa recunoastem ca Romania s-a dovedit rezonabila: nu a trimis decat doi reprezentanti (tot atatia cat Albania sau Trinidad Tobago), amandoi de la MMGA: dl. Attila Korodi, secretar de stat, si dl. Vlad Trusca, seful serviciului pentru schimbari climatice. Alte tari au trimis multi reprezentanti: spre exemplu, Belgia a trimis vreo patruzeci de persoane si chiar Grecia a trimis sase in frunte cu ministrul mediului. Deosebirea nu e neaparat legata de disponibilitatile financiare sau de interesul aratat problemelor: unii au trimis - cu precadere sau exclusiv - oameni politici si functionari, iar altii au trimis si experti. Ordinea de zi a fost stufoasa, dar problema centrala dezbatuta aici a fost gasirea unor modalitati rezonabile de aplicare a Protocolului de la Kyoto din 1997 cu privire la reducerea emisiilor de gaze cu efect de sera.

Desigur, aceasta arata ca precedentele unsprezece conferinte nu au reusit sa o faca. De exemplu, la cea de a patra conferinta (1998) s-a ajuns la concluzia ca 'este imposibil sa se ajunga la un acord asupra concluziilor sau deciziilor'. De fapt, este vechea problema a ONU: intentii bune, rezultate aproape nule. Politicienii si contopistii sunt dispusi sa riste orice distrugere, indiferent cat de catastrofala ar fi, mai putin cea a propriei lor cariere. Iar expertii trebuie sa taca.

Spre deosebire de conferinta de la Nairobi organizata de ONU, organizatie devenita un trist simbol al neputintei si birocratiei, sesiunea de lucru din acest an de la Paris, in perioada 29 ianuarie - 2 februarie a fost organizata de Grupul de lucru I (este a zecea sesiune de lucru) al IPCC si a fost finalizata printr-un document adresat 'autorilor de politica' (se subintelege 'politica de mediu'). Spre deosebire de documentele concepute la Nairobi, acest al patrulea raport de cuantificare care provine de la IPCC, este rezultatul muncii unor experti.

Ce este de fapt IPCC?

Atunci cand a devenit clar ca incalzirea globala si schimbarile climatice sunt o realitate, Organizatia Meteorologica Internationala (WMO) a insistat pe langa ONU, prin programul acestei organizatii destinat mediului (UNEP) sa sprijine crearea unui grup interguvernamental pentru a clarifica mult discutata problema: este sau nu incalzirea globala provocata de activitatea umana? Si sa gaseasca eventuale solutii.

Iata si concluzia documentata a raportului:

'Concentratia atmosferica globala a dioxidului de carbon, a metanului si a oxidului azotos a crescut marcant ca rezultat al activitatii umane incepand din 1750 si depasesc astazi valorile din perioada preindustriala (determinari chimice facute pe carote de gheata de diferite varste). Cresterea globala a concentratiei de dioxid de carbon este datorata in principal combustibililor fosili; schimbarea destinatiei terenurilor datorata expansiunii agriculturii are in sarcina cresterea concentratiei de metan si oxid azotos.'

Raportul afirma ca aceste cresteri duc la rezultatele prezentate in graficele de mai sus cu 'un inalt grad de incredere'.

Grupul de lucru I din IPCC nu are ca obiectiv gasirea de solutii (cu solutiile se ocupa grupul de lucru III). Dar care ar fi oare acestea? Pentru ca s-ar parea ca orice recomandare, oricat de pertinenta ar fi, contine cel putin 'o interdictie inacceptabila'.

Asa se intampla atunci cand, astfel de probleme sunt tratate precum spunea doamna Andrée Mathieu (prefatandu-i pe Hunter Lovins s i Walter Link): 'cei care raspund de astfel de probleme (dezvoltarea durabila, n.n.) sunt chiar aceia care considera aceste concepte ca fiind vagi si ca singurul lor merit este acela de a fi la moda!'

Solutii? Cam greu sa mai vorbim de ele acum. Sigur, am putea incerca, dar un astfel de grafic, cum e cel de mai sus este descurajant. S-au semnat nenumarate tratate si s-au luat - cel putin pe hartie - o sumedenie de masuri. Dar concentratia de dioxid de carbon a crescut imperturbabil in tot acest timp (1983-2005).

Iar 'registrul' vocilor savantilor s-a tot schimbat, adevarul impunand aceasta. Iata cum au evoluat afirmatiile specialistilor de la IPCC in cele patru sesiuni de pana acum (fide BBC News):

Ce vor spune oare peste cinci ani, peste zece.?