Explozia demografica umana si efectele sale asupra mediului

Dezvoltarea tehnologica a societatii contemporane si cresterea numerica a populatiei globului constituie astazi principalii factori de degradare ai biosferei. Explozia demografica umana din secolul al XX-lea este perceputa de tot mai multi ecologi ca un fenomen de amploarea marilor catastrofe geologice care au afectat planeta (Dorst, 1965).

Istoria demografica a umanitatii este cunoscuta in linii mari, in ciuda absentei unor documente istorice inainte de anul 1650  privitoare la numarul exact al populatiei planetei. Daca se admite ca primii reprezentanti ai genului Homo au aparut acum 2 milioane de ani, se poate estima ca de la aparitia sa pe planeta si pana astazi Pamantul a fost populat de 60 – 100 de miliarde de fiinte umane.

Efectivele de australopiteci si paleoantropoizi din Africa nu au depasit 125.000 de indivizi in decurs de 1 milion de ani. In paleoliticul mijlociu (cca. 100.000 ani), se ajunge la cifra 1 milion de indivizi, iar la finele paleoliticului superior (cca. 10.000 ani) populatia umana este apreciata la 5 milioane de locuitori.

Odata cu nasterea civilizatiilor sedentare se constata o puternica crestere demografica incat acum 2000 de ani, pe vremea Imperiului Roman, populatia Terrei ajunge la 150 de milioane de oameni. De la inceputul crestinismului si pana la inceputul perioadei moderne, populatia planetei a crescut de 3,6 ori, ajungand la cca. 545 milioane de locuitori in 1650. In aceasta perioada efectivele populatiei umane au crescut cu fluctuatii mari determinate de trei factori importanti: razboi, foamete, epidemii.

In secolul al XVIII-lea se continua cresterea demografica datorita maririi cantitatilor de produse alimentare obtinute prin introducerea in cultura a unor noi plante precum cartoful si prin utilizarea unor tehnologii agricole mai eficiente. Totusi, cresterea populatiei s-a facut in salturi datorita numeroaselor razboaie si mai ales foametei.

In 1810, populatia umana numara 1 miliard de locuitori, ca apoi cresterea populatiei sa se faca intr-un ritm foarte rapid: 2 miliarde in 1930, 4 miliarde in 1975, 5 miliarde in 1987, ca la sfarsitul anului 1999 populatia planetei sa ajunga la 6 miliarde de locuitori. In fiecare secunda se nasc 2 oameni, 78 milioane pe an, din care 52% sunt fete si 48% baieti (tabelul 2.1.).

Tabelul 2.1. Evolutia populatiei umane in ultimii 350 de ani

Privind istoria cresterii demografice umane, se constata ca actualmente pe Terra traiesc 5% din efectivele umane care au populat planeta de-a lungul timpului. Este evidenta o reducere puternica a timpului de dublare a populatiei pe glob. Daca durata de dublare a populatiei de la 1 miliard (1810) la 2 miliarde (1930) a fost de 120 de ani, urmatoarea dublare de la 2 la 4 miliarde (1975) s-a facut in numai 45 de ani. O noua dublare a populatiei la 8 miliarde ar putea avea loc in 2025, deci intervalul  s-ar putea scurta la numai 38 de ani.

Ritmul mediu de crestere al populatiei globului este estimat la 1,8 – 1,9% pe an, cu mari diferente de la o zona la alta: 0,3% pe an in Europa, 0,7% pe an in SUA, 0,9% in Rusia, 2,1% pe an in America de Sud, 2,9% pe an in Africa. Recordul cresterii demografice se inregistreaza in Kenya, cu un ritm de crestere anuala de 4,1%, deci o dublare a populatiei in 17 ani.

Examinand repartitia populatiei mondiale in plan geografic se constata existenta a cinci mari zone, din punct de vedere demografic:

Europa – densitate mare a populatiei, viteza de crestere slaba;

Siberia, America de Nord si de Sud, Oceania – densitate mica, ritm de crestere redus;

America Centrala, Africa, Orientul Mijlociu si Apropiat – densitate medie, ritm de crestere accelerat;

China – densitate mare si crestere moderata;

India si Asia de Sud – Est – densitate mare, crestere puternica.

In Romania, cel mai mare efectiv uman s-a inregistrat in 1990 cand populatia tarii a ajuns la 23.200.000 locuitori. In urmatorii ani populatia a scazut  ajungandu-se in 1998 la 22.458.000 de locuitori. Cauzele scaderii populatiei in Romania par a fi schimbarea comportamentului demografic datorita situatiei economice precare fapt ce a dus la cel mai scazut coeficient de natalitate din acest secol, cresterea mortalitatii in special infantile, cresterea ponderii populatiei varstnice, inrautatirea starii de sanatate a populatiei si fenomenului de emigrare in special a tinerilor.

Cauzele suprapopulatiei umane la nivel global sunt multiple. Scaderea nivelului de mortalitate la toate varstele si in special scaderea mortalitatii infantile pare a fi o cauza esentiala. In tarile cu civilizatii infloritoare, mortalitatea infantila a ajuns la limite foarte scazute: 9,4‰ in Anglia, 8,1‰ in Franta, 6,8‰ in Japonia, 6,4‰ in Suedia.

Speranta medie de viata a crescut continuu datorita progreselor inregistrate de medicina, ameliorarii conditiilor de viata, mai ales in mediul urban, progreselor tehnologiilor agricole care asigura cantitati indestulatoare de hrana. De-a lungul timpului speranta medie de viata a crescut continuu: 18 ani in neolitic, 25 de ani in vremea Imperiului Roman, 30 de ani in Evul Mediu, 50 de ani in 1900 si 77 de ani in Suedia, 1978.

O alta cauza a cresterii populatiei consta in structura pe varste a populatiei globului: peste jumatate din populatie este formata din indivizi apti sa aiba copii, deci sa mareasca populatia Terrei.

Tendintele demografice ale umanitatii par a fi cele ale unei stabilizari treptate a numarului de locuitori ai planetei, la jumatatea secolului al XXII-lea la circa 10 miliarde (varianta minima), 12 miliarde (varianta medie) sau chiar 16 miliarde (varianta maximala) (tabelul 2.2.). Se constata, de asemenea, tendinta unei urbanizari excesive: in anul 2025 circa doua treimi din populatia globului va trai in orase, din care o treime in orase cu peste 1 milion locuitori.

Tabelul 2.2. Tendinta evolutiei populatiei umane in urmatorii 150 de ani

Unii experti in demografie, mai pesimisti, considera ca populatia va continua sa creasca exponential, confirmand tezele lui Malthus, care inca in 1798 arata ca aceasta crestere fara limite a populatiei umane va conduce la o foamete catastrofala, deoarece puterea de crestere a populatiei este infinit mai mare decat puterea Pamantului de a produce cele necesare existentei omului. In timp ce numarul oamenilor creste in progresie geometrica, resursele alimentare nu pot creste decat liniar, in anumite limite, determinate de suprafetele agricole disponibile.

Cei mai optimisti ecologi sustin ca omenirea va intra intr-o faza de tranzitie demografica, urmata de o stabilizare treptata a numarului populatiei, parere bazata pe exemplul Europei care a demonstrat in ultimul secol ca explozia demografica nu este un fenomen de neoprit.